Două oceane, Pacific și Artic, se întâlnesc în Golful Alaska, dar niciodată nu se amestecă. Cele două oceane, cu apă de culoare diferită, sunt delimitate de o linie de spumă. Descoperirea a fost făcută de un fotograf, iar de atunci mii de turiști vizitează Golful Alaska pentru a vedea în realitate delimitarea naturală a celor două oceane.

Mulți nu înțeleg cum e posibil ca două oceane să nu se amestece și să aibă o delimitare atât de clară. Specialiștii au și un răspuns. Oamenii de știință spun că apa deschisă la culoare, Oceanul Artic, provine din topirea ghețarilor și este saracă în săruri.

La polul opus de află Oceanul Pacific, cu apă foarte sărată. Specialiștii spun că cele două mase de apă au densități diferite și acesta este motivul pentru care nu se amestecă. Fenomenul este fixat de ”specialiștii” de ocazie în mijlocul Golfului Alaska, unde s-ar întâlni apele Oceanului Arctic cu apele Oceanului Pacific.

Explicația ”specialiștilor” ar fi că apele au densități și culori diferite datorită diferențelor de temperatură și salinitate. Apele Oceanului Arctic sunt mai dulci și mai reci deoarece provin din topirea banchizei polare.

Demontarea mitului. Totuși, câteva lucruri nu sunt în regulă în legătură cu imaginea și explicația aferentă.

1. În primul rând, apele celor două oceane se întâlnesc în strâmtoarea Bering, nu în Golful Alaska, acesta fiind mult mai la Sud și este golf al Oceanului Pacific.

2. La întâlnirea apelor se formează o dâră lungă de spumă albă, ca niște valuri mici. Trebuie menționat că, în general, valurile au culoarea respectivă când se sparg, de obicei la țărm. Dar pot apărea și în largul mării dacă sunt furtuni sau alte amestecări violente ale apelor.

Deci vălurelele din fotografie ne sugerează că cele două ape se apropie violent și se amestecă. Ori, nuanțele diferite ne sugerează că de fapt nu se amestecă. Este un nonsens. Vălurelele acelea albe nu au ce căuta în mijlocul oceanului. Reprezentarea lor acolo este un paradox, un trucaj ieftin.

3. Valurile au dimensiuni diferite. Dacă urmăriți cu atenție, veți observa că suprafața mării în dreapta este mai vălurită decât cea din stânga, ceea ce este destul de amuzant. Până la urmă tot apă este și într-o parte, dar și în cealaltă. Suprafața ar trebui să reacționeze la vânt în mod similar. Apa nu este într-o parte ”mai lichidă” și în cealaltă ”mai vâscoasă”, încât să se formeze valuri de înălțimi diferite.