Salut,

Îți mai amintești cum era când aveai 4-5 ani? Ai mai simțit vreodată bucuria aia pe care orice jucărie nouă ți-o oferea? Dar libertatea aia de a te juca la orice oră din zi și din noapte, fără să te plictisești, fără să obosești, fără să te saturi?!
Cel putin, senzațiile astea le-am descoperit eu atunci, în casa din Giurgiu a părinților mei. Și din acea clipă nu mă mai satur de ele! V-o jur!
Pentru că de pe la 4-5 ani, pe când am primit cea mai cool jucărie ever, respectiv contactul cu muzica, eu nu mă mai pot satura să mă joc cu ea. Este cea mai bună prietenă, e psihologul meu, confidentul cel mai de preț, locul unde mă simt cel mai liber și locul în care funcționez peste potențial.

Poate vă suna clișeic, dar asta-i adevarul…

Uneori, când vorbesc cu ea și mă uit în ochii ei, nu-mi vine să cred ce imagine a mea reflectă…

Nu am studiat-o niciodată la nivel teoretic, educațional, scolastic, sau cum s-o mai spune, însă o studiez în fiecare clipă în profunzime. Îi simt fiecare sunet și fiecare nuanță. Poate pentru că și ea mă cunoaște cel mai bine și îmi simte fiecare trăire, fiecare adiere de melancolie, fiecare gând…


“Am amintiri” nu îmi aparține în totalitate. “Am amintiri” este rezultatul unui test de personalitate facut cu de-amanuntul, alături de confidenta mea. Ea m-a “forțat” să mă deschid și să scot odată pe gură tot ce mă durea. Căci povestea este reală, este a mea, am trăit-o… Cică “așa se vindecă sufletul”, mi-a zis. Si chiar a avut dreptate. Mai ales când am văzut ce impact a avut asupra oamenilor care au ascultat piesa…

Dacă muzica mi-a dat încredere în mine și în potențialul meu, voi îmi confirmați zi de zi că a fi un om deschis, care își exprimă fiecare bucățică din suflet, îți dă mai mult decât încrederea, trigger-ul ala de care ai atâta nevoie pentru a te ridica din pat în fiecare zi…

Vă mulțumesc sincer,
FLO Omul

Păreri?