Posted on

mind-moving: instalația performativă va avea vernisajul pe 22 noiembrie la Rezidența9

Dacă ai fi trăit viața altcuiva, crezi că mintea ta ar fi funcționat la fel?

În luna august 8 artiști au petrecut o săptămână în cadrul Spitalului de Psihiatrie Voila din Câmpina, într-o rezidență artistică organizată de Indie Box în cadrul programului de terapie prin artă mind-moving. Principalul obiectiv al experienței a fost de a pune bazele pregătirii unei instalații performative care să ilustreze multiplele perspective ale tulburărilor sănătății mentale și provocările nevăzute ale celor care trec prin acestea.
Vernisajul expoziției perfomative mind-moving va avea loc pe 22 noiembrie, de la ora 19:00, la Rezidența9 (Vila Rodizio – str. Ion Luca Caragiale, nr. 32). Ulterior va fi deschisă publicului până pe 28 noiembrie, între 19:00 – 21:00 în zilele din timpul săptămânii, respectiv 17:00 – 19:00 sâmbătă și duminică. Intrarea este liberă, vizitatorii fiind rugați să se înscrie pe o listă de participare, pentru o mai bună coordonare a fluxului.
Formular înscriere
Alexandra Bălăsoiu și Cristina Lilienfeld semnează coregrafia instalației, cele două fiind și performeri în cadrul ei, alături de Cătălin Diaconu, Diana Spiridon, Cătălin Munteanu și Denis Bolborea. De compoziția muzicală s-au ocupat Denis Bolborea, Paolo Profeti și Stina Moltu, cea din urmă devenind parte din proiect în urma unui open-call organizat alături de partenerul din Norvegia, NOPA. Alți artiști implicați în crearea instalației performative sunt Andrei Cozlac (artist vizual), Noir Morphosis (costume) și Alexandros Raptis (light design).

Proiectul mind-moving este o chemare la empatie, înțelegere și destigmatizare, care își propune să transforme perspectiva asupra sănătății mintale dintr-una de etichetare, într-una de explorare a experiențelor umane autentice. În cadrul acestuia, pe lângă rezidența artistică, s-au desfășurat 48 de ateliere de terapie prin dans, pictură și fotografie în cadrul a două spitale de psihiatrie. La activitățile coordonate de Loredana Larionescu, Oana Dorneanu și Florin Constantin au participat până la 25 de pacienți la fiecare atelier, în perioada martie – iulie.

Despre feedback-ul și rezultatele înregistrate în cadrul atelierelor, au povestit dans-terapeutul Loredana Larionescu și art-terapeutul Oana Dorneanu, pe 15 noiembrie, la Areal – spațiul pentru dezvoltare coregrafică, în cadrul evenimentului mind-movind: sharing experience. Ele au discutat cu publicul prezent (jurnaliști, terapeuți, artiști), despre tehnicile folosite în cadrul atelierelor și impactul pozitiv pe care programul l-a avut în completarea terapiei convenționale.

„Dans terapia este, înainte de toate, un suport emoțional și social, o formă prin care se poate crea un sistem de incluziune, o ocazie de auto-exprimare și alinare. Pentru mulți participanți atelierele de dans terapie din cadrul mind-moving au fost percepute ca un vehicul prin care au putut simți iar emoții pozitive precum bucuria, libertatea de a fi, armonia cu sinele și ceilalți.”, a declarat dans-terapeutul Loredana Larionescu în timpul evenimentului mind-moving: sharing experience.

„Sesiunile de art terapie pe care le-am desfășurat în cadrul proiectului nu au fost doar despre explorarea creativității. Sigur, acesta este canalul prin care ele se desfășoară – creativitatea pacienților care este încurajată spre liberă exprimare. Dar este doar pârghia prin care-i ajutăm să pornească procesele de auto-descoperire și de expresie de sine, procese în care se pot folosi de culori și forme, nu de cuvinte și propoziții. Am asistat în aceste luni la numeroase exemple de conștientizări profunde din partea pacienților care au participat la ateliere, întărindu-mi convingerea că arta are o nesfârșită capacitate de a vindeca și este necesară în procesele terapeutice.”, a completat și Oana Dorneanu, cea care a susținut atelierele de terapie prin pictură în cadrul proiectului mind-moving.
Instalația performativă, care va fi găzduită în perioada 22 – 28 noiembrie la Rezidența9, reprezintă punctul culminant al proiectului mind-moving. În luna decembrie instalația va fi găzduită în Norvegia, țară parteneră a proiectului. mind-moving își va închide misiunea în luna februarie, cu un eveniment în care vor fi prezentate rezultatele complete, precum și concluziile ce se vor contura după interacțiunea publicului, atât din România, cât și din Norvegia, cu instalația performativă. Mai multe detalii despre eveniment vor fi anunțate la începutul anului 2024.

Păreri?

Posted on

VUNK a lansat albumul Vernisaj

VUNK a lansat albumul „Vernisaj”, o colecție de duete, alături de unele dintre cele mai bune voci feminine din industria muzicală românească. Materialul discografic va fi disponibil fizic, in format vinyl, in curand, și este deja disponibil pe platformele digitale de streaming.

Printre personajele feminine prezente pe album se numără Irina Rimes, Ioana Ignat, Alexandra Stan, Lidia Buble, Feli, Andra sau Holy Molly și multe altele, alături de care trupa VUNK a lansat unele dintre cele mai frumoase piese de dragoste cunoscute de public.
Lansarea noului album a venit împreună cu un concert extraordinar, intitulat tot „Vernisaj”, la Sala Polivalentă, care a avut loc pe data de 13 Decembrie, în cadrul căruia trupa va avea invitate pe scenă unele dintre „muzele” alături de care au lansat piese de-a lungul timpului și unde publicul poate achiziționa noul album.

„În decembrie am lansat „VERNISAJ”, primul nostru disc pe vinil, prima noastră placă! Am strâns 14 dintre duetele din istoria noastră de aproape treizeci de ani și le-am împărțit pe cele două fețe ale discului. Sunt și patru premiere, totuși. Două dintre aceste cântece sunt înregistrate în varianta lor simfonică, unul dintre cel mai cunoscute cântece ale noastre este refăcut într-o variantă cu totul surprinzătoare, iar un cântec este nou-nouț și nu se găsește decât pe acest vinil. Am zis să împărtășesc cu voi împlinirea unui vis. Sigur mai aveți și voi câteva păstrate acolo undeva în sufletul vostru și așteaptă să prindeți curaj să le împliniți”, declară Cornel Ilie.

De peste 25 de ani pe scenă din România, VUNK este trupa inovației în rock-ul românesc: primul videoclip 3D, primul concert multimedia, primul afiș exclusiv din GÎF-uri sau primul videoclip filmat live pe Facebook.
Single-uri precum „Pleacă”, „Vreau o țară că afară”, „Așa și” sau „Numai la doi” au ocupat primul loc în topurile radio de-a lungul anilor, timp de mai multe săptămâni. În 2018, formația VUNK a devenit protagonista primului documentar al unui artist român – Jur să spun adevărul.
Folosind tehnologia de ultima generație, show-urile spectaculoase și cântecele cu mesaj profund, VUNK își continuă viziunea de a conecta oamenii și de a le aduce bucurie, încredere și speranță. În 2019, trupa VUNK a lansat albumul „Domnul Portocaliu şi Maşina Timpului” printr-un concert excepţional la Sala Polivalentă din București, iar in 2020 a lansat hitul „Vino, du-te”, care a depasit 10 milioane de vizualizari pe YouTube si milioane pe platformele de streaming.
Componența VUNK: Cornel Ilie, Gabriel Maga, Nicu Sârghea, Daniel Onel.

Posted on

VUNK pregătește lansarea celui mai nou album – Vernisaj

VUNK pregătește lansarea celui mai nou album, „Vernisaj”, o colecție de duete, alături de unele dintre cele mai bune voci feminine din industria muzicală românească. Materialul discografic va fi disponibil fizic, in format vinyl, dar și pe platformele digitale de streaming, începând cu data de 9 Decembrie, însă fanii îl pot pre-comanda deja online, în varianta cu autograful artiștilor.

Printre personajele feminine prezente pe album se numără Irina Rimes, Ioana Ignat, Alexandra Stan, Lidia Buble, Feli, Andra sau Holy Molly și multe altele, alături de care trupa VUNK a lansat unele dintre cele mai frumoase piese de dragoste cunoscute de public.
Lansarea noului album vine împreună cu un concert extraordinar, intitulat tot „Vernisaj”, la Sala Polivalentă, pe data de 13 Decembrie, în cadrul căruia trupa va avea invitate pe scenă unele dintre „muzele” alături de care au lansat piese de-a lungul timpului și unde publicul poate achiziționa noul album.

„În decembrie lansăm „VERNISAJ”, primul nostru disc pe vinil, prima noastră placă! Am strâns 14 dintre duetele din istoria noastră de aproape treizeci de ani și le-am împărțit pe cele două fețe ale discului. Sunt și patru premiere, totuși. Două dintre aceste cântece sunt înregistrate în varianta lor simfonică, unul dintre cel mai cunoscute cântece ale noastre este refăcut într-o variantă cu totul surprinzătoare, iar un cântec este nou-nouț și nu se găsește decât pe acest vinil. Am zis să împărtășesc cu voi împlinirea unui vis. Sigur mai aveți și voi câteva păstrate acolo undeva în sufletul vostru și așteaptă să prindeți curaj să le împliniți“, declară Cornel Ilie.

De peste 25 de ani pe scenă din România, VUNK este trupa inovației în rock-ul românesc: primul videoclip 3D, primul concert multimedia, primul afiș exclusiv din GÎF-uri sau primul videoclip filmat live pe Facebook.
Single-uri precum „Pleacă”, „Vreau o țară că afară”, „Așa și” sau „Numai la doi” au ocupat primul loc în topurile radio de-a lungul anilor, timp de mai multe săptămâni. În 2018, formația VUNK a devenit protagonista primului documentar al unui artist român – Jur să spun adevărul.
Folosind tehnologia de ultima generație, show-urile spectaculoase și cântecele cu mesaj profund, VUNK își continuă viziunea de a conecta oamenii și de a le aduce bucurie, încredere și speranță. În 2019, trupa VUNK a lansat albumul „Domnul Portocaliu şi Maşina Timpului” printr-un concert excepţional la Sala Polivalentă din București, iar in 2020 a lansat hitul „Vino, du-te”, care a depasit 10 milioane de vizualizari pe YouTube si milioane pe platformele de streaming.
Componența VUNK: Cornel Ilie, Gabriel Maga, Nicu Sârghea, Daniel Onel.

Păreri?

Posted on

Un așteptat solo show Michele Bressan, curatoriat de Diana Marincu

Vineri, 4 Martie, la STRATA, are loc vernisajul expoziției THERE ARE NO BAD TRIPS, ONLY FEAR – un solo show al artistului vizual Michele Bressan, curatoriat de Diana Marincu.

Amplasată în districtul expansiv al atelierelor de artă din perimetrul „Romexpo”, în vecinătatea Combinatului Fondului Plastic, STRATA este o galerie concept al cărei portofoliu aduce sub egida sa artiști emergenți, artiști consacrați, dar și experiențe imersive, multisenzoriale și multidisciplinare.

THERE ARE NO BAD TRIPS, ONLY FEAR

Michele Bressan lucrează cu imagini și obiecte cotidiene, povești spuse și nespuse ale unor personaje de la periferia societății, mituri contemporane și istorii personale, distilându-le în imagini spectrale ale unei umanități pe care doar el pare că o înțelege. Pentru că timpul, cel mai important aliat al căutărilor sale artistice, e de partea lui, întotdeauna.

„Dacă timpul e cel care ne urmărește pe toți, eu sunt cel care urmărește timpul.”

Traseul artistic al lui Michele Bressan surprinde mereu prin experimentele pe care le propune, deși ancorele sale în fotografie fixează o construcție vizuală asociată cu östalgia și cu paradoxurile unei societăți românești perforate de traumele istoriei. În ultimii opt ani, practica sa artistică și-a expandat teritoriul mediilor de expresie spre instalații sculpturale, intervenții in-situ și desen / pictură, iar rezultatele conturează un câmp magnetic pe care sunt „prinse” temele esențiale, tot mai puțin înrădăcinate într-o diagnoză social-politică: moartea, frica și ruptura.

Expoziția THERE ARE NO BAD TRIPS, ONLY FEAR se construiește în jurul unor elemente / lucrări extrase din atelierul artistului și majoritatea neexpuse până acum, devenind astfel atât o vedere de ansamblu, cât și o incursiune intimă în dinamica unor subiecte obsesive și a unor vibrații lăuntrice în măsură să stabilească o dualitate specifică mitologiei în raport cu poezia.

Fiecare lucrare poate fi privită ca o eroziune a eșafodajului estetic, cultural și istoric pe care suntem tentați să-l mistificăm, proiectând mai degrabă „trecutul ce urmează” (M. Bressan), adică acea ruină accelerată de premoniția unei complicități a timpului, care va transforma „Sfârșitul”, motiv declinat în multiple formule în expoziție, într-o cameră de proiecție pentru un viitor la trecut.

Călătoriile la care face referire titlul expoziției nu sunt doar deplasări, ci și explorări ale buzunarelor mentale în care adesea regăsim exact fricile și ambivalențele pe care Michele Bressan ni le așază în față cu multă empatie, curaj, dar și ironie.

– Diana Marincu, curator

Expoziția poate fi vizitată în luna Martie, la galeria STRATA.
Vernisaj: 4 Martie, orele 20:00.

   MICHELE BRESSAN   

Michele Bressan (n. 1980) este un artist stabilit la București, cunoscut publicului datorită proiectelor sale fotografice, pentru care a câștigat premiul Essl și a fost nominalizat la premiul Henkel pentru artă în 2009. În ultimii ani, temele pe care le explorează s-au concretizat, alături de fotografie, și în obiect sau instalație. Interesul lui Michele pentru percepția vizuală și modurile în care se construiește imaginarul colectiv pornește de la imaginea luată ca matrice a conștiinței sociale și istorice. Această căutare este dublată de dorința de a decupa din realitatea cotidiană spațiile poetice, ivite spontan sau accidental.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

VERNISAJ | 17 artiști internaționali ale căror lucrări fac parte din colecția de artă Pomeranz din Viena | Galeria Sector 1, 17 septembrie

Galeria Sector 1 prezintă expoziția de grup cine ne apără de alunecarea melcului / ce trece peste lama cuțitului / fără să-i pese, care va putea fi vizitată în perioada 17 septembrie – 29 octombrie 2021, la Galeria Sector 1 din București. Curatoriată de Ami Barak, curator independent și critic de artă care trăiește la Paris, fost președinte al Asociației internaționale a curatorilor de artă contemporană, expoziția aduce laolaltă 17 artiști internaționali care lucrează într-o varietate de medii și care au abordări artistice diferite, ale căror lucrări fac parte din colecția de artă Pomeranz din Viena, Austria. Printre artiștii selectați se numără artiștii români Mircea Cantor, Victor Man, Alin Bozbiciu și Ion Grigorescu, alături de Darja Bajagic, Eliza Douglas, Tatjana Danneberg, Simon Fujiwara, Július Koller, Tarik Kiswanson, Leigh Ledare, Adrian Paci, Laure Prouvost, Markus Schinwald, Slaven Tolj, ULAY și Zhao Zhao.

Expoziția va avea vernisajul vineri, 17 septembrie 2021, la ora 18:00, în prezența curatorului Ami Barak și va avea loc la Galeria Sector 1, în cadrul Combinatului Fondului Plastic, Strada Băiculești nr. 29 și va putea fi vizitată de marți până sâmbătă, între orele 14:00 – 19:00, iar duminica și lunea, cu programare telefonică.

Despre „capriciile întâlnirilor artistice cu diversele îndrăgostiri”

„Atunci când te întrebi care sunt resorturile unei colecții private de artă contemporană, te pierzi adesea în meandrele unei istorii personale ale cărei prejudecăți sunt adesea tentații legate de capriciile întâlnirilor artistice cu diversele îndrăgostiri care au ghidat impulsul de cumpărare. Titlul, împrumutat dintr-un poem al Norei Iuga[1], ne amintește metaforic că arta este în primul rând o referință la alteritate, la o imagine a celuilalt în sensul deschiderii către lume și în primul rând o asumare a riscurilor. Expoziția oferă o perspectivă asupra lumii și răspunde nevoii de a înțelege mai bine starea artei. Referințele istorice sunt înțelese ca entități care implică, în consecință, existența unui punct de vedere alternativ. Astfel, se dovedește că alegerile predominante sunt bogate în informații despre istorii, despre interese personale. În acest sens, în spațiul expozițional, dorim să punem în valoare o istorie care ne vorbește despre Est și Vest, despre răsturnările lor istorice, despre memoria personală și cea colectivă, despre contemporaneitate, înțeleasă ca o adaptare la prezent. Toate acestea formează un ansamblu care va părea din cale-afară de surprinzător, deoarece a fost alcătuit într-un mod eterogen și îl prezentăm ca un tot unitar, cu lucrări de calitate și atitudini luminate.”

Text de Ami Barak, curatorul expoziției

Ami Barak este un curator independent și critic de artă care trăiește la Paris, fost președinte al Asociației internaționale a curatorilor de artă contemporană (IKT). A inițiat numeroase proiecte și expoziții în Franța, România și în întreaga lume, printre care: Invenția eului, Galeria Sector 1, 2020-2021, Life vest under your seat – Ana Adam, MNAC, 2020, Pusha Petrov, Unspoken and other images, Jecza Gallery, Timișoara, 2020; Pusha Petrov, Descoase – (Un)stitch, Borderline Art Space, Iași, 2020; Ana Adam, Drawing is a witchcraft or the other way round – Jecza Gallery Timișoara, 2020; Quo vadis homini, Festival Danube Dialogue, Novi Sad, Serbia, 2020; Ana Adam, Peste Fire – Hangs by a thread, Borderline Art Space, Iași, 2019; Causal Loop, Curated_by Charim Gallery Vienna, Austria, 2019; subREAL, a premonitory vision of glocal, Prismes Paris Photo, 2019; subREAL, Serving Art Again, Jecza Gallery, Timișoara, 2019; Dominique Blain, Displacements, Canadian Cultural Center Paris, și CCC-OD Tours 2020, 2019; Ex-East, past and recent stories of the Romanian avant-gardes, Espace Niemeyer, Paris, 2019; La Brique, the Brick, Cărămida, Kunsthalle Mulhouse, 2019; Role-playing – Rewriting Mythologies, Daegu Photo Biennale, Coreea de Sud, 2018; Life – A User’s manual, Art Encounters Biennale of Contemporary Art, Timișoara, 2017; What does the image stand for? – Momenta Biennale of Contemporary Image, Montréal, 2017; Julião Sarmento, The Real Thing – Fondation Gulbenkian, Paris, 2016 – 2017; Peter Kogler, Next ING, Art Center Brussels, 2016 – 2017; Le Salon de Montrouge 61st, 62nd 63rd & 64th editions – Montrouge, 2016 – 2020; Taryn Simon, Rear views, star forming nebula and foreign propaganda bureau – Jeu de Paume, Paris, 2015; Stuttering – Melik Ohanian, Crac, Sète, 2014; Off to a flying start – Nuit Blanche, Toronto, 2013; Performing History, Pavilionul României la Bienala de la Veneția, ediția 54 (alături de Maria Rus-Bojan), 2011.

Galeria Sector 1

Înființată în 2017, Galeria Sector 1 a dezvoltat un program bazat în principal pe expunerea artiștilor contemporani formați în jurul Școlii de la Cluj și a participat la diverse târguri internaționale de artă precum Art-O-Rama Marseille, Art Rotterdam sau Volta Art Fair. Prin expozițiile organizate, galeria a reușit să provoace direcțiile care stau la baza picturii, desenului, sculpturii și instalației / obiectului. În prezent, galeria se concentrează pe dezvoltarea unui program divers care să (re)prezinte talentele emergente, precum și artiști consacrați, români și internaționali.

Expoziția: cine ne apără de alunecarea melcului / ce trece peste lama cuțitului / fără să-i pese

Artiști: Alin Bozbiciu, Darja Bajagic, Mircea Cantor, Eliza Douglas, Tatjana Danneberg, Simon Fujiwara, Ion Grigorescu, Július Koller, Tarik Kiswanson, Leigh Ledare, Victor Man, Adrian Paci, Laure Prouvost, Markus Schinwald, Slaven Tolj, ULAY, Zhao Zhao

Curator: Ami Barak

Vernisaj: 17 septembrie 2021, de la ora 18:00, în prezența curatorului Ami Barak

Perioada expoziției: 17 septembrie – 31 octombrie 2021, de marți până sâmbătă, între orele 14:00 – 19:00, iar duminica și lunea, cu programare telefonică

Galeria Sector 1, str. Băiculești, nr. 29, în cadrul Combinatului Fondului Plastic

[1] Nora Iuga, Inima ca un pumn de boxer (Heart like a boxer’s fist), 1982

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Paul Barbu Solo Show @ STRATA Gallery

… într-o geometrie ritualică de tensiuni

spațiul devine timp

(Aproape) orice punere în scenă presupune o legătură tripartită de funcționare: un operator, un obiect/corpus de obiecte și un spectator/observator. Această matrice a unei scenografii, un proces turbulent cu propriile cascade de opțiuni și cerințe, înmulțește posibilitățile unei narațiuni într-o geometrie ritualică de tensiuni.

Paul Barbu pune în scenă un spațiu-timp elastic, a cărui logică presupune multiple trepte de adevăr, care evoluează și se cristalizează asemenea unui ritual. Acest sistem dinamic depinde de spectator/observator, a cărui privire stârnește narațiunea către un ciclu de interpretare, determinând astfel condiția de bază a prezenței. Organicul, evident la un prim contact, face parte dintr-un corpus antitetic, înspre căutarea unei estetici mai degrabă funcționale, decât organice.

“In the Room with Dead Acoustics, Ritual is a Matter of Fuzzy Logic” poate fi despre asamblaje, dar insuficient să ne oprim aici. Mai mult decât a se concentra pe identitatea obiectului, expoziția problematizează prezența și raportul obiectelor, unele față de celelalte, în spațiu și în timp.

“Lucrările mele explorează o manieră cinematografică de a raportare la sculptură și la spațiu, fără implicații narative. Aranjamentele arhitecturale / filmice și juxtapunerea obiectelor aleatoriu-găsite care compun expoziția creează o experiență secvențială. Compoziția este un eveniment în timp, o configurație închegată temporar de relația dintre părți. Privitorului i se solicită disponibilitatea la o percepție dinamică, liberă a se modifica prin apropierea de obiecte și explorarea lor. Cred că sculpturile mele sunt multidimensionale, în sensul că fiecare unghi oferă o perspectivă diferită.”

Vernisajul expoziției are loc Joi, 15 Iulie, în intervalul 19:00 – 22:00, la galeria STRATA.

“În studio, curiozitatea este un factor fundamental pentru modul în care ideile pot fi testate și manifestate prin manipularea fizică a materialelor. Artistul se află în centrul lumii sale auto-create, fiind implicat în abordări experimentale ale conceptelor, tehnicilor, formelor și esteticii. Când lucrez, am întotdeauna în minte ceva ce a spus Phyllida Barlow: <Cred că forța motrice din spatele lucrării este de fapt să o faci și să ai ai un loc unde să o faci.>”

Expoziția poate fi vizitată între 15 Iulie și 13 August la galeria STRATA.

   PAUL BARBU  

Paul Barbu trăiește și lucrează la Londra. Cu o înclinație către soluții arhitecturale, construiește narațiuni în care domină tensiunea dintre formă, proporție, lumină și structură, urmărind o estetică funcțională a spațiului.

A studiat arhitectura la Ion Mincu, sculptura la UNArte și arte vizuale (MFA) la Universitatea Kingston din Londra.

“Practica mea este una interdisciplinară. Sunt fascinat de materialitate și de metodele din spatele fiecărui aspect al creației și de aceea procesul este elementul cel mai important al muncii mele. Chiar dacă am un fundal solid în arhitectură, mă opun întregii idei de concepție-execuție. Mă simt mult mai aproape de modul în care Robert Rauschenberg și-a descris metoda, ca fiind o simbioză între artist, materiale și starea de transă în care lucrează artistul. Simțul improvizației este foarte important pentru mine – în momentul în care simt că toate piesele și-au găsit locul, mă opresc și observ dacă lucrarea este pe deplin formată. Această intuiție mă împiedică să mă întorc și să intervin asupra lucrărilor odată definitivate. Încerc să mă apropii de procesele de gândire așa cum existau ele înainte ca ideea să fie pe deplin formată.”

Expoziții (o selecție): One Grain @ Artworks Gallery, 2019, Cambridge (UK); Which work from whom @Stanley Picker Gallery, 2019, Londra (UK); Absolutely elsewhere; absolutely right here @ Kingston University, 2019, Londra (UK); How to grow up in 15 minutes @  ICR Londra, 2019 (UK); Meanwhile @ Kingston University, 2019, London (UK); How can a duck be a publication @ Kingston University, 2018, London (UK).

photo: Adi Bulboacă

Păreri?

Posted on

VERNISAJ | Invenția eului, o expoziție personală a artistului Iulian Mereuță. Curator: Ami Barak | Galeria Sector 1, 29 aprilie

Galeria Sector 1 continuă programul curatorial al anului 2021 cu Invenția eului, o expoziție personală a artistului Iulian Mereuță (1943-2015). Curatorul expoziției, Ami Barak,curator independent și critic de artă care trăiește la Paris, fost președinte al Asociației internaționale a curatorilor de artă contemporană, îl caracterizează pe Mereuță ca fiind„o personalitate de excepție, atestată tardiv”, „poziționat de la început ca gânditor mentor”, „un etern neînțeles și luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit și l-au handicapat în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea”. Mereuță părăsește definitiv România în 1978, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările și arhiva, furate, distruse sau dispersate, după ce, cu ceva vreme în urmă, Televiziunea Română îi comandase un scurtmetraj experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră înainte de lansare.

Vernisajul va avea loc joi, 29 aprilie 2021, în prezența curatorului Ami Barak, de la ora 14:00, până la ora 20:00, la Galeria Sector 1, în cadrul Combinatului Fondului Plastic, Strada Băiculești nr. 29. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 29 aprilie – 19 iunie 2021, de marți până sâmbătă, între orele 14:00-19:00*, iar duminica și lunea, cu programare prealabilă.

Expoziția este posibilă datorită implicării artistului Decebal Scriba – prieten al lui Iulian Mereuță -, și a familiei Mereuță, și urmează celor două expoziții-laborator de anvergură ale artistului care au avut loc la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC): Metamorfozele lui Julian. O retrospectivă Iulian Mereuță, curatoriate de Călin Dan, în perioada 31 octombrie 2019 – 25 noiembrie 2020. „Arta lui Mereuță nu avea cum să rămână străină de formația sa de istoric de artă. Poate chiar pregătirea sa teoretică să-l fi făcut intransigent, imun la seducția atâtor formule artistice facile, efemere sau obosite din repertoriul vast al modernității. Restrângerea la non-culori – alb și negru – și la apariții formale minimale, la materii precare, fie că e vorba de desen, pictură, fotografie, obiecte/sculpturi, ar putea indica fie scepticism extrem față de posibilitățile de expresie și comunicare ale imaginii, fie o soluție de salvare prin impunerea unor limite sever respectate. «Inspirația», divină altădată, Mereuță o aștepta de la vise, semne, simetrii, locuri.” – Ioana Vlăsiu, Revista Arta

Criticul de artă Ami Barak despre artistul Iulian Mereuță

„Artistul Iulian Mereuță (1943-2015) a fost și rămâne o personalitate de excepție, atestată tardiv. Revelația operei sale, complexă și elaborată, este semnificativă. Artistul s-a poziționat de la început ca gânditor mentor – nu era nimeni mai bun decât el, iar renașterea lui nu prea are legătură cu ideea întoarcerii fiului risipitor. Fără îndoială legat de spiritele avangardiste de origine română, el s-a dezvăluit târziu ca un artist major al unei arte care a fost inițial conceptuală, dar care s-a ramificat constant între experiment și poetica individuală.

Din păcate, nu și-a făcut un nume în Occident (după ce a părăsit țara printr-un gest iconoclast în 1978), și este (re)descoperit în cele din urmă, în România, unde încearcă astăzi câțiva actori culturali să-l plaseze pe o orbită simbolică și să-i asigure un loc binemeritat în panteonul avangardelor din Est. Motivele eșecului carierei sale în timpul vieții sale sunt multe, dar un numitor comun le unește, este poziția sa de etern neînțeles și luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit și l-au handicapat în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea.

 

Un aspect subteran al operei sale este obsesia morții, dimensiune de ordin existențial și fenomenologic pusă constant în scenă. Creațiile artistului sunt ordonate ciclic, unele grafice, altele spațiale și temporale, în regim de instalație sau „performative” – cum e proiectul de arhitectură din

scenariul performanței Prison for One, care amintesc, vizual și literar, de Procesul lui Kafka, fiind totodată nucleul proiectatei performanțe colective web The law of reciprocal Melancholy. Opera lăsată de Mereuță se situează între diverse categorii estetice, caracterizată de gustul pentru mișcare, dramatizare și melancolie, în sensul de reacție normală la sentimentul de pierdere, atât pe plan uman, emoțional sau ideal. Iar prin această subsumare, ea se situează ca expresia contemporană a unui comportament care transgresează clasificarea convențională, și se manifestă ca și condiția sau alchimia neliniștii creative. În ciuda sentimentului său patetic de insuficiență în explorarea profunzimii, unde ne-am putea descoperi arhetipul sau secretul episodicei prezențe telurice, opera lui Iulian Mereuță se dezvăluie ca o exemplară asiduitate a artistului, în efortul de a face vizibil – după expresia lui Klee – cu uneltele artei, un domeniu al experienței ideatice.” – Ami Barak

Iulian Mereuță. Biografie

Iulian Mereuță s-a născut în 1943, în orașul Bălți din Republica Moldova. Studiază desenul și pictura la Galați, cu Lola Schmierer-Roth, fostă elevă a lui André Derrain, urmând apoi Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, din București, secția Istoria și teoria artei (1960 – 1965). Realizează The Lost Dead (1962) – un film experimental bazat pe improvizații cu prieteni și necunoscuți – furat, probabil confiscat, în timpul montajului. În verile și toamnele anilor ce urmează va crea Psihoficţiuni, fotografii familiale, în casa de la țară a bunicului său, folosită ca atelier; va călători la Praga, la câteva zile după invazia sovietică, unde va încerca să-i întâlnească pe membrii mișcării underground. Anii ’70 îl vor găsi la București, în primul său atelier, unde exersează unele strategii de creație, precum: natura (formă, natură, număr, alții, disimulare, cuplu), niciodată complet (distrus, uitat, explicat, eșuat, transformat), perturbarea procesului (capcanele minții, falsul silogism/adevărata realitate…), principii ale sculpturii (sculpturi de sulf, cantitate determinată, sculptează și traduce…), imposibilitatea de a face / a face imposibilul, creștere subterană / stagnare vizibilă, sau găsiți structura, forma este în plus. Televiziunea Română îi comandă un scurtmetraj experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră înainte de lansare. Producția îl avea în distribuție pe Nicky Wolcz, imaginea fiind semnată de Nicolae Mărgineanu. Are o întâlnire decisivă, la Praga, cu Jindrich Chalupecky, figură marcantă a avangardei estice, alături de care va păstra o corespondență asiduă. În aceeași perioadă, în atelierul său de la București au loc spectacole private sau acțiuni intime, precum: Vacuum, Multimammia, Magdeburg Experimentum Revisited; un eveniment artistic simultan Londra – București, împreună cu Paul Neagu, sculptor și performer britanic de origine română. În 1972, Jorge Glusberg îl invită să expună la CAYC Buenos Aires/ArtSystem 2, expoziție prezentă în permanență la Muzeul Universității din Iowa/colecția Alternative Traditions in Contemporary Art. Alături de Gellu Naum, figură marcantă a suprarealismului din România, va întreține ani de zile un dialog pasionat despre arta performance-ului non-intențional, despre libertatea de a fi. Inițiază împreună performance-ul neintenționat Go Away, Take Away! Prima expoziție publică la București, cu J.A. Drawings (J.A., ca identitate artistică alternativă), alături de Ion Bițan (Bitzan), care își prezintă conceptul Imagini generative, are loc în1973. Inițiază un atac violent la adresa Televiziunii Române, iar în 1978 părăsește definitiv România, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările și arhiva, furate, distruse sau dispersate. Urmează două luni în Delfzijl, Olanda, unde realizează picturi și desene sub influența drogurilor – seria Skaï & Rubbish, urmată de Dutch Groans, proiect pentru o carte de poezie concretă. Noiembrie îl regăsește pe Mereuță la Paris, unde va trăi de acum încolo și unde va realiza desene și machete pentru proiecte de instalații precum Mișcare nesfârșită într-un sat cretan filme,

 

conceptul de Sculpturi ascunse; North by South, o serie de desene pentru teatru, bazate pe un motiv mitologic, două dintre acestea fiind achiziționate de FNAC (Fondul Național pentru Artă Contemporană); picturi și desene de mari dimensiuni, la Galeria Edourd Manet, din Genevilliers, urmate de un articol pozitiv în Artpress, cea mai importantă revistă franceză de artă. În următorii doi ani, Mereuță se conectează cu trecutul său artistic: Skandinavia Voodoo și Holly Aethi-Opia, propuneri de desene, picturi și instalații; seria Mâ, picturi bazate pe un ritual Dogon și Umatul, un sistem de pictură – despre care scrie amplu și Artpress. Expune la Galeria Emilia Suciu (Ettlingen, 1990) și revine pentru a doua oară în România pentru o lună, în 1995. Găsește câteva lucrări vechi și caiete personale. Realizează apoi o serie de spectacole private cu prieteni și persoane necunoscute: Jimmy Ovadia, ultima călătorie în Țara Sfântă (Galați, 1995), cu un bătrân fotograf care își pregătește plecarea definitivă în Israel, Cum să mănânci un cub de lemn (în gara Changis- Saint Jean, Franța), cu un bolnav psihic necunoscut, Așteptând răsăritul soarelui într-o biserică dezafectată (satul francez Houdan, 1996), cu N. de K., Samurai împuțit (Paris, 2004) cu Dino, un om fără adăpost, și A Night Translation, ce însumează 36 de ore de instalație/performance continuu într-un spațiu privat izolat. În 1999 revine pentru a treia oara în România, realizând lucrări alături de Gellu Naum: desene, performance-uri, obiecte, un important material, Catching Dust/Bornaum, proiect pentru o expoziție și o carte de artist. În 2001 începe Disturbing Kafka: un consum tribal, un performance neintenționat: publică kafka/poèmes (2001) și kafka/restes (2003), la editura HHL. Apar Doing Tools, două cărți de artist, Six Plenty Rooms With Nobody, un proiect multimedia, cartea de artist Celan Im Traum – Quatre Rêves Avec Paul Celan, seria Patterns Pattern Too, prima machetă pentru Prison for One, un ansamblu de 13 sculpturi, văzute ca machete de arhitectură pentru o închisoare individuală cu funcții bine precizate și transmise prin diverse canale vizuale și acustice neinteligibile, cu enunțuri eliptice. Sub numele Die Strafmöbeln realizează șapte filme experimentale cu durata de o oră, pe suport video, și Inner Side, un proiect de sculptură și traducere, la Galeria Alain Oudin (expoziție de grup). Urmează cartea de artist Cropper Expanded, continuarea proiectului Prison for One, Endless Extended, non-pictură post-digitală, picturi, sculpturi, instalații. Tot acum finalizează macheta tridimensională a proiectului multimedia Emptiness As Emptiness – în cea mai mare Cantină Mondială nu e nimic de mâncat.Expunela Spinnerei (Leipzig) – Rezoluția culturală românească, la Galeria Arnaud Lefebvre (Paris) și la Emilia Suciu (Ettlingen). Demarează frequentlynowhere.com, un proiect de galerie virtuală, alături de Decebal Scriba și prezintă mai multe lucrări, printre care versiunea web a Prison for 1, Unquiet 1 și Crowd Abyss. 2014 îl regăsește la Paris Art Fair, la standul Galeriei Arnaud Lefebvre. Moare la Paris, în 2015.

Ami Barak. Biografie

Ami Barak este un curator independent și critic de artă care trăiește la Paris, fost președinte al Asociației internaționale a curatorilor de artă contemporană (IKT). În prezent, alături de curatorierea expoziției Invenția eului, de la Galeria Sector 1, Ami Barak curatoriază, la MNAC, expoziția Life vest under your seat, a Anei Adam.Criticul de artă a inițiat numeroase proiecte și expoziții în Franța, România și în întreaga lume, printre care: Pusha Petrov, Unspoken and other images, Jecza Gallery, Timișoara, 2020; Pusha Petrov, Descoase – (Un)stitch, Borderline Art Space, Iași, 2020; Ana Adam, Drawing is a witchcraft or the other way round – Jecza Gallery Timișoara, 2020; Quo vadis homini, Festival Danube Dialogue, Novi Sad, Serbia, 2020; Ana Adam, Peste Fire – Hangs by a thread, Borderline Art Space, Iași, 2019; Causal Loop, Curated_by Charim Gallery Vienna, Austria, 2019; subREAL, a premonitory vision of glocal, Prismes Paris Photo, 2019; subREAL, Serving Art Again, Jecza Gallery, Timișoara, 2019; Dominique Blain, Displacements, Canadian Cultural Center Paris, și CCC-OD Tours 2020, 2019; Ex-East, past and recent stories of the Romanian avant-gardes, Espace Niemeyer, Paris, 2019; La Brique, the Brick, Cărămida, Kunsthalle Mulhouse, 2019; Role-playing – Rewriting Mythologies, Daegu Photo Biennale, Coreea de

 

Sud, 2018; Life – A User’s manual, Art Encounters Biennale of Contemporary Art, Timișoara, 2017; What does the image stand for? – Momenta Biennale of Contemporary Image, Montréal, 2017; Julião Sarmento, The Real Thing – Fondation Gulbenkian, Paris, 2016 – 2017; Peter Kogler, Next ING, Art Center Brussels, 2016 – 2017; Le Salon de Montrouge 61st, 62nd 63rd & 64th editions – Montrouge, 2016 – 2020; Taryn Simon, Rear views, star forming nebula and foreign propaganda bureau – Jeu de Paume, Paris, 2015; Stuttering – Melik Ohanian, Crac, Sète, 2014; Off to a flying start – Nuit Blanche, Toronto, 2013; Performing History, Pavilionul României la Bienala de la Veneția, ediția 54 (alături de Maria Rus-Bojan), 2011.

Caută un loc izolat, dar deschis: cîmpie plată, plajă pustie, o pajiște într-o pădure.

E un loc de ascuns. Ascunde-te cât mai bine! În primul rând ascunde-te de tine!.

Nu vei reuși? Reîncepe!

Reîncepe până reușești!

Când vei fi incapabil sa te regăsești, vei înțelege :

Un proiect care nu costă nimic îți traversează viața.

1972

Galeria Sector 1

În viziunea galeriei de artă contemporană Sector 1, artistul are misiunea de a crea liber, fără constrângeri. Armonizând două direcții, galeria găzduiește, pe de o parte, operele artiștilor – creatori de conținut, iar pe de altă parte, devine un spațiu al iubitorilor de artă care sprijină inițiativele creative.

Galeria Sector 1 s-a deschis în 2017, cu vernisajul expoziției de grup a șapte artiști tineri clujeni – Radu Băieș, Istvan Betuker, Norbert Filep, Pavel Grosu, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Alexandra Șerban – alături de artistul invitat Ioan Sbârciu. Au urmat expoziții personale ale fiecăruia dintre aceștia. Cea de-a doua expoziție de grup, Bluebird, a fost evenimentul care a închis acest prim moment al Galeriei Sector 1. Au urmat Mother Tongue, o expoziție a 17 artiști contemporani, și Frumusețe conștientă, prima expunere a unei părți din patrimoniul de lucrări al artistei Yvonne Hasan într-o galerie de artă privată.Programul curatorial al anului 2020 a debutat cu duo show-ul Stare de grație. Betuker / Gaspar, dezvăluind fragmente din intimitatea creativă al artiștilor Istvan Betuker, pictor, și Szilard Gaspar, sculptor, artist de performance și pugilist profesionist și a continuat cu expoziția Frame, a artiștilor Arantxa Etcheverria și Carlos Caballero, curatoriată de Domenico De Chirico. Galeria Sector 1 a inaugurat programul curatorial al anului 2021 alături de Kunsthalle Bega, cu expoziția Sensul Sculpturii, artiști: Apor – Nimbert Ambrus, Dona Arnakis, Rudolf Bone, Teodor Graur, Oláh Gyárfás, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Andrei Pituț, Bogdan Rața, Patricia Teodorescu, Ion Toderașcu, Napoleon Tiron, Casandra Vidrighin, curator Liviana Dan.

*Măsuri sanitare și sugestii de vizitare a expoziției

În Galeria Sector 1 este permisă prezența a maximum 50 de persoane simultan, cu respectarea regulilor de distanțare și a oricăror restricții în vigoare legate de program sau funcționare, conform regulilor instituite de DSU. Purtarea măștii este obligatorie pentru personalul galeriei și pentru vizitatori. Accesul în sală va fi permis după ce aceștia își vor dezinfecta mâinile la distribuitorul de gel hidroalcoolic. În expoziție, vizitatorii sunt rugați să păstreze, între ei, distanța fizică de 2 m.

 

În ciuda vremurilor nesigure pe care le trăim, Galeria Sector 1, asemeni multor altor galerii și muzee, alături de curatorii și artiștii săi, se adaptează prezentului și va găsi soluții inovatoare pentru a continua să expună arta și în timpul pandemiei. Întrucât situația actuală continuă să ne redefinească parcursul firesc al vieții de zi cu zi, ceea ce putem face pentru a nu ne pierde este să transformăm limitările într-o sursă de inspirație. Să creem o „nouă normalitate”, în care arta să fie înțeleasă și folosită concret ca un spațiu esențial în această perioadă, iar galeriile să își recalibreze sensul pentru cât mai mulți dintre noi. Cultura vizuală și antreprenoriatul cultural pot rămâne sau reveni, după caz, la o normalitate care nu este nevoie să fie afectată de „distanțarea socială”.

 

Expoziția: Invenția eului

Artist: Iulian Mereuță

Curator: Ami Barak

Data vernisajului: 29 aprilie2021, de la ora 14:00, până la ora 20:00

Perioada expoziției: 29 aprilie –19 iunie 2021, de marți până sâmbătă, între orele 14:00 – 19:00, iar duminică și luni, cu programare prealabilă*

Galeria Sector 1, str. Băiculești, nr. 29, în cadrul Combinatului Fondului Plastic

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

VERNISAJ | Sensul Sculpturii, expoziția Kunsthalle Bega Timișoara, călătorește: din 4 martie 2021 devine Sensul Sculpturii la Galeria Sector 1

Galeria Sector 1 inaugurează programul curatorial al anului 2021 alături de Kunsthalle Bega, cu expoziția Sensul Sculpturii, artiști: Apor – Nimbert Ambrus, Dona Arnakis, Rudolf Bone, Teodor Graur, Oláh Gyárfás, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Andrei Pituț, Bogdan Rața, Patricia Teodorescu, Ion Toderașcu, Napoleon Tiron, Casandra Vidrighin, curator Liviana Dan.

 

Deschiderea expoziției va avea loc joi, 4 martie 2020, de la ora 15:00, până la ora 21:00, la Galeria Sector 1, în cadrul Combinatului Fondului Plastic, Strada Băiculești nr. 29. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 5 martie – 20 aprilie 2021, de marți până sâmbătă, între orele 14:00-19:00, iar duminica și lunea, cu programare prealabilă.

 

 

 

 „Fragilitatea primește dimensiuni politice”

„La Kunsthalle Bega, evidența vizuală se concentra pe conceptualism și se accepta disconfortul sculpturii. Se accepta contaminarea sculpturii de către instalație și căderea unor mituri – mitul soclului, mitul materialului… Sculptura era evaluată după criterii estetice – tactilitate, opticalitate,

sensibilitate activă…

 

La Galeria Sector 1, estetica este pop-barocă, între crossover și o seducție specială, folosind constructivismul și minimalismul. În termenii instalației, sculptura are un impact dramatic, imediat. Există o reinvestire în obiect, care nu mai este nici solid, nici monumental. Cotidianul, natura, viața planetei, fragilitatea și efemeritatea primesc dimensiuni politice. Fantezia devine un fascinant proces de eliberare.”

Liviana Dan, curator

 

Sensul Sculpturii. Artiștii

 

Apor – Nimbert Ambrus (n. 1997) a absolvit secția de sculptură a Facultății de Arte și Design Timișoara în 2020, în prezent fiind masterand al aceleiași facultăți. Este preocupat de relația dintre desen, spațiu și volum, materie și mișcare.

 

Dona Arnakis locuiește în Timișoara și lucrează în mediul digital, sculptural, al instalațiilor, dar, cel mai mult, desenează. Pe suprafețele mari folosește cărbunele, iar pe cele mici, linerul. O poate inspira orice, de la propria persoană, până la mobila din casă și mai departe. Din 2011 până în 2018 a studiat grafica și sculptura la Faculatea de Arte și Design din Timișoara. În 2018 a prezentat expoziția personala The Method Was Yesterday, curatoriată de Liviana Dan, la Fundația Calina, iar în 2019 a participat împreună cu un grup de 10 artiști din generația ei la deschiderea spațiului Kunsthalle Bega, cu expoziția Seeing Time. În același an a făcut parte din Pavilionul Supercontemporan Art Safari, curatoriat de Mihai Zgondoiu. O preocupă forma organică a lucrurilor și corpurilor.

 

Rudolf Bone (n. 1951) trăiește și lucrează în Oradea. În 1976 a absolvit Institutul de Arte Ioan Andreescu, Cluj. Din 1984, este membru al Atelierului 35 (tânăra secțiune a Uniunii Artiștilor Plastici din România). În 1993 și-a distrus cea mai mare parte a arhivei și a lucrărilor sale și s-a retras din mediul artistic. Se reîntoarce în artă în 2009. Expoziții personale: DICE/Zaruri, Galeria Plan B, Berlin (2010); Memory of Form/Memoria formei, Galeria Konstant, Oradea (2010); B,O,N,E. square², Galeria de arte vizuale, Oradea (2009). Selecție expoziții de grup: Ex-East, past and recent stories of the Romanian Avant-Garde/Ex-trecut, trecut și povestiri recente ale avantgardei românești, Espace Niemeyer, Paris (2019); DOUBLE HEADS MATCHES. A selection of contemporary artworks from four Romanian private collections (o selecție de lucrări de artă contemporane din patru colecții românești private), Galeria New Budapest, Budapesta (2018); Track Changes/Urmărește schimbările, curator Plan B la Mendes Wood DM, Sao Paolo (2016); Appearance and Essence/Aparență și esență, Prima ediție ArtEncounters, Timișoara (2015); Between the Lines/Printre rânduri, Galeria Plan B, Cluj (2014); Line and Erasure/Linie și ștersătură, cu Dan Perjovschi, Kunstverein Ludwigsburg (2012); Just Another Brick in the Wall/Doar o altă cărămidă în perete, Galeria Barbara Seiler, Zürich (2012); Allegory 1/Alegoria 1, Festivalul de Performance, Bistrița (1991); Human Body Expression/Expresia corpului uman, Atelier 35, Galeria Mercur, Oradea (1985).

 

Teodor Graur (n. 1953) trăiește și lucrează în București. A absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, în 1978. A început să activeze pe scena de artă contemporană la începutul anilor ’80, realizând lucrări de tip performance, fotografie, sculptură, pictură și instalație. În ultimii ani, artistul s-a concentrat pe o serie de obiecte care constituie un muzeu nostalgic și ironic deopotrivă. Relația uneori nostalgică, alteori critică a artistului cu obiectele adunate și reciclate devine vizibilă în lucrările sale de ansamblu: „monumente ecologice”, „monumente funerare”, „monumente interioare”. Graur este co-fondator al grupului de artiști Euroartist București (activ în perioada 1994 – 1996). Dintre expozițiile sale recente, amintim: Mostră de artă contemporană europeană de Teodor Graur, Nicodim Gallery, Los Angeles (2018, solo); Notes on a Landscape, expoziție centrală în cadrul Art Safari, București (2017); Natura-Cultură/ Star & Grey (Made in Romania), Galeria Nicodim, București (2016, solo); M, Plan B Cluj-Napoca (Teodor Graur & Cristian Rusu) (2016); Nostalgia, tranzit.ro, București (2014, solo); Articole de interior…, Galeria Nicodim, București (2013, solo); Muzeul x 3: Totalitar, Modernist, Balcanian, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal, Sibiu (2012, solo); The Hero, the Heroine and the Author, Muzeul Ludwig, Budapesta (2012); Teodor Graur 2012, Club Electroputere Craiova (2012, solo); Unu și cu unu fac unu, Galeria Nicodim, București (2012); Balcanian XXI, Muzeul Țăranului Român, București (2011, solo); Romanian Context: From Pop-Art to Genuine Design, Galeria Anca Poterașu, București (2011); Remodern, Galeria Anticariat Curtea Veche, București (2010); When History Comes Knocking, Galeria Plan B, Berlin (2010); Made in East Europe (instalație), Galeria Fabs, Varșovia (2006, solo); T. G. – Lucrări din anii ’80 & ’90 din colecția autorului, Galeria HT003, București (2004, solo); Blood & Honey – Future’s In the Balkans, Sammlung Essl, Vienna (2003); In Search of Balkania, Neue Galerie, Graz (2002); Walk (fotografie), Galeria Nouă, București (2002); Transitionland, Muzeul Național de Artă al României, București (2000). Graur a participat la Bienalele Internaționale de Artă de la Veneția (1997), Istanbul (1995), São Paolo (1994) și, recent, la Bienala Art Ecounters (Timișoara, România). A colaborat cu revistele Arta și Artelier.

 

Olàh Gyàrfàs (n.1975) trăiește și lucrează la Tușnad nou. Absolvent al Facultății de Arte și Design Timișoara, 2001, Secția Design textil, este bursier la Facultatea de Arte aplicate din Budapesta din 1999. Între 2005 -2011 este designer, fondator al brandului Rozalb de Mura, iar din 2012, designer al brandului Patzaikin. În 2010 urmează rezidența la IASPIS+, în Stockholm, Suedia, cu grupul Rozalb de Mura, iar în 2012, rezidența la Art Bellwald, Bellwald Canton Wallis, Elveția. În 2020 expune „Szénaizmok szalaghegyen /Mușchi de fân pe munte de panglici“ la Kunsthalle Bega, Timișoara.

 

Roxana Ionescu este artistă stabilită în România. Este absolventă a Facultāții de Arte Plastice, Secția Sculptură, din cadrul Universității de Arte și Design Cluj-Napoca, unde și-a susținut și masteratul în Sculptură și Instalație în perioada 2002-2004 și unde, începând din 2018, studiază în calitate de doctorand. O selecţie de lucrări recente include: Sculpture for the Mind, serie de instalații performative video, expusă la Centru de Interes din Cluj Napoca (centruldeinteres.art), în 2018, respectiv, 2019 (în lucru, 2017 – prezent); Air Confort, expusă la Muzeul Național de Artă Brukenthal, Galeria de Artă Contemporană, Sibiu, instalație (2008); Insideout, instalație exspusă în Cluj-Napoca, Sala Transilvania, Galeria Fundației Tranzit, și în Sibiu, la Muzeul Național de Artă Brukenthal, Galeria de Artă Contemporană, seria de final a instalației fiind expusă la Casa Teutch (2002-2007). În perioada 2008-2010, artista a susținut discursuri publice și private despre relația dintre artă și spirit în Wisconson, SUA, MonetVille și Quebeck, Canada. În perioada 2009-2017, a studiat și predat în privat desen, compoziție și 3D în forme de artă contemporană.

 

Adi Matei (n. 1980) este artist stabilit în România, care lucrează obiect și instalație video. A absolvit Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca în 2004, cu o bursă la Școala Regională de Arte Frumoase din Nantes. În 2012, a câștigat Grantul Constantin Brâncuși, rezidență la Cité des Arts Paris, a realizat prima sa expoziție de artist – MOON SHUFFLE – la Galeria de Artă Contemporană din Sibiu și a participat la Programul Krinzinger Projecte, organizat în Ungaria. În 2013, Adi Matei expune alături de alți artiști români în cadrul Bienalei de la Veneția, la Galeria Nouă a Institutului Cultural Român.

 

Alex Mirutziu. Practica lui Alex Mirutziu interoghează mediul ontologic al „rămânerii”, explorând conflictul dintre dorință și acțiune strategică. Influențat de filosofie, literatură și design, chestionează politicile incontinenței și a iraționalului integrității corporale pentru o înțelegere mai acută a propriei noastre umanități.

 

Vlad Nancă (n. 1979) este absolvent al secției Foto-Video din cadrul Universității Naționale de Artă din București. Primele lucrări ale artistului conțin simboluri politice și culturale, acesta folosind adeseori jocuri de cuvinte pentru a evoca nostalgia, făcând referire la istoria recentă a României și a Europei de Est și provocând climatul social și politic al momentului. În prezent, Nancă este interesat de spațiu (spațiul din natură, spațiul ca arhitectură, spațiul public, spațiul cosmic), interes care se materializează în sculpturi, obiecte și instalații.

 

Mihai Olos (1940 – 2015) a fost unul dintre cei mai proeminenți artiști români din generația care s-a impus la sfârșitul anilor ’60, cunoscut pentru abordarea distinctivă a limbajului vizual folosit prin intermediul principiilor fundamentale care defineau țara sa natală, Maramureș, precum tradiția, natura, cultura populară. Interesat de diverse medii – pictură, sculptură, happening, land art și chiar literatură – a dezvoltat un sistem conceptual coerent format din structuri morfologice modulare care l-a condus către Orașul Universal, proiectul său utopic, Olospolis, care ar „traduce” structura obiectelor simbolice tradiționale în modele pentru o construcție urbană extinsă pentru viitor. Influențele constructivismului, abstracționismului și ale implicării sociale l-au plasat încă de la începutul carierei sale artistice printre cei mai experimentali artiști din România. Participarea sa la Documenta 6 (1977), organizată la Free International University, fondată de Joseph Beuys, a pus bazele unei îndelungate prietenii cu însuși fondatorul universității, un admirator al acțiunilor și sculpturilor sale.

 

Selecție expoziții: Folklore, Centrul Pompidou-Metz, Metz (2020); VĂZÂND ISTORIA – 1947-2007. COLECȚIA MNAC, Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2019); Perspectives, BOZAR Centre for Contemporary Art, Bruxelles (2019); Mihai Olos, Centrul Pompidou – Atelier Brâncuși, Paris (2018); Efemeristul. O retrospectivă Mihai Olos, Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2016); Olospolis, Plan B, Berlin (2016); Aparență și esență, ArtEncounters, ediția I, Timișoara (2015); Muzeul Național Brukenthal Sibiu, România (2010); Muzeul de Artă, Baia Mare, România (2009); Trienala Internațională de Sculptură mică, Murska Sobota, Slovenia (2001); Galeria de Artă, Baia Mare, România (2000); Künstlerhaus Schloß Wiepersdorf, Germania (1993); Tripodul de Aur, Schaubühne, Berlin (1993); Bienala de la Veneția, ediția 39, lucrare încadrată în instalația Capitalul spațiu 1970-1977 de Joseph Beuys (1980); Documenta 6, Kassel, în cadrul Free International University a lui Joseph Beuys (1977); Mihai Olos, Muzeul Maramureșului, Sighet, România (1976); Arta și Orașul, Galeria Nouă, București (1974); Trienala de la Milano (1968).

 

Andrei Pituț (n. 1991) trăiește şi lucrează în Timișoara. În anul 2020 a absolvit secția de sculptură a Facultății de Arte şi Design din Timișoara, în prezent fiind doctorand în cadrul aceleași facultăți. Andrei Pituț a participat în 2019 la expozițiile Seeing Time, Kunsthalle Bega, Timișoara şi Art Safari – young blood. Arta timpului tău, București. Îl preocupă relația dintre materialele abandonate şi mediul urban.

 

Bogdan Rața (n. 1984) este artist, lector universitar, co-fondator al Kunsthalle Bega și inițiator al Bibliotecii Pavilion.  În 2017 a coordonat împreună cu Alina Cristescu proiectul educațional ARTISTHETEACHER. A avut expoziții personale la Slag Gallery, New York; Galeria Farideh Cadot, Paris; MNAC București; Nasui Collection & Gallery, București și la Fundația Calina, Timișoara. Bogdan Rața a participat în proiecte curatoriale la Paris, Moscova, Liverpool, Veneția, Dublin, New York, București, Sankt Petersburg, Porto, Kiev, Istanbul, Timișoara, Baia Mare.

 

Patricia Teodorescu (n. 1972) trăiește și lucrează în București. A studiat la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Departamentul de Sculptură, profesor Napoleon Tiron, și este activă în noile media. Proiectele sale implică multimedia, video, instalații, performance, desen, sculptură, pictură și lucrul cu mediul înconjurător. Este o artistă conceptuală interesată de teme filosofice, ecologice și sociale. A expus la Muzeul Naţional de Artă Contemporană Bucureşti, România; la NGBK, Berlin, Germania; la Casino Luxemburg – Forum d’art contemporaine, Luxemburg; la Renaissance Society Chicago, SUA; la The Kitchen, NYC, SUA; la Tate Modern, London, UK; la Sammlung Essl și KulturKontakt, Austria, Vienna; la Centrul Contemporan de Artă Konkordia, Vršac, Serbia; la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal, Sibiu, România; ICR Viena, Austria, Varșovia, Polonia, Timișoara, Constanța și Bucuresti. În 1997, a primit bursa pentru sculptură acordată de Uniunea Artiştilor Plastici din România, în 2005, premiul I oferit de Centrul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, România, iar în 2012 este aleasă artista video pentru Video Edition/ 2012 de către KulturKontakt, Viena, Austria. În 2016, i se acordă Premiul UAP pentru Multimedia pe anul 2015 și Premiul special, la Arte în București. Este selector, manager și producător din 2008 la StudioARTE (artist run space) și co-fondator al  proiectului Noaptea Devoratorilor de Videoart, în cadrul evenimentelor anuale NAG, co-autor al proiectului pedagogic Time Based Art din 2014, selector în proiecte curatoriale în cadrul Arte în București, evaluator artistic din 2016.

 

Ion Toderașcu (n. 1994) este sculptor, absolvent al Facultății de Arte și Design Timișoara. A participat  la expoziția Seeing Time, curatoriată de Liviana Dan la Kunsthalle Bega și a expus în proiecte curatoriale la Chișinău, București, Pécs, Sibiu și Timișoara. Este interesat de relația dintre sculptură, alimente, obiecte și consumerism.

 

Napoleon Tiron. Cu o operă provocativă şi inovatoare, Tiron radicalizează şi extinde definiţia sculpturii, punând mereu accentul pe materialitate, desen, pe legătura dintre operă şi privitor, operă şi context. Învaţă cu Boris Caragea, de la care preia textura extravaganţei, şi devine el însuşi profesor la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, unde pregăteşte câteva generaţii de artişti de la Aurel Vlad, la Patricia Teodorescu. Tiron mediază între un trecut extrem/logica sculpturii inseparabilă de logica monumentului, logica sculpturii ca reprezentare comemorativă, piedestalul ca parte importantă a structurii/ şi prezent/ disoluţia modernistă a noţiunii de sculptură ca personificare a formei plastice, logica monumentului distrusă gradual, accent pe instalaţie şi expunere. Au rămas ca reper câteva expoziţii intitulate strict Sculptura, Galeria Simeza, curator Anca Arghir, 1976; Sala Dalles, curator Dan Hăulică, 1986; Pavilionul României, Bienala de la Veneţia, comisar Dan Hăulică, 1988. În 2012, expune la Galeria Calina, curatoare Liviana Dan, și la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, curatoare Liviana Dan și Anca Mihuleț.

 

Casandra Vidrighin. Modul de abordare a lucrărilor Casandrei Vidrighin este un proces artistic la baza căruia stă și un material de cercetare, de observare și analiză, rezultatul fiind un gen de exprimare culturală autentică, cu accente radicale. Prin această poziție radicală, cu care artista se identifică, analizează spații, obiecte, imagini, dimensiuni emoționale, cu care stabilește o legătură și astfel intră într-o libertate de exprimare, care se află în strânsă legătură cu locul. Munca ei este legată de un provizorat prin modul în care a ales să facă vizibilă arta sa. Creativitatea vizavi de non-spațiile de exprimare devine pentru Casandra Vidrighin spontană și curajoasă, căutând oameni și locuri cu care să stabilească o legătură. În 2016, acceptă provocarea și împreună cu încă 6 artiști, care trăiesc și vor să expună la Sibiu (orașul natal în care trăiește), aderă la o formă de manifestare artistică sub numele de Grupul Nostru. S-a implicat în modul de funcționare și direcționare a platformei grupului; o platformă critică de artă contemporană, legată în primul rând de lipsa spațiilor de exprimare artistică din oraș și indiferența autorităților pentru susținerea unui astfel de loc. Această platformă devine inconfundabilă legal, civic, uman. Stilul de acțiune nu este unul seducător. Absolventă a Facultății de Artă Vizuală la Universitatea din Oradea, Casandra Vidrighin își desfășoară activitatea la Sibiu, implicându-se în câteva proiecte de educație artistică ca profesor, la Palatul Copiilor din Sibiu și la Fundația Logomedica. Ea dezvoltă un atelier de desen cu copii preșcolari, acordând o atenție deosebită expresivității desenului spontan.

 

 

Galeria Sector 1

În viziunea galeriei de artă contemporană Sector 1, artistul are misiunea de a crea liber, fără constrângeri.  Armonizând două direcții, galeria găzduiește, pe de o parte, operele artiștilor – creatori de conținut, iar pe de altă parte, devine un spațiu al iubitorilor de artă care sprijină inițiativele creative.

 

Galeria Sector 1 s-a deschis în 2017, cu vernisajul expoziției de grup a șapte artiști tineri clujeni – Radu Băieș, Istvan Betuker, Norbert Filep, Pavel Grosu, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Alexandra Șerban – alături de artistul invitat Ioan Sbârciu. Au urmat expoziții personale ale fiecăruia dintre aceștia. Cea de-a doua expoziție de grup, Bluebird, a fost evenimentul care a închis acest prim moment al Galeriei Sector 1. Au urmat Mother Tongue, o expoziție a 17 artiști contemporani, și  Frumusețe conștientă, prima expunere a unei părți din patrimoniul de lucrări al artistei Yvonne Hasan într-o galerie de artă privată. Programul curatorial al anului 2020 a debutat cu duo show-ul Stare de grație. Betuker / Gaspar, dezvăluind fragmente din intimitatea creativă al artiștilor Istvan Betuker, pictor, și Szilard Gaspar, sculptor, artist de performance și pugilist profesionist și a continuat cu expoziția Frame, a artiștilor Arantxa Etcheverria – ale cărei lucrări „par adevărate decrete estetice în care structura se decantează, creând în același timp referiri la mistic și ocult” și Carlos Caballero – având „o rigoare metafizică extremă, deși inefabilul formelor destramă contururile, care par să se scufunde în fundalul pictural astfel încât chiar perimetrul lor să se dovedească mobil”. Expoziția a fost curatoriată de Domenico De Chirico.

 

 

Măsuri sanitare și sugestii de vizitare a expoziției

În Galeria Sector 1 este permisă prezența a maximum 50 de persoane simultan, cu respectarea regulilor de distanțare. Purtarea măștii este obligatorie pentru personalul galeriei și pentru vizitatori. Accesul în sală va fi permis după ce aceștia își vor dezinfecta mâinile la distribuitorul de gel hidroalcoolic. În expoziție, vizitatorii sunt rugați să păstreze, între ei, distanța fizică de 2 m.

 

În ciuda vremurilor nesigure pe care le trăim, Galeria Sector 1, asemeni multor altor galerii și muzee, alături de curatorii și artiștii săi, se adaptează prezentului și va găsi soluții inovatoare pentru a continua să expună arta și în timpul pandemiei. Întrucât situația actuală continuă să ne redefinească parcursul firesc al vieții de zi cu zi, ceea ce putem face pentru a nu ne pierde este să transformăm limitările într-o sursă de inspirație. Să creem o „nouă normalitate”, în care arta să fie înțeleasă și folosită concret ca un spațiu esențial în această perioadă, iar galeriile să își recalibreze sensul pentru cât mai mulți dintre noi. Cultura vizuală și antreprenoriatul cultural pot rămâne sau reveni, după caz, la o normalitate care nu este nevoie să fie  afectată de „distanțarea socială”.

 

 

Expoziția: Sensul Sculpturii

Artiști: Apor – Nimbert Ambrus, Dona Arnakis, Rudolf Bone, Teodor Graur, Oláh Gyárfás, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Andrei Pituț, Bogdan Rața, Patricia Teodorescu, Ion Toderașcu, Napoleon Tiron, Casandra Vidrighin

Curator: Liviana Dan

Data vernisajului: 4 martie 2020, de la ora 15:00, până la ora 21:00

Perioada expoziției: 5 martie – 20 aprilie 2021, de marți până sâmbătă, între orele 14:00 – 19:00, iar duminică și luni, cu programare prealabilă

Galeria Sector 1, str. Băiculești, nr. 29, în cadrul Combinatului Fondului Plastic

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

VERNISAJ | Expoziția Frame, a artiștilor Arantxa Etcheverria și Carlos Caballero, la Galeria Sector 1

Galeria Sector 1 se întoarce la programul curatorial al anului 2020 cu expoziția Frame, a artiștilor Arantxa Etcheverria și Carlos Caballero, curatoriată de Domenico De Chirico. Vernisajul se va desfășura doar în prezența artistei Arantxa Etcheverria, artistul Carlos Caballero și curatorul Domenico De Chirico nefiind prezenți din motive cauzate de criza pandemică. Evenimentul va avea loc în data de 22 octombrie 2020, de la ora 17:00, până la ora 22:00, la Galeria Sector 1, în Strada Băiculești nr. 29, în cadrul Combinatului Fondului Plastic. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 22 octombrie – 05 decembrie2020.

În ciuda vremurilor nesigure pe care le trăim, Galeria Sector 1, asemeni multor altor galerii și muzee, alături de curatorii și artiștii săi, se adaptează prezentului și va găsi soluții inovatoare pentru a continua să expună arta și în timpul pandemiei. Întrucât situația actuală continuă să ne redefinească parcursul firesc al vieții de zi cu zi, ceea ce putem face pentru a nu ne pierde este să transformăm limitările într-o sursă de inspirație. Să creem o „nouă normalitate”, în care arta să fie înțeleasă și folosită concret ca un spațiu esențial în această perioadă, iar galeriile să își recalibreze sensul pentru cât mai mulți dintre noi. Cultura vizuală și antreprenoriatul cultural pot rămâne sau reveni, după caz, la o normalitate care nu este nevoie să fie afectată de „distanțarea socială”.

Arantxa Etcheverria, Black Window, 2020, lemn, plexiglas acrilic, 45,5 x 38,5 x 11 cm

„Logica proprie, în care mișcările interioare urmăresc ritmuri de fiecare dată independente”

„Liminalitatea conceptului de contur – din termenul latin limen -mĭnis […] «prag» – pare să fie punctul focal al dialecticii formale pe care o instituie expoziția de față: FRAME este întocmai ceea ce permite unui lucru să fie, deoarece a pune lucrurile în ramă înseamnă a le hotărî conturul, a crea un perimetru de sens și a le structura forma”, spune curatorul expoziției, Domenico de Chirico. „Însă conturul își degajă întreaga putere estetică nu atunci când statuează ci lăsând deschis, murmurînd rostirea ambiguă a liniei trasate clar și decantând natura operei de artă însăși, care face constant cu ochiul către binecunoscuta complexitate a realității. Așa cum spunea intelectualul irlandez Samuel Beckett cu referire la piesa sa pentru televiziune Quad, un act teatral bazat pe o formă geometrică și pe permutarea unor mișcări regulate, este vorba despre un punct zero care permite trasarea a nenumărate traiectorii de-a lungul cărora e posibilă realizarea unui proces de cercetare și de creație continuu, ducând astfel limbajul la extrem prin intermediul unor parcursuri narative extraordinare: structuri complexe care pot fi dezmembrate și anulate, pentru a reporni apoi în cautarea gradului zero al limbajului, spre diferite combinații cromatice, diferite diagonale, interioare cât și exterioare, și noi sinteze stilistice.Pe de-o parte, lucrările lui Carlos Caballero par să manifeste o rigoare metafizică extremă, deși inefabilul formelor destramă contururile, care par să se scufunde în fundalul pictural astfel încât chiar perimetrul lor să se dovedească mobil, și de fapt aceste pete de culoare par să se miște, aproape să se preschimbe una în cealaltă, toate urzind la unison spre a declara indescifrabilul formei. Avanscena picturală din lucrările lui Carlos Caballero, oscilând între sisteme de grile aproape formaliste, simboluri aparent expresioniste, abstracție modernistă, extravaganțe ludice și forme geometrice, este categoric una meticuloasă și reflexivă, vastă și autonomă. Prin acest proces perpetuu de a face și a desface, lucrările lui scapă încadrărilor tradiționale, creând astfel o logică proprie în care mișcările interioare urmăresc ritmuri de fiecare dată independente. Toate elementele care construiesc fiecare lucrare pot fi văzute, la rândul lor, ca un ansamblu de reprezentări ezoterice, imagini ermetice, obiecte emblematice și diagrame abstruse, toate așteptând să fie descifrate.

Pe de altă parte, dizolvarea sublimă a materiei din lucrările Arantxei Etcheverria respiră în fiecare spațiu concav, în fiecare vid creat de intensitatea materială. Lucrările ei par adevărate decrete estetice în care structura se decantează, creând în același timp referiri la mistic și ocult. Din 2013 ea a dezvoltat o practică artistică legată de arhitectura modernistă a atelierului ei din București. Fie că este vorba de pictură, de obiecte, de instalații sau de montaje video, lucrările ei sunt, fără îndoială, rezultatul unei analize adânci cu privire la geometria spațiului. Arantxa Etcheverria, analizând arhitectura spațiilor în tot potențialul ei, realizează lucrări cu măiestrie scenografică și care structurează spațiul interior precum o schemă expozițională sistematică. Arta sa nu e deloc ascetică, deși vădește, în mod incontestabil, asocieri suprematiste sau chiar constructiviste. Aceasta introduce o a treia dimensiune în compozițiile ei, astfel încât ele apar mai ales ușor în relief, sau cu anumite suprapuneri de grile care au renunțat la relația lor cu peretele ca să se regăsească pe podea.” – Domenico de Chirico, Milano, 2020

Proiectul Frame face parte din programul de susținere a galeriilor de artă din București inițiat de Primăria Capitalei prin Direcția Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public și Centrul Cultural Expo Arte. Expoziția este susținută de The Institute.

Carlos Caballero, Pararellism, 2020, acrilic pe pânză, 55 x 40 cm

Arantxa Etcheverria

Arantxa Etcheverria (născută în 1975) este o artistă franceză care trăiește în România. A studiat Arte frumoase la Villa Arson, la Nisa și scenografia/set design la Teatrul Național din Strasbourg (TNS). Din 2013, a construit o practică artistică corelată cu arhitectura modernistă a studioului său din București. Fie că este vorba despre pictură, obiecte, instalații sau montaje video, lucrările sale sunt rezultatele unei profunde analize a geometriei spațiului.
Carlos Caballero
Carlos Caballero (născut în 1983) este un artist cubanez care trăiește și lucrează la Gent, Belgia. A absolvit Instituto Superior de Arte (ISA) din Havana, în 2010, și Fine Arts Academy din Camagüey, în 2002. Pentru mulți ani, munca sa s-a construit în jurul picturilor și desenelor, oscilând între sisteme de rețele cvasi formaliste, forme organice și elemente geometrice. Abordarea sa în ceea ce privește pictura este lină și reflectivă. „Lucrările sugerează o ortografie, o gramatică și un vocabular utilizate în spunerea poveștilor. Reminiscente hieroglifelor și picturilor rupestre, ele par să ilustreze mitologii contemporane sau viitoare, mergând spre teme fundamentale și universale ce merg dincolo de generații, culturi și limbaje.”

Domenico de Chirico

Domenico de Chirico este un curator independent din Italia. Născut în Bari, în 1983, locuiește și lucrează la Milano. Profesor de Visual Culture/Cultură vizuală și Trend Research/Analiza tendințelor la Institutul European de Design din Milano (IED), din 2011 până în 2015, de Chirico a colaborat cu artiști internaționali, instituții, târguri de artă, galerii și reviste din întreaga lume. A fost director al târgului DAMA, din Turin (2016-2019), de asemenea, profesor vizitator la Goldsmiths, Universitatea din Londra (2018), membru al Network Event for Young Curators și al LISTE – Târgul de Artă Basel, din Basel (2018). Printre proiectele și cercetările sale de viitor se numără: Târgul de Artă Contemporană Swab Barcelona, din Barcelona (unde a fost membru al comitetului); Roma Arte in Nuvola: Fiera internazionale d’arte contemporanea, la Roma, Italia (consilier); lector al Academiei  de Arte Aplicate; lector al Academiei de Arte Frumoase din Urbino, Italia; curator invitat al Institutului Elvețian din Roma (tutor vizitator). Printre expozițiile viitoare ale lui Domenico de Chirico se numără cele din Praga, Moscova, Torino, Milano, Veneția, Florența, Antwerp, Valencia, Barcelona, Roma, Como, Caserta, Košice sau Timișoara.

Galeria Sector 1

În viziunea galeriei de artă contemporană Sector 1, artistul are misiunea de a crea liber, fără constrângeri.  Pornind de la această credință, Sector 1 se crează ca fiind un spațiu ce își dorește să contribuie astfel la evoluția artei contemporane.

Armonizând două direcții, galeria găzduiește, pe de o parte, operele artiștilor-creatori de conținut, iar pe de altă parte, devine un spațiu al iubitorilor de artă și de frumos care sprijină inițiativele creative.

Deschiderea Sector 1, din 15 iunie 2017, a coincis cu vernisarea unei expoziții de grup a șapte artiști tineri clujeni – Radu Băieș, Istvan Betuker, Norbert Filep, Pavel Grosu, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Alexandra Șerban – alături de artistul invitat Ioan Sbârciu. Au urmat expoziții personale ale fiecărui artist din această selecție a galeriei. Cea de-a doua expoziție de grup, Bluebird, a fost evenimentul care a închis acest prim moment al Galeriei Sector 1.

Debutul unei noi etape curatoriale, anul trecut, a fost reprezentat de Mother Tongue, o expoziție de grup coagulând viziunea a nu mai puțin de 17 de artiști contemporani asupra limbajului universal al desenului, și de Frumusețe conștientă, ce reprezintă prima expunere a unei părți din patrimoniul de lucrări al artistei Yvonne Hasan într-o galerie de artă privată, încapsulând viața proprie într-un jurnal vizual, plin de parfumul anilor ’50. Galeria Sector 1 a deschis programul curatorial al anului 2020 cu duo show-ul Stare de grație. Betuker / Gaspar al artiștilor Istvan Betuker, pictor, și Szilard Gaspar, sculptor, artist de performance și pugilist profesionist. Concepută ca o conversație între medii, expoziția își propunea să dezvăluie ceva din intimitatea creativă a celor doi artiști aflați pentru prima dată într-un dialog exclusiv.

Vă invit cu drag!