Posted on

Metronom în deschiderea Les Films de Cannes à Bucarest. Țara în focus la ediția a 13-a, Suedia

O nouă generație de cineaști scandinavi face valuri, păşindpe urmele lui Ingmar Bergman, Lars von Trier și a mișcăriiDogma: în acest an, trei regizori complet diferiţi, dar cuviziuni la fel de puternice, au participat în competiția de la Cannes. Cu toţii sunt legaţi de faimoasa “şcoală suedeză de film”. Prilej ideal ca la Les Films de Cannes à Bucarest .13să oferim cinefililor români un Focus Suedia de neratat.

Regizorul cult suedez Ruben Östlund, câştigător al unuiPalme d’Or în 2017 pentru The Square, s-a întors anul acestala Cannes cu Triangle of Sadness, cu care a reuşit să-şirevendice, din nou, trofeul suprem. Acestei proaspetecapodopere sarcastice i s-au alăturat alte două filme ale unorcineaşti în ascensiune, la origine imigranţi, pe care publiculle poate vedea la această ediţie: Boy from Heaven, al suedezului Tarik Saleh – Premiul pentru cel mai bunscenariu, Cannes 2022, și Holy Spider, al danezului-iranianAli Abbasi – Premiul pentru cea mai bună actriță, Cannes 2022 pentru Zar Amir Ebrahimi.

Regizorii nordici „forțează adesea limitele limbajuluicinematografic”, spune Claus Christensen, editorul revisteidaneze de film Ekko. „Este vorba de divertisment, dar scopul este și de a provoca publicul. Regizorul are libertateade a-şi explora viziunea artistică, oricare ar fi aceasta”.

Abbasi, născut în Iran acum 40 de ani, şcolit în Suedia şistabilit în Danemarca, se află la a doua sa apariție la Cannes, după ce a câștigat secțiunea Un Certain Regardîn 2018 pentru debutanți cu Border, un film excentric, cu accentefantastice, despre un polițist de frontieră. Noua sa peliculă, Holy Spider, este povestea dură a unui criminal în serie care“curăță” orașul sfânt iranian Mashhad de prostituatele de stradă. „Nu îl poți cataloga. Atunci când crezi că l-ai prinsîntr-o definiţie, el își schimbă forma și devine altceva”, a declarat pentru a Agenţia France–Presse producătorul săuJacob Jarek. Abbasi a terminat recent de filmat episoadepentru viitorul serial post-apocaliptic HBO, The Last of Us, bazat pe un joc video. Holy Spider al lui Ali Abbasi reușeșteîn mod ingenios să facă o punte între realismul social șicinematografia de ”consum”, într–un mod care lasă să se înțeleagă că ambele își au rădăcinile într-o zonă similară de autenticitate curajoasă. Această versatilitate defineştegenerația sa, spune Jarek. Valul anterior de cineaști nordici, precum von Trier și Thomas Vinterberg, a câștigat faimainternațională cu mișcarea Dogma, care a stabilit regulistricte de filmare menite să asigure un realism frust operelor. Dar noua generație este „mai dispusă să lucreze cu genuri şisă le combine: să facă comedii și lucruri mai ușoareamestecate cu lucruri întunecate”, a mai adăugat Jarek.

Atât filmele lui Abbasi, cât și cele ale lui Saleh, se bazeazăîn mare măsură pe trecutul lor de imigranți. Abbasi a părăsitTeheranul pentru Suedia în 2002 şi s-a stabilit apoi înDanemarca, în timp ce Saleh s-a născut la Stockholm, dinmamă suedeză și tată egiptean.

Trecutul lui Saleh a fost esențial pentru realizarea filmuluiBoy from Heaven, a declarat acesta presei prezente la Cannes: „Cred că există un motiv pentru care o mulțime de regizori au origini imigrante, precum Francis Ford Coppola și Miloš Forman. Ești poziționat în interiorul și în exteriorula ceva. Într-un fel, acesta este rolul regizorului… să vadăatât asemănările, cât și diferențele”. Boy from Heaven este un thriller întunecat amplasat în Cairo despre un băiat săraccăruia i s-a acordat o bursă la prestigioasa Universitate Al-Azhar, unde se trezește atras într-o luptă brutală pentruputere între elita religioasă și cea politică din Egipt. Faptulde a fi un outsider a fost crucial, a declarat Saleh. „Nimeninu a mai intrat vreodată în Universitatea Al-Azhar cu o cameră de filmat. Un cineast egiptean ar merge la închisoare dacă ar face-o”, a declarat el pentru AFP. Fostartist de graffiti, Saleh a crescut cu un tată cineast și a lucratîn studioul său de film înainte de a urma cursurile unei școlide artă din Alexandria. Pe lângă faptul că a regizat episoadedin serialele cult Westworld și Ray Donovan, filmul său din2017, The Nile Hilton Incident, care are loc tot la Cairo, a câștigat Marele Premiu al Juriului la Sundance.

Östlund, decanul trioului, cu șase lungmetraje la activ, a adus la Cannes primul său film în limba engleză. Triangle of Sadness este o satiră sălbatică a lumii modei şi a celorbogaţi, dar şi o critică dură la adresa accentului pus de societate pe frumusețe.

La cea de-a 13 ediţie a Les Films de Cannes à Bucarest, va fi reconfirmată nu numai forţa creativă nordică, ci şi ceaautohtonă. Festivalul se va deschide cu una dintre cele maidiscutate şi mai premiate producţii ale momentului, Metronom.

În timp ce Țiriac și Năstase joacă Finala Cupei Davis împotriva Americii în 1972, doi liceeni se iubesc și scriuscrisori la emisiunea Metronom de la Europa Liberă. Cândel primește aprobarea să plece definitiv din țară, împreunăcu familia, ei știu că trebuie să se despartă, dar nu se așteptau ca ultimele zile împreună să devină hotărâtoarepentru întreaga lor viață.

Metronom, debutul în lungmetraj de ficțiune al cineastuluiAlexandru Belc, a câştigat Premiul pentru cel mai bunregizor al secţiunii Un Certain Regard la Cannes, în ovaţiilepublicului şi ale criticii. „Acest debut stilizat, lent şi cu o imaginaţie bogată e mult mai mult decât o versiuneromânească la Romeo şi Julieta”, scrie prestigioasapublicaţie Variety, în timp ce Screen International îl descrieca „un instantaneu convingător al unor adolescenți aflați înpragul maturității, a căror luptă pentru a-și găsi vocea este împiedicată de autorități – de la părinții îngrijorați, până la securitate – care le suflă în ceafă.” Cei de la Clapper îlconsideră chiar „unul dintre cele mai bune filme ale anului”pentru că este o „călătorie emoţională empatică, realizatăcu un meşteşug uimitor” în timp ce Disappointment Media ne asigură că „nu e un film pe care să-l uităm prea curând.”

Acest „film sublim de frumos” (The Upcoming) este distribuit de Strada Film International și va putea fi văzut în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest cu două săptămâni înaintea premierei în cinematografe programată pentru 4 noiembrie.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Triangle of Sadness, Palme d’Or 2022, în premieră națională la Les Films de Cannes à Bucarest. Ediția a 13-a se va desfășura în București între 21 și 30 octombrie

Ediţia de anul acesta a Les Films de Cannes à Bucarest, desfăşurată între 21 şi 30 octombrie 2022, e una a certitudinilor. Vremurile sunt în continuare nesigure şitulburi, însă festivalul a devenit, în timp, o constantă, un polde stabilitate în viaţa culturală românească. În ciuda tuturorfurtunilor istorice şi sociale, în pofida tuturor restricţiilor,Les Films de Cannes à Bucarest a reuşit să transforme fiecare ediţie într-o sărbătoare entuziastă a cinefiliei.

An de an, fără întreruperi, festivalul a continuat să strângătot ce e mai bun din cinema-ul internaţional şi să-l stimulezepe cel naţional. Tonul se dă la Cannes: timp de 13 ediţii, Les Films de Cannes à Bucarest a observat şi popularizattrendurile lansate de cel mai mare eveniment de film dinlume şi apoi răspândite şi disputate în întreaga lume. A impulsionat actorii şi cineaştii români să participe la aceastăfervoare creativă şi i-a pus față în față cu profesionişti dindomeniu. Toate acestea, cu energie, efort, dar şi puţin noroc. Trecând peste frici şi superstiţii de tot felul, vă propunem o ediție de festival care lasă la o parte poncifele, comoditatea, propaganda, prejudecăţile și spaimele instaurate în mentalulcolectiv de peliculele hollywoodiene.

De la an la an, festivalul a devenit mai ambiţios, mai aventuros, pentru că nimic nu e mai puternic ca imaginea înmişcare. „Am devenit interesat de regia de film pentru căimaginea e foarte, foarte puternică atunci când vine vorbade schimbarea comportamentului uman” spunea şi regizorulsuedez Ruben Östlund, laureat cu Palme d’Or în 2022 pentruîncă o capodoperă caustică, inclasabilă, care va fi prezentatăîn cadrul Les Films de Cannes à Bucarest în premierănaţională.

„Satire sălbatice”, aşa pot fi descrise filmele unuia dintre ceimai originali cineaşti europeni. Copil teribil al cinematografiei suedeze contemporane, Ruben Östlund nuvrea ca publicul său să fie confortabil. El propune un cinematograf al disconfortului, care străpunge în mod hilar pretențiile burgheze și demontează structurile fragile ale societății contemporane.

„Personajele lui Östlund sunt invariabil șarlatani vanitoși șiegoiști, care merită să fie pedepsiți atunci când un eveniment de viață catastrofal le distruge aparențele de respectabilitate. Bărbații, în special, nu o duc deloc ușor înordinea cosmică a lui Östlund, unde vârful ascuțit al bățuluisău satiric este păstrat pentru a distruge pompozitatea slabăa ego-ului masculin”, scrie site-ul Mubi.com

Filmele sale, brutal de amuzante, subminează cu veselierăutăcioasă imaginea de sine a Suediei, care e păzită custrășnicie ca bastion al liberalismului progresist. Cu o bucurie subversivă, Östlund testează limitele idealurilorsociologice ale națiunii sale, înregistrând adesea de la distanță, ca un fotograf de animale sălbatice care a dat, cuuimire, peste o specie extraterestră. 

În foarte amuzantul Triangle of Sadness, distribuit înRomânia din 18 noiembrie de Independența Film, câștigătoral trofeului suprem la Cannes, ierarhia socială este răsturnată, dezvăluind relația de prost gust dintre putere șifrumusețe. Un cuplu celebru de fotomodele, Carl (Harris Dickinson) și Yaya (Charlbi Dean), este invitat într-o croazieră de lux pentru cei foarte bogați, condusă de un căpitan de vas dezlănțuit (Woody Harrelson). Ceea ce păreala început instagramabil se termină catastrofal, lăsându-i pe supraviețuitori blocați pe o insulă pustie și luptând pentrusupraviețuire. Această fabulă modernă despre drepturile șidinamica puterii este și o puternică opțiune pentru PremiulOscar pentru cel mai bun scenariu original. La Cannes, Triangle of Sadness a fost unul dintre cele mai discutatefilme ale festivalului. Östlund navighează aici în ape noi, oferind o satiră provocatoare, grotescă și mușcătoare despreeterna luptă de clasă. „Absolut dezechilibrat în cel mai bunmod cu putință, garantat că-ţi va stârni suficiente hohote de râs ca să te doară stomacul, dar lăsându-te în același timpcu multe lucruri la care să te gândești după aceea” – AlyshaPrasad pentru Room with a View.

Secţiunea Avanpremierele Toamnei se întoarce, mai bogatăca oricând: filmele româneşti ce urmează să fie lansate încinematografe vor putea fi văzute în premieră la LFDC.13.Revin şi programele Managing Talents, care se adreseazăcu precădere nevoilor comunităţilor de actori, WiP – Work in Progress – o iniţiativă care îşi propune să expună proiectelede film încă în lucru ale unor cineaști români profesioniştilordin industria de film internaţională.

Proiecţiile celor mai premiate filme de la Cannes de anulacesta se vor desfăşura la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și Cinemateca Eforie.

Și la ediția de anul acesta vom omagia unul dintre autoriiinternaționali cu o retrospectivă, în prezența sa. În curândvom dezvălui cine este acesta, care sunt ceilalți invitați de marcă pe care îi vom avea prezenți la București, noi detaliidespre selecția din acest an dar și despre edițiile locale ale festivalului.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Imaculat câștigă Premiul Publicului în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest .12

Aseară s-a încheiat cea de-a 12-a ediție a Les Films de Cannes à Bucarest. Timp de 10 zile spectatorii au putut viziona peste 80 de filme, majoritatea în premieră, în cinematografe, outdoor dar și online, în Orange TV Go. A fost o ediție cu multe schimbări, dictate de perioada pe care o traversăm, însă ne bucurăm să vedem că cinemaul își păstează importanța în viața oamenilor, mai ales într-o perioadă în plină schimbare, în care platformele de streaming capătă din ce în ce mai mult teren, spune echipa festivalului.

 

În cadrul galei de închidere a festivalului ce a avut loc la Cinema Muzeul Țăranului, s-au anunțat și premiile celei de-a 12-a ediții. Ca în fiecare an, filmele de lungmetraj proiectate în cadrul secțiunii Avanpremierele Toamnei sunt eligibile pentru Premiul Publicului, constând într-un suport de distribuție oferit de Dacin Sara. Lungmetrajul câștigător al premiului în valoare de 2500 de euro este Imaculat regizat de Monica Stan și George Chiper-Lillermark.

 

Dintre proiectele produse sau co-produse în România înscrise la cea de-a 6-a ediție Works in Progress (WiP), juriul internațional alcătuit de Marcin Łuczaj (agent de vanzari, New Europe Film Sales) și Paolo Bertolin (selectioner – Festivalul de Film International Venetia) a ales câștigătorii celor două premii după cum urmează: Anhell 69, proiectul de lungmetraj semnat de Theo Montoya, a câștigat premiul de post-producție oferit de Avanpost iar Între revoluții, documentarul semnat de Vlad Petri, premiul de post-producție oferit de Multimedia Est.

 

Tot în cadrul galei de ieri au fost anunțați și câștigătorii celei de-a 3-a ediții a concursului de scenarii Write a Screenplay For… organizat de Asociația Cinemascop cu sprijinul HBO Europe în cadrul American Independent Film Festival (AIFF). După ce la primele ediții scenariștilor li s-a cerut să scrie pentru Sebastian Stan, Anamaria Marinca sau Vlad Ivanov, anul acesta WSF a invitat cineaștii și scriitorii să propună idei și povești pentru publicul tânăr, așa numita Generation Z.

 

Maria Orban – Premiul pentru cel mai bun scenariu de lungmetraj cu Timp de expunere limitat și Doru Vatavului – Premiul pentru cel mai bun scenariu de mini-serie tv pentru Io cu tine contra restu au fost cei doi câștigători anunțați de de Ioanina Pavel – Producer HBO Europe.

 

A 12-a editie a festivalului a adus din nou colaborarea cu festivalul de film de un minut. Pe durata Les Films de Cannes à Bucarest, înaintea proiecțiilor de film dar și online în Orange TV Go, spectatori s-au putut bucura de filme de un minut din intreaga lume, filme care fac parte din selecția Filminute Film Festival 2021. Ca și în anii trecuți, publicul a fost invitat să voteze filmul preferat, de data asta online pe filmedefestival.ro, iar un juriu alcătuit din Ana Dumitrașcu, Lucia Chicoș și Bogdan Balla, a desemnat Premiul Juriului ce a fost acordat regizorilor Nicolas Bianco-Levrin și Julie Rembauville pentru Beware the Wolf. Premiul Publicului a fost adjudecat de Autumn regizat de Jean-Marie Villeneuve.

 

Tot în cadrul galei de seara trecută au fost anunțați și câștigătorii concursului organizat de Renault România cu ocazia celei de-a 12-a ediții Les Films de Cannes à Bucarest. Astfel premiul cel mare (constând într-un iPhone 13 și un weekend cu noul Renault ARKANA) a fost acordat lui Daniel Popa iar premiul special (un abonament pe trei luni la Cinema Elvire Popesco) lui Adrian Ianculescu.

 

Cele zece zile de festival au adus publicului de la București, dar și celui național (prin programul online și a edițiilor regionale), cele mai noi filme de la Cannes și din festivalurile mari ale lumii, majoritatea în premieră în România. Proiecțiile au fost rezervate la capacitatea maximă prevăzută de normele de siguranță din această perioadă, atât în cinematografe cât și în locația noastră outdoor.

 

Spectatorii s-au putut întâlni cu Ana Teodora Mihai, regizoarea filmului La Civil care a deschis festivalul Les Films de Cannes à Bucarest și cu îndrăgitul actor Victor Rebengiuc în dialog cu Cătălin Ștefănescu în cadrul galei realizate cu sprijinul Sun Wave Pharma, 88 de minute cu Victor Rebengiuc.

 

Invitata specială a programului Managing Talents a fost actrița Anamaria Vartolomei care s-a întâlnit cu participanții la proiecția închisă a filmului L’événement, premiat cu Leul de Aur la Veneția. La atelier a fost prezent și regizorul Cristian Mungiu care a discutat și lucrat cu actrița într-o demonstrație publică. Managing Talents este un eveniment prezentat de Apa Nova.

 

Ioana Flora a fost prezentă la proiecția celor mai noi episoade din seria Fragile și a discutat cu cei prezenți la eveniment despre următoarele etape ale proiectului. De asemenea, publicul Les Films de Cannes à Bucarest s-a putut întâlni cu echipele filmelor proiectate în cadrul Avanpremierelor Toamnei la Sala Auditorium a MNAR.

 

Online l-am avut invitat pe cunoscutul cineast Sergei Loznitsa care a vorbit via Zoom despre filmografia sa cu accent pe cele trei filme proiectate în cadrul Retrospectivei Sergei Loznitsa.

 

Offline, majoritatea proiecțiilor, incluzându-le pe cele suplimentare programate după anunțarea noilor restricții, au fost sold out, lucru ce a arătat pentru încă o dată pasiunea pentru filmul de autor al publicului bucureștean.

 

Les Films de Cannes continuă însă, urmează edițiile regionale de la Cluj Napoca (5-7 noiembrie) și Timișoara (12-14 noiembrie).

Acestea fiind spuse, vă aștept cu impresii! 

Posted on

Les Films de Cannes à Bucarest .12 continuă! Programul modificat conform noilor reguli în vigoare a fost publicat pe www.filmedefestival.ro

În urma anunțării noilor reguli de siguranță sanitară, cea de-a 12-a ediție a Les Films de Cannes à Bucarest continuă să aducă filmele și evenimentele anunțate, modificându-și programul pentru a respecta noile restricții ce intră în vigoare de astăzi. Mai mult, echipa festivalului a pregătit proiecții suplimentare cu o parte din titluri încercând să vină în întâmpinarea cererilor primite până la această dată de la spectatori. De asemenea, orele de începere ale proiecților din perioada 25-31 octombrie au fost devansate pentru a se încadra noilor reguli cuprinse în hotărârea de guvern HG 91 din 22.10.2021. Programul actualizat ce cuprinde toate schimbările a fost publicat și poate fi consultat pe: www.filmedefestival.ro și www.eventbook.ro.

Programul online din Orange TV Go, cel de la Cinemateca Union precum și detaliile privind gala 88 de minute cu Victor Rebengiuc rămân neschimbate. Spectatorii se vor putea întâlni cu marele actor Victor Rebengiuc care va fi în conversație cu Cătălin Ștefănescu la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României vineri, 29 octombrie, de la ora 19:30.

Ca în fiecare an, în programul festivalului revine și MANAGING TALENTS, evenimentul dedicat actorilor care a ajuns anul acesta la cea de-a 6-a ediție. Cristian Mungiu, inițiatorul acestui program explică mai jos în ce constă atelierul anul acesta, într-o scrisoare deschisă:

„Dear talents, dragii noștri actori și actrițe,

De ani de zile de acum, încercăm în fiecare an ca pe perioada Les Films de Cannes à Bucarest să organizăm evenimentul Managing Talents – menit să vă ajute să vă puneți în valoare talentul și înzestrarea – să vă inspire să vă pregătiți mai bine, să vă prezentați mai bine, să aveți acces la informații și profesioniști relevanți care să vă faciliteze o carieră cât mai împlinită – națională și internațională.

Agenții Avy Kaufman și Richard Cook, directorii de casting ai agențiilor Avy Kaufman Casting sau The Lisa Richards Agency, au fost prezenți de-a lungul anilor la Managing Talents – iar destui dintre voi au căpătat reprezentare internațională – și roluri – după participarea la workshop. Iar anul acesta nu face excepție.

Sâmbătă, 30 octombrie, vă oferim posibilitatea să urmăriți în avanpremieră și exclusivitate filmul câștigător al Leului de Aur la ediția de anul acesta a festivalului de la Veneția, L’ÉVÉNEMENT, în care protagonista este o actriță franceză de origine română, Anamaria Vartolomei. Proiecția va fi urmată de o discuție liberă cu Anamaria – despre cariera în altă limbă decât cea în care te-ai născut, despre succes, management, oportunități și alegeri.

Totodată, vă mai pregătim o supriză – practică și folositoare – sperăm. Lăsați aparatele deschise și rămâneți cu ochii pe Managing Talents. Și nu uitați: accesul la eveniment e rezervat exclusiv actorilor – locurile sunt limitate – iar în sală vor avea acces primii înscriși – și care respectă condițiile de participare la evenimente stabilite de autorități.

Detalii despre înscriere pe filmedefestival.ro, la secțiunea Managing Talents.”

Anamaria Vartolomei s-a născut în 1999 și a copilărit în satul Plopu din județul Bacău până la 6 ani. A descoperit actoria la școală și a debutat la vârsta de 10 ani, la Paris, în filmul My Little Princess, unde a avut-o ca parteneră pe celebra actriță franceză Isabelle Huppert. Acest prim rol a fost bine primit de criticii de film, aducându-i o nominalizare la premiul Lumières pentru cea mai promițătoare actriță. La Festivalul de la Cannes din următorul an (2012), a fost aleasă să apară pe afișul secțiunii Semaine de la critique. A mai jucat în filme precum Jacky au royaume des filles (2014) sau L’Idéal (2016) care a fost scris și regizat de Frédéric Beigbeder. În 2017, a interpretat unul dintre rolurile principale din L’Échange des princesses.

Filmul L’Événement, în regia lui Audrey Diwan, este o adaptare după povestea autobiografică a romancierei Annie Ernaux. Acțiunea are loc în Franța anilor 1960, înainte ca avortul să fie legalizat. Producția prezintă călătoria unei tinere studente care rămâne însărcinată, interpretată de actrița Anamaria Vartolomei. Filmul va fi arătat în cadrul evenimentului într-o proiecție specială închisă, în avanpremieră, cu sprijinul Independența Film, distribuitorul național al peliculei.

Programul Managing Talents este prezentat de Apa Nova.

88 minute cu Victor Rebengiuc este un eveniment realizat cu sprijinul Sun Wave Pharma.

După Les Films de Cannes à Iași, ce a avut loc weekendul trecut și care le-a avut invitate speciale pe Teodora ana Mihai, regizoarea filmului La Civil și pe Irina Margareta Nistor, edițiile regionale de la Cluj și Timișoara vor continua între 5-7 noiembrie și, respectiv, 12-14 noiembrie.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Secțiuni și evenimente speciale în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest. Vineri începe ce-a de-a 12-e ediție!

La Cannes, totul e exagerat: reacțiile de după vizionări, orarul proiecțiilor, numărul filmelor de văzut, felul în care timpul se dilată în această bulă cinematografică. Pe scurt, e o altă lume, mai ales în interiorul sălilor de cinema. Ambianța specială a festivalului poate transforma un film într-o experiență remarcabilă. Puțini cinefili pot uita acel moment chintesențial „cannez” când descoperă un nou cineast și un film excepțional. De multe ori, această descoperire se întâmpla la Semaine de la Critique, secțiune dedicată cineaștilor aflați la primul sau cel de-al doilea film de lungmetraj. În 2021, Cristian Mungiu, a fost președintele juriului Semaine de la Critique de la Cannes, reprezentanții secțiunii subliinind că regizorului român i s-a oferit președinția juriului celei de-a 60-a ediții pentru că parcursul său cinematografic este strâns legat de cel al Festivalului de la Cannes. În cinci filme de lungmetraj, toate prezentate pe croazetă, Cristian Mungiu „a construit o operă extrem de marcată de istoria țării sale.”

Dintre filmele selecționate în Semaine de la Critique,  Les Films de Cannes à Bucarest aduce în premieră națională cele trei titluri premiate de juriul condus de regizorul român:


FEATHERS, regia Omar El Zohairy, Grand Prix Nespresso, ne face cunoștință cu o mamă pasivă, aproape invizibilă, dedicată trup și suflet soțului și copiilor săi care este prizoniera unei existențe monotone, punctată de sarcini banale și repetitive. Un simplu truc de magie merge prost la ziua de naștere a fiului său de patru ani și declanșează o avalanșă de dezastre absurde și improbabile. Magicianul îi transformă soțul, un tată autoritar, într-o găină. Mama nu are altă opțiune decât să-și asume rolul de cap al familiei. Luptându-se pentru supraviețuirea ei și a copiilor, ea devine treptat o femeie independentă și puternică.

„O captivantă poveste absurdă, din ce în ce mai neagră, despre o eliberare treptată”, scrie Variety, iar Screen International e de părere că „pentru un film despre bărbați și găini, Feathers revelează multe despre femeile din societatea egipteană.”

Înainte de-a debuta în lungmetraj, egipteanul Omar El Zohairy a fost asistentul de regie al unor mari regizori egipteni, printre care Yousri Natrallah. În 2011, a regizat primul său scurtmetraj Breathe Out (Zafir), care a primit Premiul special al juriului la Festivalul de Film din Dubai. Al doilea scurtmetraj al său, The Aftermath of the Inauguration of the Public Toilet at Kilometer 375, realizat în 2014, este primul film egiptean selectat la Cinéfondation du Festival de Cannes, urmând să primească numeroase premii la festivalurile din întreaga lume.

RIEN À FOUTRE, regia Julie Lecoustre și Emmanuel Marre, câștigătorul premiului Fondation Gan à la Diffusion pentru distribuție „e o completă nebunie ce te face să râzi în hohote, în timp ce livrează mantre corporatiste existențialiste de un umor sec”, scrie Film of the Week. O însoțitoare de zbor de 26 de ani trăiește fiecare clipă fără să se gândească la consecințe, fidelă pseudonimului său de pe Tinder, «Carpe Diem». Lucrurile se vor complica însă în acest „debut straniu și fermecător”, Hollywood Reporter. Filmul face parte și din secțiunea Focus Belgia a festivalului.

Acțiunea din OLGA, regia Elie Grappe, căștigătorul premiului SACD, se petrece în 2013. O gimnastă de 15 de ani se împarte între Elveția, unde se pregătește pentru Campionatul European și Ucraina, unde mama ei, un jurnalist, relatează evenimentele Euromaidan. „Folosindu-se de gimnaști reali ca să debuteze pe teren sigur, regizorul Elie Grappe prezintă un portret psihologic fascinant al unei tinere atlete dedicate, în prag de a obține performanța sportivă” este verdictul publicației Screen International, iar La Estatuilla crede că „regia ieșită din comun a lui Grappe generează o atmosferă, tensiune și frustrare care captează complexitățile psihologice ale unei gimnaste adolescente”.

Elie Grappe a studiat muzică clasică timp de zece ani la Conservatoire National de Lyon, apoi, în 2011, s-a alăturat Departamentului de Cinema de l’École Cantonale d’art de Lausanne, unde a absolvit în 2015. Aici a regizat Répétition, apoi scurtmetrajul Suspendu, ambele selectate la mai multe festivaluri internaționale, Olga fiind debutul său în lungmetraj.

Una dintre surprizele celei de-a 12-a ediții Les Films de Cannes à Bucarest este Retrospectiva Sergei Loznitsa. Ucrainianul a realizat, din 1996 și până în acest moment, 11 documentare care au primit numeroase premii internaționale și naționale. Blockade (2005), documentarul său de montaj, este bazat pe imagini de arhivă din Leningradul asediat în timpul celui de-al doilea război mondial. În 2010, primul său lungmetraj de ficțiune, My Joy, a fost prezentat în competiția oficială de la Cannes, unde a primit Premiul pentru regie. Cea de-a doua ficțiune a sa, In the Fog, cu sublima imagine a operatorului Oleg Mutu, a fost și ea selecționată în competiția oficială. În 2014 se reîntoarce la documentar cu aclamatul Maidan, despre lupta pentru liberate a poporului său, iar 2018, docu-ficțiunea Donbass e selecționată în Un Certain Regard.

Prin filmografia sa, regizorul a reușit să examineze multe momente dificile și conflictuale din istoria sovietică și post-sovietică a statelor baltice. „Fie că e vorba de ficțiune, documentar observațional sau de colaj cu materiale de arhivă, opera sa e preocupată de felul în care individualitatea e uzurpată de mase sau de felul în care aceste organisme colective sunt manevrate de-a lungul istoriei. În documentarele sale, Loznitsa reiterează teza că evenimentele înregistrate vor rezista mereu unei narațiuni liniare.” (Mubi.com)

Documentarul Babi Yar, Context a fost prezentat în acest an la Cannes, într-o proiecție specială. Sfârşit de septembrie 1941. O unitate specială a armatei naziste ucide prin împuşcare, în râpa Babi Yar din apropierea Kievului, 33 771 de evrei, fără nicio împotrivire din partea populaţiei locale. Cu ajutorul imaginilor de arhivă, documentarul reconstruieşte şi aproximează vizual contextul acestei tragedii, dar şi ocupaţia nazistă în Ucraina pe durata deceniului următor. Când memoria se transformă în uitare şi când trecutul contaminează viitorul, revine cinemaului sarcina de a spune adevărul.

Austerlitz se întreabă cum e mai bine să rememorăm istoria. Într-o manieră pur observațională, cu o austeritate ce l-ar fi făcut invidios şi pe maestrul documentarist Frederick Wiseman, regizorul plasează câteva camere ascunse în diferite puncte din lagărul de concentrare nazist Auschwitz-Birkenau și înregistrează, fără comentariu, în planuri secvenţă lungi, alb-negru, hoardele de turiști fără țintă, nerăbdători, obosiți, plictisiți. „Oamenii care veneau aici acum 40 de ani, veneau cu alt scop decât cei de acum”, spune Loznitsa într-un interviu pentru The New York Times. “Acum, nu-şi mai amintesc şi cred că nici măcar nu înţeleg unde sunt şi despre ce e locul ăsta”. Mesajul filmului nu e condamnarea unor indivizi, ci a unei întregi experienţe care n-ar trebui să fie una ca oricare alta. “Cred că trebuie să fie ca într-o biserică”, spune regizorul în acelaşi interviu. “Dacă vrei să te rogi pentru sufletele tuturor celor îngropaţi în ţărâna de aici, atunci vino.”

State Funerale culminarea obsesiilor cinematografice ale lui Loznita, un film despre moartea unui singur om care a afectat viețile altor zeci de milioane. Din nou, Loznitsa folosește un monumental material de arhivă: a avut acces la aproximativ 300 de role de filmări realizate în timpul serviciului funerar al lui Iosif Stalin din 1953, supravegheate de șase regizori sovietici proeminenți și captate de-a lungul Uniunii Sovietice. Aceste imagini, multe dintre ele înregistrate pe o superbă peliculă color, erau destinate unui documentar intitulat The Great Farewell care a fost proiectat doar o dată, în 1953, și a fost interzis imediat după moartea dictatorului, pentru că tot ce reamintea de cultul personalității lui Stalin era considerat un tabu periculos. „Loznitsa a transformat tot acest material ideologic într-un eseu intelectual provocător care învinge propaganda cu propriile arme expunând, printre altele, cum mulțimea perplexă participa în ceea ce ar putea fi descris precum un doliu performativ, ritualizat. E momentul în care sufletul Uniunii Sovietice evadează din propriul său trup”. Mubi.com

Puțini actori își merită cu adevărat etichetă de „monstru sacru”, dar marele nostru Victor Rebengiuc se numără, cu siguranță, printre ei. Această veritabilă instituție artistică a împlinit 88 de ani. Cu acest prilej, Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează într-o gală care dă ocazia publicului să petreacă 88 de minute cu Victor Rebengiuc care va fi în conversație cu Cătălin Ștefănescu la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României vineri, 29 octombrie, de la ora 19:30.

Mai mult, spectatorii îi vor putea admira enormul talent într-o retrospectivă ce cuprinde trei dintre capodoperele în care a jucat, toate prezente la vremea lor la Cannes și devenite clasice: Pădurea Spânzuraților (Premiul pentru regie, 1965), Prea târziu (competiția oficială, 1996) și Balanța (proiecție specială, 1991). „În fiece apariţie a lui Rebengiuc există o încordare de frânghie gata să se rupă. Rareori filmul a dat peste un interpret de asemenea intelectualitate colţuroasă, tăioasă chiar dacă nu ştii cum să o apuci, peste un om atât de ars pe dinăuntru, atât de făcut pentru film. Şi cum un film adevărat este o scufundare în adâncuri de suflet. celor mai mulţi le trebuie masca de respirat. Lui Rebengiuc nu-i trebuie”. Aurel Bădescu, Magazin special Cinema 1978 via Aarc.ro.

Despre rolul din Pădurea Spânzuraților, filmul care i-a prilejuit prima ieșire în occident, la Festivalul de la Cannes, marele actor spunea, într-un interviu din 1996 din ProCinema, că a fost o adevărată școală pentru el. „Ochiul sigur al lui Ciulei te controla și te viza. Am repetat ca la teatru. Pentru prima dată regăseam munca cu rolul, pentru că Ciulei știa să te aducă unde trebuie. Știa ce vrea să obțină și cum să obțină de la actor, cu delicatețe, cu persuasiune, cu magnetismul pe care-l are doar el”.  Iar criticul de film Magda Mihăilescu ne invită să observăm multele nuanțe ale performanței sale: „Există o candoare în Apostol Bologa. Candoarea unui tânăr sigur de o anume ordine a lucurilor. Nu luați această candoare drept serenitate. Bologa-Rebengiuc nu va fi seren și împăcat cu sine până când nu realizează adevăratul său destin: sentința cu moartea, izbăvirea, evadarea din cercul de foc a marilor minciuni și a absurdității”.

Rebengiuc este mare și în roluri „mici” ca întindere, dar memorabile, cum ar fi cel al directorului lucid și neputincios din Prea târziu sau cel al preotului de țară din Balanța. Despre acest fenomenal rol episodic în care a furat, practic, scena, actorul spunea în același interviu: „Încă o întâlnire cu Pintilie, încă o nebunie memorabilă. Câteva nopți de filmare în creierul munților și un personaj extraordinar pe care l-am interpretat cu voluptate”.

Ca în fiecare an, Les Films de Cannes à Bucarest reunește filmele premiate în festivalurile mari cu cea mai înaltă distincție și le prezintă sepctatorilor în Ziua de aur. Astfel, anul acesta spectatorii pot vedea pe marele ecrane:

BABARDEALĂ CU BUCLUC SAU PORNO BALAMUC, Ursul de aur – Berlinale, 2021, un „joc cinematografic îndrăzneț și hilar” (IndieWire) marca Radu Jude,

L’ÉVÉNIMENT, Leul de aur – Veneția 2021, într-o proiecție închisă în cadrul evenimentului Managing Talents, dedicat actorilor. *Proiecție oferită prin amabilitatea Independența Film

și

TITANE, Palme d’Or – Cannes 2021, filmul «sold-out în mai puțin de zece minute» al ediției de anul acesta.

FRAGILE este un serial documentar despre vulnerabilitatea dar și despre puterea femeilor. Proiectul Storyscapes și Fragile Society își propune să documenteze și să redea poveștile de viață ale unor femei din România aflate în luptă cu abuzurile, cu tensiunile create de prejudecățile celorlalți și de așteptările societății. Poveștile sunt spuse sub forma unor monoloage-mărturisire interpretate de actrița Ioana Flora care le personifică, pe rând, pe fiecare dintre cele care au avut curajul să-și spună povestea, conservând autenticitatea relatării, specificul și emoțiile fiecărei povești. Episoadele sunt regizate de Ioana Mischie, iar primele cinci au fost deja publicate pe platforma proiectului (https://fragile.live). Spectatorii Les Films de Cannes à Bucarest vor avea ocazia să le vadă pe următoarele cinci, în premieră absolută, într-o proiecție ce va avea loc miercuri, 27 octombrie, de la ora 19:00 la Grădina Verona. După proiecție realizatorii invită spectatorii la o dezbatere pe marginea subiectului și vor dezvalui următoarea etapă a proiectului.

Festivalul oferă, pentru al doilea an la rând, o selecție palpitantă, online pe Orange TV Go, ce va începe pe 22 octombrie cu cinci dintre cele mai bune comedii franceze din ultimii ani, și va continua cu filmele din secțiunea Focus Rebengiuc, și cu Retrospectiva Sergei Loznitsa. Filmele vor fi disponibile online, gratuit, timp de 24 de ore, câte unul pe zi, conform programului anunțat pe www.filmedefestival.ro, în Orange TV Go – în aplicație sau pe tvgo.orange.ro.

Le Discours de Laurent Tirard – Selecția Oficială Cannes 2020, Un beau soleil intérieur de Claire Denis – Premiul SACD Quinzaine des réalisateurs, Cannes 2017, Mandibules de Quentin Dupieux – în afara competiției, Veneția 2020, Le Redoutable de Michel Hazanavicius – în competiție, Cannes 2017 și Au revoir là-haut de Albert Dupontel – Premiul pentru cel mai bun regizor, Premiile César 2018, sunt filmele care vă vor binedispune începând din 22 octombrie pe Orange TV Go.

Programul online include și serialul documentar Fragile și va fi completat cu selecția Filminute organizat în colaborare cu Festivalul international de film de un minut, care îi provoacă pe cineaștii, scenariștii, animatorii, artiștii, designeri și producătorii de conținut creativ să realizeze și să înscrie cele mai bune producții de fix 60 secunde. Filmele sunt eligibile pentru Premiul Publicului.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Bătălia titanilor: maeștrii Cannes-ului se întorc la București între 22 și 31 octombrie! – Biletele pentru ce-a de-a 12-e ediție Les Films de Cannes à Bucarest sunt în vânzare –

Atenție, urmează o încleștare epică între titani! Nu este vorba de un blockbuster hollywoodian, ci de o superselecție marca Les Films de Cannes à Bucarest care strânge cele mai mari nume înscrise în ediția din acest acest an de pe croazetă. Biletele pentru proiecții au fost puse în vânzare iar locurile sunt extrem de limitate din cauza restricțiilor în vigoare.

La Cannes se văd enorm de multe producții: dure, nebune, angajate, importante, îndrăznețe, violente sau foarte derutante. Dar dacă vin cu un pedigri important atașat, se remarcă imediat: nimic nu produce mai mare emoție decât prezența unor nume grele, a unor cineaști cu o carieră indisolubil legată de cel mai mare festival de film din lume. După un an atipic, când manifestarea și-a întrerupt competiția și proiecțiile din cauza pandemiei, 2021 a însemnat întoarcerea în forță a unor monștri sacri care au fost din nou provocați să-și confirme valoarea în fața asaltului «revelațiilor» tinere.

Puțini cineaști pot clama atât de convingător precum Jaques Audiard că au cinema-ul în sânge. Născut la Paris, regizorul este fiul faimosului scenarist Michel Audiard. După ce s-a înscris la Sorbona ca să devină profesor de literatură și filosofie, a renunțat la studii și s-a alăturat unei echipe de filmare ca editor asistent. Apoi a ajuns un scenarist faimos pentru abilitatea sa de-a crea lumi distincte, viscerale și, uneori, sumbre, cu personaje ce revigorează povești comune. Debutul său în regie, See How They Fall (1994) îl arată capabil de-a fi o forță creativă în cinematograful francez. Filmul de epocă A Self-Made Hero (1996) a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes. The Beat My Heart Skipped (2005) a fost recompensat cu un premiu BAFTA pentru cel mai bun film străin, iar A Prophet (2009), cu Marele Premiu al Juriului la Cannes. Drama Dheepan (2015) a izbutit să-și revendice cel mai mare trofeu – Palme d’Or – la același festival.

LES OLYMPIADES a primit la Cannes 2021 premiul pentru cea mai bună coloană sonoră.  În film, Émilie o întâlnește pe Camille care e atrasă de Nora, care își încrucișează drumul cu Amber. Trei fete și un băiat – sunt prieteni, uneori iubiți, de cele mai multe ori și una și alta. “Iată încercarea lui Audiard de a inaugura un nou val al mileniului, un soi de Jules et Jim cu un soundtrack synth-pop”, scrie The Playlist.

Deși a regizat puține titluri, cineastul francez Gaspar Noé a reușit să aibă un impact răsunător prin faptul că a creat unele dintre cele mai sumbre, mai polarizante și mai deranjante filme europene. Încă de la debutul din 1988 cu I Stand Alone, a stârnit controverse cu peliculele sale ambițioase, aventuroase și deliberat provocatoare. Fie că e vorba despre explorarea violenței sexuale din Irréversible, de experiența halucinogenă din Enter the Void, de  scenele improvizate de sex explicit din Love, Noé nu s-a ferit de subiecte pe care alți regizori le-ar evita. Chiar și Climax, cel mai accesibil film al său, rămâne provocator. Detestat sau adulat, Noé e un cineast unic, capabil de a stârni reacții puternice și viscerale cu opera sa.

VORTEX, peliculă prezentată într-o proiecție specială sub eticheta Cannes Première, împinge provocarea la al nivel al suportabilității, înfățișând ultimele zile ale unui cuplu în vârstă de iubiți senili. „Cu neobișnuita sa tușă umană și estetica vizuală neliniștită și intransigentă, Vortex ar putea fi cea mai bună și mai cerebrală operă a sa”, postulează The Wrap. „Iată o experiență teribil de sobră, deranjantă într-o manieră nouă chiar și pentru Noé. E cel mai matur film al său, o lucrare experimentală îndrăzneață și uimitoare”, jubilează Screen International.

Însă nu Vortex a fost cel mai scandalos film al ediției, ci „sulfurosul” BENEDETTA, realizat de un alt mare maestru al provocării: Paul Verhoeven. Aici, o călugăriță din secolul XVII se lasă pradă unei iubiri lesbiene interzise, în timp ce viziunile sale religioase șocante amenință să zdruncine biserica din temelii. Zguduit a fost și Cannes-ul, unde reacțiile scandalizate n-au întârziat să apară. Însă controversa a fost estompată de miezul complex al filmului: „pășind cu un echilibru precar peste granița diferitelor genuri și tonuri, Benedetta provoacă întrebări frapante despre libertatea sexuală și relația acesteia cu credința”, scria The Film Experience. „Verhoeven apasă, din nou, pe toate butoanele care irită, excită, provoacă, ofensează și – o calitate pe care și-a menținut-o de-a lungul deceniilor – îmbină conceptele imprudente și scandaloase cu panseurile serioase” conchidea Deadline Hollywood Daily. Deloc surprinzător, pentru că Paul Verhoeven e, până la urmă, un ultragiator prin vocație. După o importantă carieră europeană, regizorul olandez s-a mutat la Hollywood, unde a excelat în lumea marilor bugete, exersându-și imaginația vie ca să devină un maestru al senzațiilor moderne viscerale, explozive și polemice (fie că vorbim de Total Recall sau de Basic Instinct). Întors în Europa, a produs furori cu scandalosul Elle în 2016 la Cannes, în competiția oficială.

Un alt monstru sacru – de data aceasta hollywoodian – se întoarce în competiție după ce, în 1991, participa cu tulburătorul The Pledge în calitate de regizor. De data aceasta, Sean Penn este autorul lui FLAG DAY, inspirat de o poveste reală. Dylan Penn, fiica sa din realitate, e partenera sa într-un portret de familie intim despre o tânără care se luptă să învingă fantomele trecutului în timp ce încearcă să reconcilieze legătura indestructibilă dintre o fiică și un tată. „Sentimente subtile, evanescente, abundă în Flag Day, unde viziunea idealizată a fiicei asupra tatălui său e simultan idilică și întinată” scrie The Washington Post.

Arnaud Desplechin, unul din răsfățații Cannes-ului (un alt fel de-a spune că festivalul i-a lansat și întreținut, practic, cariera), a figurat în competiția oficială încă de la primul său lungmetraj, mult celebratul La Sentinelle. A revenit cu Comment je me suis disputé… (ma vie sexuelle) ca să lanseze o nouă generație de actori francezi. În acest film, regizorul confisca toate ingredientele obișnuite ale „cinematografului francez de autor” pentru a le oferi o amploare romantică grație unei narațiuni corale de mare fluiditate. Nu de puține ori, interpreții săi sunt recompensați cu cele mai mari trofee ale festivalului. În 2016, Desplechin primește Premiul Cesar pentru Trois souvenirs de ma jeunesse care avusese premiera fulminantă la Festivalul de la Cannes, eveniment care i-a cimentat statutul de unul dintre cei mai respectați cineaști francezi ai generației sale. Desplechin a fost prezent cu cinci filme în competiția oficială, unul în Un Certain Regard și două în afara competiției.

Acțiunea lui TROMPERIE se întâmplă în 1987 la Londra. Philip e un faimos scriitor american ce trăiește în exil. Amanta îl vizitează regulat la biroul care a devenit un refugiu pentru cei doi. Acolo fac dragoste, se ceartă, se împacă și vorbesc ore întregi – despre femeile care i-au marcat viața lui, despre sex, antisemitism, literatură și integritate personală. După premiera de la Cannes, publicația Variety a remarcat „prezența luminoasă, dar și alunecoasă a lui Léa  Seydoux” în rolul unui obscur obiect al dorinței care, gradual, îi reliefează defectele protagonismului și ne ține implicați în poveste, iar Screen International că „Tromperie e emoționant și entertaining”.

Alt maestru venerat pe croazetă e Nanni Moretti, cel și-a construit reputația unui Woody Allen italian grație unor eforturi regizorale introspective, de un umor ireverent, în care s-a distribuit în rolul principal. De multe ori și regizor și producător și scenarist, acest vizionar excentric a făcut o impresie puternică încă de la debutul comic I Am Self Sufficient (1976) și a continuat să entuziasmeze cu amestecul distinctiv de satiră, suprarealism și teme autobiografice în succese internaționale precum La messa e finita (1984), Caro diario (1993) și Aprile (1998) care au dezvăluit fațete din ce în ce mai profunde ale personajului său. Moretti a atins cel mai mare succes comercial și de critică cu La stanza del figlio (2001), laureat cu Palme d’Or.

În 2021, Moretti a revenit cu THREE FLOORS, povestea e trei familii care trăiesc în 3 apartamente din același complex luxos de locuințe, despre care s-a spus că ar fi „o canava intrigantă ce permite observații percutante, în special grație unor interpretări excelente venite de la luminoasa Margherita Buy, hipnotica Rohrwacher și debutanta Denise Tantucci” – Edge Media Network.

Cu intrigantul și curajosul COW, Andrea Arnold revine la Cannes ca să ne arate câțiva ani din existența unei vaci de lapte engleze. „Cow nu interoghează motivele din spatele procesului – a fost de ajuns Fast Food Nation și alte documentare de acest tip – dar face o treabă grozavă în a stârni, de la o scenă la alta, empatie pentru  bovină și folosește această putere pentru a genera un farmec hipnotic plin de semnificații” titra Indiewire.

Arnold este, fără discuție, unul dintre „copiii teribili” ai croazetei. Și primul (Red Road) și al doilea său film (Fish Tank) au fost prezentate în competiția oficială de la Cannes și au câștigat premiul juriului, înainte de a fi recompensate și cu BAFTA. În 2011, fenomenala Arnold adaptează clasicul roman ‘La răscruce de vânturi’ și participă cu el la festivalul de film de la Veneția. În 2016, se reîntoarce în competiția de la Cannes cu American Honey și câștigă al treilea premiu al juriului.

O relație extraordinară, intens artistică, a avut Aleksey German Jr. cu tatăl său, legendarul Aleksey German. Talentul e, se pare, ereditar, iar German Jr. a devenit un nume important al noii cinematografii ruse, cu prezențe în festivalurile de la Veneția și Berlin. HOUSE ARREST e primul său film în competiția oficială de la Cannes. Pelicula vorbește de un profesor universitar care, după ce critică administrația orașului său, e plasat sub arest la domiciliu. Urmează o luptă inegală, de tipul David contra Goliath. „House Arrest ne face să recunoaștem adevărul inconfortabil că nu toți activiștii și intelectualii virtuoși sunt ușor de suportat fără complicații” admite Review Online.

Dar „gloria” Cannes-ului nu o fac nu doar marii maeștri și cineaștii galonați, ci și revelațiile, tinerele talente pe care festivalul, o extraordinară rampă artistică, le descoperă și le promovează. Unul dintre ele este Kira Kovalenko, câștigătoare a secțiunii Un Certain Regard cu pelicula UNCLENCHING THE FISTS. Într-un mic oraș minier din Osetia de Nord, tânăra Ada încearcă să fugă de atmosfera sufocantă dintr-o familie pe care o iubește la fel de mult pe cât o detestă. „Un ton vocal frenetic și o fizicitate sălbatică, neîndurătoare, leagă toate interpretările, iar fiecare personaj pare gata să țâșnească din propriul trup și, prin extensie, din viața care l-a împrejmuit”, aclamă Variety care găsește că Kovalenko a meșteșugit o „poveste captivantă, hipnotică, de-a dreptul uluitoare.”

La fel de inclasabil e și LAMB al surprinzătorului Valdimar Jóhannsson, cineast care va fi prezent la București la proiecția filmului său. Un cuplu fără copii din Islanda rurală face o descoperire alarmantă în țarcul cu oi. Curând, va trebui să se confrunte cu consecințele sfidării legilor naturii, în această fabulă atmosferică și întunecată ce marchează un debut plin de o imaginație bolnavă și extrem de promițător. „E cel mai dulce și emoționant coșmar lucid pe care l-ai experimentat” scrie Rolling Stones, iar Chicago Reader punctează că „Lamb oscilează între splendid și oribil.”

HIT THE ROAD, pelicula tânărului Panah Panahi, fiul renumitului regizor iranian Jafar Panahi are în centru o excursie de familie haotică și tandră, de-a lungul unui peisaj aspru spre nicăieri. „Fiul cineastului iranian Jafar Panahi livrează o dramă suplă, dar impresionantă, cu excelente note comice” salută Deadline Hollywood, în timp ce Screen International observă că filmul „debordează de energie și de umor exuberant, dar poate fi și delicat de devastator”.

Biletele sunt disponibile pe Evenbook.ro iar de pe www.filmedefestival.ro puteți afla mai multe despre filmele anunțate și despre programul festivalului.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Filmele românești premiate la Veneția și San Sebastián, în premieră națională la cea de-a 12-a ediție Les Films de Cannes à Bucarest, între 23 și 31 octombrie la Sala Auditorium a MNAR

Les Films de Cannes à Bucarest și-a făcut o tradiție din prezentarea celor mai importante și mai premiate producții cinematografice românești ale sezonului, în avanpremieră. Cu o recoltă de toamnă bogată și hrănitoare, publicul bucureștean se va putea bucura de un maraton autumnal excepțional și de neratat. Vigoarea și diversitatea cinematografiei autohtonone sunt, se pare, inepuizabile, lucru observat și de presa internațională: „generația noul val românesc continuă să-și extindă repertoriul tematic și stilistic” a scris prestigiosul Screen Daily, iar Gaia Furrer, directorul artistic al competiției Giornate degli Autori, a declarat pe scena festivalului de la Veneția că România își confirmă reputația de „spațiu cu imagini și povești pline de vitalitate”.

 

Les Films de Cannes à Bucarestacordă și în acest an un premiu desemnat prin votul publicului pentru Cel mai bun film românesc din secțiunea Avanpremierele Toamnei. Premiul în valoare de 2500 euro, acordat de DACIN SARA, este oferit producătorului pentru a susține lansarea filmului pe ecranele românești.

 

În această selecție care va entuziasma toate tipurile de cinefili vom descoperi genuri, preocupări și tonuri diferite, însă aceeași forță de sugestie. Vom regăsi nume consacrate, dar și talente proaspete, inovatoare și deloc timide. Vom putea vedea drame și documentare psihologice, introspective, în formule originale, filme satirice despre criza vârstei mijlocii și povești metafizico-detectiviste despre miracole fragile, contemplații profunde sau ludice asupra condiției umane, istorii fierbinți despre delfini, familii disfuncționale, discriminare, dependențe și destine blocate, fabule eco și sociale, lovituri în plex și umor subtil, personaje feminine puternice, masculinitate fragilă. Pelicule care, în mod sigur, vă vor pune multă vreme pe gânduri și care vor provoca discuții aprinse, așa cum ne așteptăm de la un cinema provocator, inconfortabil, lipsit de compromisuri.

 

CRAI NOU, câștigătorul trofeului suprem Scoica de Aur la recent încheiatul Festival de la San Sebastián, urmează parcursul psihologic al unei fete spre procesul ei de dezumanizare. În timp ce încearcă să plece la studii în București și să scape de presiunile familiei sale, Irina se metamorfozează din victimă în agresor ca urmare a diferitelor forme de violență la care e supusă. O experiență sexuală ambiguă cu un artist îi dă puterea să lupte împotriva tensiunilor domestice și să fugă în București. Crai Nou este o dramă psihologică despre familie, sex și un pic de sânge. „Debutul memorabil” e salutat și de critica internațională prin celebra publicație Screen Daily: „În timp ce generația noului val românesc continuă să-și extindă repertoriul tematic și stilistic, debutanta Grigore ne oferă propria sa variație eliptică, percutantă, asupra fundamentului realist al mișcării, cu efect revigorant. Crai nou combină nervul, umorul subtil și o superbă interpretare principală a lui Ioana Chițu pentru o declarație foarte promitățoare.”

IMACULAT, debutul în lungmetraj al regizorilor Monica Stan și George Chiper-Lillemark s-a întors de la Veneția cu premiul pentru Cel mai bun debut – ‘Luigi De Laurentis Award Lion of the Future’, Cel mai bun film din secțiunea ‘Giornate degli Autori’ și Cel mai bun scenariu ‘Autrici under 40’. Gaia Furrer, directorul artistic al competiției Giornate degli Autori, a declarat pe scenă: „Imaculat este o poveste despre fragilitatea multor ființe umane, dar mai ales despre discriminarea femeilor care, din păcate, există încă în interiorul și în afara zidurilor oricărei comunități”. Filmul este povestea Dariei care intră într-o clinică de dezintoxicare ca să se lase de heroină. Inocența ei o salvează de avansurile bărbaților din interior și în mod surprinzător aceștia îi oferă protecție. Admirată și ocrotită de toți, Daria se bucură de atenție, până când află că orice tratament special se plătește pe măsură. Pelicula este profund autobiografică: „Aveam 18 ani când am ajuns la dezintoxicare și am fost șocată de cât de bine m-am simțit înauntru. În mediul meu de clasă mijlocie, eu eram cea coruptă. Aici, printre alți drogați, mă simțeam specială. Fiind doar o adolescentă nesigură, am fost instantaneu captivată”, declară co-regizoarea care are un background în psihologie.

 

MIRACOL, cel mai nou lungmetraj regizat de Bogdan George Apetri (Periferic, Neidentificat), vine direct de la cea de-a 78-a ediţie a Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, fiind primul lungmetraj românesc într-o secţiune competiţională la acest festival în ultimii 12 ani. Împărţit în două capitole, Miracol o urmărește pe tânăra novice Cristina (Ioana Bugarin) în timp ce se strecoară afară dintr-o mănăstire izolată, pentru a merge la un spital din orașul vecin. Nereușind să-și rezolve problemele, se întoarce seara și întâlnește o soartă cumplită pe drum. A doua parte a filmului îl are în centru pe Marius (Emanuel Pârvu), detectivul de poliţie însărcinat cu soluţionarea cazului ei. Marius reface călătoria Cristinei, pas cu pas – într-o structură perfect oglindită. Investigaţia detectivului aduce la lumină indicii și confesiuni care conduc nu numai înspre adevărul greu de înţeles din spatele acţiunilor Cristinei, ci și la un posibil miracol. Apetri declara într-un interviu pentru Cineuropa că, „paradoxal, mediul cinematografic în sine, atunci când e folosit într-un anume fel, e singura modalitate prin care un miracol poate fi articulat și transmis spectatorilor. Atunci când ești creativ, cel mai bun lucru e să găsești un curs și să te lași purtat de val. Nu sunt interesat doar în povești, ci și în felurile în care pot fi spuse ele”.

 

OS DE PEȘTE, coproducția bulgaro-română, este o percutantă fabulă eco despre Bulgaria de astăzi. Ivo, concesionarul unui camping de la malul mării, refuză să îngroape un nou delfin eșuat în zonă. De data această vrea dreptate și este hotărât să pornească o anchetă pentru că, din păcate, corpul delfinului este ciuruit de gloanțe. Ivo, alături de locuitorii din camping, intră într-un război mocnit cu autoritățile, dar acestea nu prea vor să aibă de-a face cu cazul. „Ce mă interesează e această mentalitate escapistă care refuză să se confrunte cu problemele presante sau să găsească soluții”, mărturisește regizorul. Site-ul Cineuropa descrie pelicula ca importantă pentru că „abordează diviziunea din societatea bulgară dintre cei loiali sistemului și cei care decid să trăiască la marginea lui”.

 

În documentarul O IUBIRE MICĂ, NESEMNIFICATIVĂ, Larisa Crunțeanu, o fostă actriță TV reviziteaza personajele și actorii cu care a jucat într-o populară telenovelă românească la câțiva ani de la difuzarea emisiunii. Actorii retrăiesc experiența trăită împreună pe platou, parcurgând poveștile, trădarea și nebunia care le-a alcătuit viața pe ecran. În timp ce reflectă asupra rolurilor lor ca parte dintr-un triunghi amoros nebun, absurditățile reality-tv-ului ficționalizat devin din ce în ce mai vizibile. Au fost doar instrumente într-o poveste scrisă de o mână invizibilă sau au reușit să creeze o poveste umană prin propriile lor mijloace modeste?

 

La răscruce, într-un mare impas existențial, se află și Nea Jorj, tehnicianul laboratorului foto analog de la departamentul de film al UNATC care este protagonistul unui documentar observațional ce îmbină o istoria (aparent) mică, personală, cu analize perspicace despre climatul macro-social. Sub semnul modernizării, Nea Jorj urmează să fie înlocuit de noua conducere, ceea ce va pune  capăt carierei sale de-o viață. Lupta lui Jorj de a-și păstra slujba devine o chestiune de viață și de moarte, mai mult decât o tranziție tehnologică așa cum o motiveaza conducerea universității. În procesul filmării acestui documentar hibrid observațional și participativ, Jorj pornește o prietenie neașteptată cu regizorul și fotograful Dragoș Hanciu. În paralel cu protestele anticorupție din 2017 din România, OMUL CU UMBRA propune o privire umanistă asupra unei instituții care funcționează ca o oglindă a autorităților care conduc țara.

 

În urma unui atelier de explorare personală, Mihai şi Octavia – doi tineri cu vieți complet diferite, decid să înceapă o inconfortabilă şi dureroasă călătorie către ei înşişi. De-a lungul acestui proces, folosindu-şi vocea în moduri nemaiîntâlnite de ei până atunci, şi unul şi celalalt se confruntă cu amintiri, emoții şi tipare care i-au ținut ancorați în trecut. Călăuziți de terapeutul Jean-René Toussaint şi de puternica lor dorință de a îşi regăsi libertatea interioară, cei doi ajung să realizeze că, în mod neaşteptat, întâlnirea cu ei înşişi îi aduce mai aproape de cei pe care îi iubesc. Originalul și răvășitorul documentar rezultat se numește ÎN MIJLOCUL MEU, VOCEA și este realizat de Andra Chiriac Hera, care declară: “Sigur că vocea funcţionează în film ca o metaforă a sinelui nostru. Nu doar pentru că a-ţi iubi vocea înseamnă să iubeşti ceea ce eşti, să te asculţi, să-ţi dai ascultare. Dar mai ales pentru că în voce se reflectă emoţiile reprimate, tensiunea pe care ne-o cere efortul de a le ţine sub control, măştile pe care le punem”.

 

În LEBENSDORF, al doilea lungmetraj al lui Vali Hotea, care rulează în afara competiției la Les Films de Cannes à Bucarest, Ducu Dobrescu, scriitor, se confruntă cu un divorț și criza vieții mijlocii. El pleacă din București pentru a prelua o rezidență de creație la Berlin și astfel ajunge să penduleze între două țări și două femei: Andra, soția sa temperamentală, și Giulia, marea lui dragoste din tinerețe, stabilită acum într-un sat ecologic din Germania – Lebensdorf. În încercarea de a-și reconstrui viața, Ducu va trece printr-o serie de întâmplări când mai stranii, când mai amuzante, dar probabil revelatoare.

 

Anul acesta, nu mai puțin de opt scurtmetraje rotunjesc programul Avanpremierelor Toamnei și prezentate în două sesiuni în ultimul weekend al festivalului:

INTERFON 15 (r. Andrei Epure) – Semaine de la Critique 2021

WHEN NIGHT MEETS DAWN (r. Andreea Bortun) – Quinzaine des Réalisateurs  2021

PRIN ORAȘ CIRCULĂ SCURTE POVEȘTI DE DRAGOSTE (r. Carina Dasoveanu) – premiat în cadrul Cinéfondation, Cannes 2021

NANU TUDOR (r. Olga Lucovnicova) – Ursul de aur pentru Cel mai bun scurt-metraj, Berlin 2021

CARICATURANA (r. Radu Jude) – Festivalul de Film Internațional de la Locarno 2021

PLASTIC SEMIOTIC (r. Radu Jude) – Festivalul de Film Internațional de la Veneția 2021

PLANURI DE VACANTA (r. Alexandru Mironescu) – Cel mai bun scurtmetraj studentesc, Festivalul de Film Internațional de la Sarajevo 2021; Festivalul de Film Internațional de la San Sebastian 2021

ACELASI VIS (r. Vlad Petri) – Mentiune speciala, Festivalul de Film Internațional de la Sarajevo 2021

 

Nu ratați, deci, întâlnirea cu cel mai nou, mai premiant și mai însuflețit cinema autohton care nu numai că nu se lasă intimidat de vremuri complicate și confuze, ci chiar își trage seva de aici, reinventându-se mereu. Între 23 și 31 octombrie vă așteptăm la Sala Auditourium a Muzeului Național de Artă al României pentru a descoperi Avanpremierele Toamnei.

 

Pe www.filmedefestival.ro puteți afla mai multe despre filmele anunțate și, în curând, detalii despre programul festivalului și punerea în vânzare a biletelor iar spotul secțiunii poate fi urmărit mai jos.

Păreri?

Posted on

La Civil, debutul premiat al Teodorei Ana Mihai, în deschiderea Les Films de Cannes à Bucarest. Belgia, țară în focus la ediția a 12-a

Odată cu așa numitul nou val, cinematografia română a generat cel mai mare interes internațional din istoria ei pentru filmele realizate de regizori români, consacrarea venind în special din selecții și premii la Cannes, cel mai important festival de filme în premieră mondială din lume. Anul acesta, tradiția a fost dusă mai departe de LA CIVIL, de Teodora Ana Mihai, singurul film românesc reținut în selecția oficială, aplaudat în picioare timp de opt minute după proiecție și recompensat în palmaresul final al secțiunii Un Certain Regard cu Prix de l’Audace.

La Civil va fi proiectat în premieră absolută în România vineri, 22 octombrie, în deschiderea celei de a douasprezecea ediții a Les Films de Cannesà Bucarest în prezența regizoarei, care va introduce fimul și va rămâne pentru o discuție cu publicul bucureștean după proiecție. Totodată, Teodora Ana Mihai va fi prezentă duminică, 24 octombrie și la Iași unde va prezenta filmul publicului local.

Teodora Ana Mihai este o regizoare belgiană de origine română care a atras atenția lumii cinematografice prin documentarul de lungmetraj Waiting for August care spune povestea copiilor români rămași să se descurce singuri după plecarea părinților la muncă în străinătate. Waiting for August a fost selecționat și prezentat în peste 40 de festivaluri, primind nu mai puțin de 11 premii printre care și prestigiosul glob de cristal al Festivalului Internațional de Film de la Karlovy Vary pentru Cel mai bun documentar.

La Civil este o coproducție belgiano-româno-mexicană, filmul fiind girat de casele de producție ale unor autori consacrați la Cannes: Les Films du Fleuve a Fraților Dardenne, Mobra Films lui Cristian Mungiu  și Teorema lui Michel Franco. Filmul a fost disputat pentru competiție de festivalurile de la Cannes și Veneția, în urma premierei din august fiind invitat la alte 15 festivaluri internaționale.

Producția s-a derulat în condiții extrem de dificile, fiind turnată în 2020, în plină pandemie, în Durango, Mexic, relizatoarea având tăria să gestioneze deopotrivă filmul, condițiile sanitare și maternitatea din viața reală.

Conform Screen Daily, La Civil „creionează o imagine convingătoare a unei societăți în care nimeni nu poate avea încredere în nimic și toată lumea este complice într-un ciclu nesfârșit de violență” – povestea fiind rezultatul mai multor ani de cercetări ample întreprinse de regizoare în colaborare cu scriitorul mexican Habacuc Antonio de Rosario.

Filmul este inspirat de o sfâșietoare poveste adevarată, o răscumpărare într-o societate mexicană în care clanurile sunt mai presus de lege și autorități. Pornind de la cazul real, în La Civil regizoarea spune povestea lui Cielo, o mamă care își caută fiica răpită de membrii unui cartel de droguri. Cum autoritățile nu reușesc să o ajute, Cielo ia lucrurile în propriile mâini și se transformă treptat din gospodină în activistă răzbunătoare.

“Acum mai bine de zece ani, l-am cunoscut pe Habacuc Antonio De Rosario, co-scenaristul filmului, care este din nordul Mexicului. Am început să-i citesc lucrarea care dezbătea modul în care violența se strecoară în rutina de zi cu zi a mexicanilor, subiect care a generat multe discuții ulterioare. În același timp lucram la filmul meu documentar, Waiting For August, despre copiii care cresc în România în circumstanțe dificile și asta m-a făcut să mă gândesc din nou la Mexic, la cum ar fi să fii adolescent sau părinte într-o țară în care oamenii pot pleca de acasă fără să se mai întoarcă verodată, fără ca nimeni să știe ce s-a întâmplat.

În 2015, am plecat în Mexic pentru a investiga subiectul. Am vorbit cu mulți oameni și am auzit multe mărturii până am întâlnit-o pe Miriam Rodríguez care a schimbat cursul acestui proiect. Unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus a fost: «când mă trezesc dimineața vreau să ucid sau să mor». Prin ce a trecut această persoană ca să ajungă să vorbească așa? Asta m-a făcut să decid că trebuie să spun povestea din La Civil. Și în acel moment mi-am dat seama că ar trebui să relatăm totul din perspectiva mamei care își caută copilul, în loc de cea a copilului care crește în acest mediu” mărturisea regizoarea.

După premiera mondială, cei de la Screen Daily concluzionau despre La Civil că este „un thriller captivant care echilibrează tensiunea printr-un portret nuanțat al culturii violenței care a ajuns să definească Mexicul modern”.

Ca în fiecare an, Les Films de Cannes à Bucarest prezintă o selecție de filme ale unei cinematografii care s-a făcut remarcată recent pe plan modial prin prospețime, inventivitate, diversitate. După ce la edițiile anterioare au fost organizate focusuri de țară pentru Mexic, introdus de Carlos Reygadas, pentru Spania

în prezența lui Albert Serra sau pentru Japonia – prezentată de Naomi Kawase, anul acesta spectatorii bucureșteni sunt invitați să descopere Belgia prin filmele proiectate în premieră pe marile ecrane românești:

LES INTRANQUILLES, regia Joachim Lafosse, selecționat în competiție la Cannes anul acesta, ni-i prezintă pe Damien și soția sa Leila, între care există o conexiune profundă și o poveste de dragoste greu încercată. Damien este un artist bipolar predispus la episoade maniacale, iar Leila își dedică viața lui și fiului lor de 8 ani. Cei doi se regăsesc adesea în mijlocul unor conflicte în care niciunul dintre ei nu dorește să se afle, provocate de boala lui Damien și rezolvate de înțelegerea Leilei.

„Misiunea regizorului e să se concentreze pe personaje”, declara cineastul belgian. O figură importantă a cinematografiei contemporane, Joachim Lafosse are o reputație care crește de la un film la altul (cum ar fi À Perdre la Raison, selectat la Un Certain Regard, secțiune în cadrul căreia Emilie Dequenne a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță). Filmografia sa e marcată de personaje monstruoase ale căror motivații încearcă să le înțeleagă în pelicule cu subiecte dure și complexe, dacă nu chiar tabu. În miezul operelor sale găsim deseori personaje psihotice care, dorind să facă bine, seamănă semințele răului. Totule o chestiune de limite în À Perdre La Raison, Folie Privée sau Nue Propriété.

Deadline Hollywood Daily scria despre Les Intranquilles | Neliniștiți că este „un film cu clasă care explorează provocările acceptării și conviețuirii cu o boală psihică și o face aducând o rază de speranță în relațiile umane.”

Comedia RIEN À FOUTRE, co-regizată de Emmanuel Marre și Julie Lecoustre, „un debut straniu și fermecător”(The Hollywood Reporter), „o completă nebunie ce te face să râzi în hohote, în timp ce livrează mantre corporatiste existențialiste de un umor sec” (Film of the Week), o are în rolul principal pe Adèle Exarchopoulos care a devenit în 2013 cea mai tânără câștigătoare a unui Palme d’Or (și a premiului pentru Cea mai bună actriță) pentru rolul său din Blue is the Warmest Color.

Cassandre, de 26 de ani, este însoțitoare de zbor pentru o companie aeriană low-cost ce își îndeplinește sarcinile cu o eficiență robotică. În viața personală se lasă însă purtată de moment, fidelă pseudonimului său de pe Tinder, «Carpe Diem». Pe măsură ce presiunile din partea companiei cresc, Cassandre începe să sufere consecințele comportamentului său nesăbuit.

La fel ca în anii trecuți, Les Films de Cannes à Bucarest va prezenta publicului o selecție de peste 80 de filme, majoritatea în premieră, grupate în secțiunile Sélection Officielle, unde vor putea fi vizionate cele mai interesante și premiate filme din selecția ediției 2021 a festivalului, Ziua de Aur care proiectează în succesiune filmele premiate cu marile trofee în cele mai importante festivaluri de autor din lume și Avanpremierele Toamnei care dă posibilitatea spectatorilor să descopere premierele româneşti ale sfârșitului de an în prezența echipelor filmelor înainte ca acestea să fie lansate în cinematografe.

Vizitând website-ul www.filmedefestival.ro puteți afla mai multe despre filmele anunțate și, în curând, detalii despre programul festivalului și punerea în vânzare a biletelor

Păreri?

Posted on

Titane, câștigătorul Palme d’Or 2021, în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest! Festivalul are loc indoors, outdoors și online între 22 și 31 octombrie cu respectarea măsurilor sanitare în vigoare

A 12-a ediție Les Films de Cannes à Bucarest își propune, ca de fiecare dată, să aducă în premieră publicului românesc cele mai importante și premiate filme ale anului, adaptându-se însă condițiilor sanitare astfel încât să ofere un acces la filme în condiții de siguranță și confort.

Anul acesta, festivalul va avea proiecții în patru săli de cinema în București: la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului, Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României și la Cinemateca Union. Gradul de ocupare al sălilor și condițiile de acces vor fi cele permise de autorități pentru perioada în care se desfășoară festivalul, între 22 și 31 octombrie. Vor avea loc în acceași perioadă și proiecții în aer liber la Pergola Grădinii Verona din spatele Librăriei Cărturești Verona – iar la o parte dintre filme și evenimente, publicul va avea acces online. Totodată, și în acest an vor avea loc și ediții regionale ale evenimentului la Iași, Cluj și Timișoara.

Festivalul de la Cannes s-a reluat anul acesta după o ediție anulată din cauza pandemiei, fiind organizat în mod excepțional în luna august și beneficiind de o arie de selecție deosebit de largă, în urma anulării ediției precedente. Juriul a fost condus de către excentricul Spike Lee și a numărat în rândurile sale persoanalități ale filmului precum Mylène Farmer, Mélanie Laurent, Maggie Gyllenhaal sau Song Kang-Ho. Marii autori s-au reîntors anul acesta la Cannes, filmele de calitate și surprizele din palmares au fost din belșug iar Les Films de Cannes à Bucarest va aduce cele mai importante filme premiate, în premieră absolută în România: Titane, câștigătoarul Palme d’Or, A Hero, câștigătorul Grand Prix, Memoria, câștigătorul Prix du Jury, Drive my car, Premiul pentru cel mai bun scenariu și cel mai bun film din festival în viziunea criticii de specialitate (Premiul FIPRESCI) sau The Worse Person in the World, câștigător al Premiul pentru interpretare feminină.

Câștigătorul premiului Palme d’Or, TITANE, al doilea film al regizoarei Julia Ducournau, a stârnit valuri de șoc chiar înainte de proiecție cu un poster intrigant, un trailer colorat și un sinopsis bizar: „după o serie de crime inexplicabile, un tată își regăsește fiul care dispăruse cu 10 ani în urmă. Titane este cuvântul franțuzesc pentru titan, un metal care se topește la temperaturi ridicate, rezistă la coroziune și formează legături solide ca piatra.”

Filmul abordează violența ca „începutul a ceva important, ca o zguduire a unor fundații prea înțepenite”, explică regizoarea. De asemenea, examinează și tema descendenței și a dragostei sau, mai precis, despre cum se naște dragostea. La primirea mult râvnitului Palme d’Or, cineasta a declarat: „există atâta frumusețe și emoție ce nu pot fi ascunse. Mulțumesc juriului pentru apelul la mai multă diversitate în viețile și în experiența noastră cinematografică. Mulțumesc că au deschis poarta monștrilor.” Ca și juriul, și critica de film a fost uluită: „magia lui Titane se datorează grației cu care Ducournau croșetează între claritate și nebunie, între șoc și familiar, între bruscări și mângâieri”, scrie Indiewire. „Regia lui Ducournau e la fel de pură ca și temele ei profane: Titane e superb de privit, de ascultat, de fetișizat. E obsedant” jubilează The Playlist.

Distins cu Grand Prix, al doilea cel mai important premiu al festivalului, A HERO, noul film al autorului iranian Asghar Farhadi, invitatul special a celei de-a X-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest, spune povestea lui Rahim, care se află în închisoare pentru o datorie neplătită. În timpul unei permisii de două zile, încearcă să-și convingă creditorul să-și retragă plângerea în schimbul returnării unei părți din datorie. Rahim este apoi confruntat cu o criză de neimaginat. Poveștile sale intime și provocatoare despre conflicte familiale i-au adus laude de-a lungul carierei lui Farhadi de la public, critici de film cât și de la circuitul marilor festivaluri internaționale. Farhadi continuă să adune admirație cu A Hero, „o poveste morală superbă care ne scufundă profund în ritualurile și valorile unei societăți și ne lasă să ghicim până la puternica scenă finală”, Time Out.

Premiul Juriului a fost acordat pentru MEMORIA iconicului autor Apichatpong Weerasethakul. „Fermecător și superb de perplexant ca restul filmelor sale”, autorul thailandez a revenit anul acesta la Cannes cu primul său film în limba engleză, care o prezintă pe Jessica (Tilda Swinton) ce se află în vizită la sora sa în Bogotá unde se împrietenește cu Agnes care studiază rămășitele umane descoperite într-un tunel în construcție. În orășelul învecinat, întâlnește un pescar. Ambii împărtășesc amintiri pe malul râului, iar Jessica vede brusc lucrurile mai clar. Așa numitul „David Lynch al Asiei”, filmele sale prezentate la Cannes au generat o prețuire imensă de-a lungul timpului, aducându-i Premiul Un Certain Regard în 2002, Premiul Juriului în 2004 și Palme d’Or-ul în 2010 cu Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives (2010).

Premiul criticii pentru cel mai bun film din festival (FIPRESCI) și Premiul pentru cel mai bun scenariu în viziunea juriului competiției oficiale, a fost acordat cineastului japonez Ryūsuke Hamaguchi pentru DRIVE MY CAR.

„O experiență extrem de captivantă și exaltantă”, potrivit The Guardian, filmul îl urmârește pe Yusuke Kafuku, actor și regizor de teatru, încă incapabil să facă față pierderii soției sale după doi ani, care acceptă să regizeze piesa Unchiul Vania în Hiroshima. Acolo o întâlnește pe Misaki, o tânără introvertită, desemnată să îi conducă mașina. Între plimbări, secrete din trecut și mărturisiri sincere vor fi dezvăluite. Regizorul japonez Ryūsuke Hamaguchi a explodat pe scena arthouse cu filmele sale care pun în prim plan relațiile interumane. Asako I & II a debutat în competiția canneză în 2018, urmând ca în 2021 să iasă cu două filme la marile festivaluri de film internaționale Wheel of Fortune and Fantasy, câștigător al Ursului de Argint la Berlinale și Drive My Car la Cannes.

Premiul pentru cea mai bună actriță a fost acordat lui Renate Reinsve pentru prestația sa din THE WORST PERSON IN THE WORLD, în regia lui Joachim Trier. Filmul încheie trilogia Oslo a lui Joachim Trier cu „o dramă romantică pentru cei care urăsc dramele romantice” (The Toronto Star), despre căutarea iubirii și a sensului în contemporanul Oslo. Filmul urmărește patru ani din viața lui Julie (Renate Reinsve), o tânără care navighează furtuni amoroase, se luptă să-și facă o carieră și încearcă să-și dea seama, cu luciditate, cine e cu adevărat.  Slant Magazine scrie cum „filmul e un excelent exemplu de cum să restaurezi fun-ul, semnificația și chiar sexul pe terenul bătătorit al comediilor romantice”. Venind dintr-o familie de cineaști, nu e surprizător că Joachim Trier a urmărit aceeași cale. Însă stilul și finețea sa, cât și studiul dens de caracter l-au remarcat ca o nouă voce în cinematografia europeană, vizibil în operele lui Oslo, August 31st (2011) și Louder Than Bombs (2015), și, acum, The Worst Person in the World, în premieră națională la festival.

Evocând declarația Delegatului General al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux, a XII-a ediție a Les Films de Cannesà Bucarest își propune, la rândul ei „să aducă cinema-ul la viață, să protejeze artiștii, să expună starurile și să ajute industria. E o viziune universală. Cinematograful nu e niciodată uniform, se schimbă, se perfecționează și toate festivalurile trebuie să se adapteze. Festivalul susține cinema-ul, iar acesta are nevoie de săli de proiecție. Sala de cinema nu și-a spus încă ultimul cuvânt. Multiplicarea platformelor în întreaga lume înseamnă că, pe măsură ce timpul trece, sălile tradiționale își vor dovedi puterea singulară”.

Programul festivalului, detalii despre evenimentele paralele precum și informațile despre punerea în vânzare a biletelor vor fi disponibile în curând pe site-ul: www.filmedefestival.ro dar și pe paginile de Facebook și Instagram.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Mia își ratează răzbunarea, Imaculat și Videograme dintr-o pandemie premiate în cadrul celei de-a 11-a ediții Les Films de Cannes à Bucarest

Cea de-a 11-a ediție a Les Films de Cannes à Bucarest s-a încheiat aseară. Timp de 10 zile spectatorii s-au putut bucura de proiecțiile outdoor și drive-in dar și de programul online din Orange TV Go unde, pe lângă selecția ‘Best-of’ de filme premiate în anii trecuți la Cannes, spectatorii au avut ocazia să vizioneze filmele românești din Avanpremierele Toamnei. Filmele de lungmetraj din această secțiune au fost eligibile pentru Premiul Publicului, constând în suport de distribuție oferit de Dacin Sara. Lungmetrajul câștigător al premiului în valoare de 2500 de euro este Mia își ratează răzbunarea în regia lui Bogdan Theodor Olteanu.

 

Dintre cele 19 proiecte produse sau co-produse în România înscrise la cea de-a 5-a ediție Works in Progress (WiP), juriul internațional a ales câștigătorii celor două premii ce constau în servicii de post-producție, după cum urmează: Imaculat, debutul în lungmetrajul de ficțiune al regizorilor Monica Stan și George Chiper Lillemark, a câștigat premiul în valoare de 10 000 de euro oferit de Cinelabs Romania iar Videograme dintr-o pandemie, documentarul semnat de Andrei Dăscălescu, premiul de 5 000 de euro oferit de Multimedia Est.

 

Membrii juriului: Lorenzo Esposito (selecționer, Berlin IFF), Sata Cissokho (Memento Films), Matthieu Darras (director – First Cut Lab), Kataryzna Siniarska (agent, New Europe Film Sales), Giona Nazzaro (Rotterdam IFF) și Lenka Tyrpakova (Karlovy Vary IFF) au premiat în unanimitate Imaculat „pentru calitățile sale vizuale și realismul dur. O poveste despre dependență și răscumpărare, filmul creează un continuu spațiu-timp alternativ, care este profund legat de percepția idiosincratică a protagonistei asupra propriilor chinuri. Directorul de imagine face o muncă foarte complexă, evocând o percepție a stării lucrurilor care există între dorința de a recâștiga o așa-numită ‘viață normală’, precum și dorința nestinsă de a-i evada. Având în vedere calitățile vizuale puternice ale proiectului ‘Imaculat‘, juriul a decis să-l premieze pentru ca producția să se concretizeze pe deplin, finalizănd astfel proiectul regizorilor”.

 

Tot în opinia juraților, filmul documentar produs de Paula Niculescu și Andrei Dăscălescu, Videograme dintr-o pandemie este „un jurnal colectiv ce prezintă publicului o portretizare intimă și convingătoare a vieții de zi cu zi în timpul perioadei de izolare, surprinzând prin poveștile personale gama largă de emoții cu care ne-am luptat cu toții în ultimul timp”.

 

Cosmografia proiectul Anei Țăran prezentat în cadrul programului FILM SPEED-DATING a fost ales să beneficieze de consiliere pe scenariu în urma sesiunii de pitch. Aflat la prima ediție programul își propune să ofere oportunitatea scenariștilor, regizorilor și producătorilor români să se întâlnească pentru a dezvolta împreună proiecte de film.

 

În perioada 26-30 octombrie, selecționeri ai celor mai importante festivaluri internaționale precum Cannes, Berlin, Sundance, Locarno, Rotterdam, Toronto, Varsovia, Tallinn și Vilnius au putut viziona prezentările proiectelor aflate în selecția Works in Progress. Totodată, un numar record de peste 20 de agenți internaționali de vânzări din toată lumea au participat și au avut ocazia unică de-a se intâlni online, one-to-one cu producătorii și regizorii filmelor în post-producție, pregătite pentru a fi lansate în 2021. Works in Progress, programul din cadrul Les Films de Cannes à Bucarest ce aduce în atenția profesioniștilor din industria filmului internațional cele mai noi producții majoritare și minoritare românești an de an, a avut anul acesta una dintre cele mai de succes ediții de până acum.

 

Tot online s-au desfășurat anul acesta și Managing Talents. Numărul mare de înscrieri la cea de-a 5-a ediție a programului a determinat organizatorii să aducă un al treilea invitat care să lucreze cu actorii înscriși. Astfel cei selectați s-au putut întâlni în cadrul atelierelor de pe 31 octombrie cu: William Conacher, Cristian Mungiu și Poll Moussoulides.

 

Cele zece zile de festival au adus publicului de la București, dar și celui național, cele mai noi filme de la Cannes și din festivalurile mari ale lumii, majoritatea în premieră. Proiecțiile au fost rezervate la capacitatea maximă prevăzută de normele de siguranță din această perioadă, atât în locațiile outdoor cât și la drive-in. Online spectatorii au putut viziona filme și participa la Masterclassul cu Naomi Kawase, invitata specială a acestei ediții a Les Films de Cannes à Bucarest. Masterclassul a fost transmis în direct pe Zoom și pe pagina de Facebook a festivalului.

 

Offline, proiecțiile de pe toată durata festivalului din Grădina Cărturești Verona și cele din primul weekend de festival de la Fabrica Grivița au fost ocupate până la ultimul scaun disponibil, cinefilii arătând și de data aceasta că pasiunea pentru film depășește obstacolele oferite de vremurile pe care le străbatem dar și de vremea sfârșitului de octombrie din București. Tot offline, actrița Marina Palii (participantă la Managing Talents) a vorbit cu publicul înainte de proiecția filmului Malmkrog în care joacă în regia lui Cristi Puiu.

 

Institutul Francez din România a inaugurat în cadrul festivalului o rezidență de scriere în care vor fi găzduiți creatori români și francezi cu proiecte din domeniul literaturii, muzicii, cinematografiei, teatrului sau artelor digitale, care a fost denumită „La résidence de poche / Rezidenţa de buzunar”. La eveniment au fost prezenți Laurence Auer, Ambasadoarea Franței în România, și regizorul Cristian Mungiu.

 

Spectatorii prezenți la ultima proiecție din festival au putut să vizioneze și scurtmetrajul Contraindicații de Lucia Chicoş, prima dată pe marele ecran după ce a fost premiat săptămâna trecută în cadrul Secțiunii Cinéfondation la Cannes. Vizionarea a avut loc în prezența regizoarei.

 

Ultima zi a festivalului s-a încheiat cu o scurtă proiecție de film pe Hotelul Intercontinental din centrul Bucureștiului în semn de mulțumire pentru toți cei care au contribuit la realizarea festivalului anul acesta și, mai ales, partenerilor noștri fără de care această ediție nu ar fi fost posibilă în condițiile actuale.

Păreri?