Posted on

Cel mai recent film al lui Cristi Puiu și succesul răsunător al lui Radu Jude de anul acesta se văd la Les Films de Cannes à Bucarest

SecțiuneaAvanpremierele toamnei aduce în fiecare zi din festival, la Cinema Eforie, filme românești în avanpremieră. Anul acesta, selecția cuprinde cele mai recente filme ale unor regizori români consacrați precum Cristi Puiu –MMXX, Radu Jude –Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii, care este nominalizarea României la  Premiile Oscar 2023 sau Marian Crișan –Warboy. Două dintre filme sunt debuturi:Horia este debutul în lungmetraj al regizoarei Ana-Maria Comănescu, iarCaptura al regizorului Adi Voicu. Cinci din cele 12 filme sunt documentare:Între revoluții –Vlad Petri,Magnificent Sky – Alexandru Badea,Anhell69 – Theo Montoya,Pământul de care aparținem – Elena Rebeca Carini,Valuri pe uscat – Raluca David.Încă 2 lozuri îi readuce pe marile ecrane pe Dorian Boguță, Dragoș Bucur și Alexandru Papadopol într-o continuare a succesului de publicDouă lozuri (2016), în regia aceluiași Paul Negoescu.21 de rubini este filmul controversatului preot Ciprian Mega în care joacă actorul american Mickey Rourke și actorul francez Anthony Delon. 

Avanpremierele toamnei este singura secțiune competitivă din cadrulLes Films de Cannes à Bucarest. Filmele prezentate concurează pentru premiul Publicului, în valoare de 2.500 de euro, oferit de Dacin Sara pentru susținerea distribuției în cinematografe. 


Avanpremierele toamnei este o secțiune susținută de Groupama Asigurări. Secțiunea este curatoriată de Andrei Tănăsescu, care va modera și Q&A-urile de la sfârșitul lungmetrajelor. 


În afara competiției vor fi prezentate și trei calupuri de scurtmetraje românești la Cinema Union, marți 24, miercuri 25 și joi 26 octombrie, de la ora 18. Calup 1:Perfect Two (r. Xandra Popescu),Vor veni ploi blânde (r. Lucia Chicoș),B777ADF (r. Vlăduț Iosef),Crochiu de natură moartă (r. Vlad Popa),Iorgu! (r. Matei Preda). Calup 2:Educație sentimentală (r. Alma Buhagiar),Dansez și eu la nunta părinților mei (r. Andreea Chiper),Karina (r. Ilinca Hărnuț),A.I. Poetries of Female and Non-Female Beings in Gas Stations at Night (r. Cristina Iliescu). Calup 3:Exercițiu de concediu (r. Lara Ionescu),La distanță (r. Dana Rogoz),I’m OK with Your Last Wish (r. Catrinel Dănăiață),Între marginile zilei (r. Andreea Lăcătuș),Toate neamurile(r. Alexandra Diaconu). La finalul fiecărui calup spectatorii sunt invitați să rămână la Q&A-uri cu echipele filmelor, moderate de Anca Vancu (Films in Frame). Pentru cei ce nu reușesc să ajungă în sala de cinema, o parte din scurtmetraje vor putea fi văzute gratuit pe 28 și 29 octombrie, pe platforma Orange TV Go.


Biletele la Les Films de Cannes à Bucarest au fost puse în vânzare în rețeaua Eventbook.

Programul complet poate fi consultat pe filmedefestival.ro.

Lungmetrajele din secțiuneaAvanpremierele toamnei se pot vedea la cinemateca Eforie, de vineri, 20 octombrie până duminică 29 octombrie. Prețul biletelor este de 20 lei/proiecție. Deținătorii de taloane de pensie beneficiază de o reducere în valoare de 50% din prețul biletului. Reducerea se aplică doar la casieriile din locațiile festivalului în baza talonului.


Avanpremierele toamnei laLes Films de Cannes à Bucarest

WARBOY – Marian Crișan
Toamna lui 1944. Al Doilea Război Mondial se apropie de final. Nicu, un adolescent, traversează peisajul sălbatic al Munților Apuseni pornește într-o călătorie inițiatică  încercând să salveze cei doi cai ai familiei.


MMXX –Cristi Puiu 

Oana Pfifer, o tânără terapeută distrasă, Mihai Dumitru, fratele ei mai mic, ocupat de aniversarea sa, Septimiu Pfifer, soțul Oanei, îngrijorat de o posibilă contaminare cu SARS COV 2, Narcis Pătrănescu, inspector de crimă organizată… filmul urmărește rătăcirile unor de suflete blocate la răscrucea istoriei. 


Între revoluții – Vlad Petri (documentar)
Maria și Zahra s-au întâlnit la universitatea de medicină din București în anii ’70. Când posibilitatea unei schimbări politice în Iran devine o certitudine, Zahra se întoarce în țara ei, ca să ia parte la evenimente. În următorii 10 ani, singurul lor mod de a comunica e prin intermediul scrisorilor. Încadrate de două revoluții, cuvinte lor descriu lupta femeilor pentru a fi auzite, societăți trecând prin schimbări radicale și o prietenie care nu poate fi destrămată.


Încă două lozuri – Paul Negoescu 

Sile (Dragoș Bucur) iese din închisoare cu ideea să se îmbogățească minând criptomonede. Împreună cu Dinel (Dorian Boguță) și Pompiliu (Alexandru Papadopol) îl cunosc pe Ionuț, premiantul județului, cu ajutorul căruia reușesc să mineze criptomonede în valoare de 6 milioane de euro pe care le stochează pe un stick USB. Dinel e responsabil de păstrarea în siguranță a stick-ului, dar reușește performanța să-l piardă foarte repede, așa că cei trei pornesc în căutarea lui.


Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii – Radu Jude
Road movie, film de montaj, dramă: în acest film Angela (Ilinca Manolache), asistentă de producție, traversează Bucureștiul pentru castingul la o reclamă despre protecția muncii, comandată de o multinațională. AceastăAlice în țara minunilor întâlnește în drumul ei epuizant oameni de afaceri,bully, o victimă a unui accident la locul de muncă, un partener de sex, propriul său avatar digital, o altă Angela, scoasă dinAngela merge mai departe a lui Lucian Bratu, un film vechi și uitat de lume, dar și pe strănepoata lui Goethe (Nina Hoss). 


ANHELL69 – Theo Montoya (documentar) 

Un dric bântuie străzile din Medellin, în timp ce un tânăr regizor își spune povestea într-un oraș marcat de conflicte, violență și paradoxuri. El își amintește copilăria, întâlnirea cu cinemaul de autor din țara sa și descoperirea sexualității. Actorul principal moare de supradoză la vârsta de 21 de ani. Pe măsură ce regizorul își vede alți prieteni din tinerii queer din Medellin dispărând,ANHELL69 explorează temerile, îndoielile și visele unei generații pierdute, precum și lupta unui cineast de a continua să facă filme.


Magnificent Sky– Alexandru Badea  (documentar) 

Teoria și practica se întâlnesc cu zgomotul realității într-un portret al compozitorilor români de avangardă Iancu Dumitrescu și Ana-Maria Avram, a căror ambiție a fost să provoace o revoluție a sunetului. Muzica lor spectrală găsește un ecou într-un film care se construiește că o călătorie în filosofiile compoziției și interpretării – o anchetă aplicată în mod egal muzicii, personajelor și filmului în sine.


Valuri pe uscat– Raluca David (documentar)
Viața lui Lucian se împarte între Ecuador, Portugalia și vizitele în țara natală – Republica Moldova, între problemele sale și ale celor cu care interacționează, între telefoane, drumuri, familie, oraș și valuri. El visează să își reprezinte țara la Jocurile Olimpice, categoria surf și face tot ce-i stă în putere pentru asta. 


Horia –Ana-Maria Comănescu 

Hotărât să străbată țara pentru a-și revedea iubita, Horia fuge de acasă pe vechea motoretă Mobra a tatălui său. Drumul îi este îngreunat de Stela, o puștoaică isteață, atunci când cei doi sunt forțați de împrejurări să călătorească împreună.


Pământul de care aparținem – Elena Rebeca Carini (documentar)
Elena este o italiancă născută în București. La șase luni a fost adoptată și acum e pe cale să împlinească 30 de ani. Când descoperă că are un frate pe nume Gérard, care locuiește în Belgia, cu părinții lui adoptivi, Elena pornește la drum cu o idee nebunească: o excursie la București, alături de Gérard și de camera ei de filmat, ca să-l cunoască pe el, dar și pe sine, cea care ar fi putut să fie dacă ar fi crescut acolo unde s-a născut. 


Captura – Adi Voicu 

Imaginile televizate arată că protestatarii au invadat centrul Bucureștiului. Eliberarea din propria lui captivitate îl determină pe Sami (Yann Verburgh) să ia contact direct cu realitatea. Ascuns în spatele camerei de filmat, devine victima jandarmilor care tocmai au eliberat Piața Universității. Trecerea neașteptată din planul virtual la cel real îl determină să-și schimbe radical percepția asupra propriului univers.


21 de rubini– Ciprian Mega

Nina (Corina Moise) împreună cu iubitul ei, Yuri (Anthony Delon), regizor de film, lucrează la dezvoltarea unui scenariu. Tensiunile politice de la sfârșitul anului 2022 o aduc pe Nina în atenția publică, iar numele ei este vehiculat pentru poziția de Procuror General al României. Numirea în această funcție depinde, însă, de Secretarul de Stat al Guvernului american (Mickey Rourke), și de reprezentanta Comisiei Europene (Elisabetta Pellini). Întâlnirile cu aceștia se transformă într-un veritabil examen, care, dublat de căutările artistice și de relația amoroasă cu Yuri, îi dezvăluie Ninei chipul societății în care trăiește.

Păreri?

Posted on

S-au pus în vânzare biletele la Les Films de Cannes à Bucarest!

Les Films de Cannes à Bucarest (20 – 29 octombrie) le-a pregătit bucureștenilor un maraton de cinema de 10 zile cu 43 de lungmetraje, 15 scurtmetraje și mai mult de 65 de proiecții ale unor autoare și autori care au un cuvânt greu de spus în cinematografia momentului. Cele mai mari premii de la Cannes, dar și de la Berlin și Veneția, premiere, proiecții în exclusivitate, filme care au cucerit specialiștii, criticii și publicul, cele mai anticipate filme românești, scurtmetraje, filme din peste 15 țări diferite, care ne fac să vedem lumea cu alți ochi.

 

Biletele au fost puse în vânzare în rețeaua Eventbook.

Programul Les Films de Cannes à Bucarest poate fi consultat pe filmedefestival.ro.

Filmele se pot vedea la cinematografele Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului, cinemateca Eforie și Union, de vineri, 20 octombrie până duminică 29 octombrie. Prețul biletelor este de 20 lei/proiecție.

 

10 filme din programul Les Films de Cannes à Bucarest

The Zone of Interest – Grand Prix la Cannes 2023

După o pauză de un deceniu, regizorul britanic Jonathan Glazer a făcut din nou furori la Festivalul de Film de la Cannes, unde a captivat criticii și publicul deopotrivă: The Zone of Interest a luat Marele Premiu al Juriului dar și Premiul Internațional al Criticii FIPRESCI. „Zona de interes” este felul în care naziștii vorbeau codat despre Auschwitz. Este și titlul unui roman de Martin Amis, apărut în 2015, pe care Jonathan Glazer l-a adaptat pentru acest film. Comandantul Rudolf Höss (Christian Friedel) și soția sa Hedwig (Sandra Hüller) încearcă să-și construiască o viață de vis pentru familia lor într-o casă cu grădină, lipită de tabăra de la Auschwitz.

Four Daughters (Les Filles d’Olfa) – Cel mai bun documentar la Cannes 2023

Olfa este o femeie din Tunis, mamă a patru fiice. Pe cele două mai mari le pierde pentru totdeauna. În 2016, devine celebră după ce critică guvernul tunisian pentru că nu a făcut nimic pentru a-i opri fetele să se alăture ISIS. În viața privată, își caută propria vină. Regizoarea a fost fascinată de povestea Olfei și a început să filmeze în 2016, ceea ce în timp a devenit un laborator terapeutic în care amintirile sunt recapturate prin reenactement. Regizoarea Kaouther Ben Hania a invitat actrițe profesioniste să intre în rolul fiicelor pierdute și a creat o experiență cinematografică unică, un documentar hibrid de o mare forță. Ideea de a folosi actrițe pentru a-i juca fiicele a ajutat-o pe regizoare să o confrunte pe Olfa cu realitatea și să o ajute să nu mai joace la rândul ei un rol. A reieșit o călătorie intimă despre speranță, rebeliune, violență, traume transgeneraționale, feminitate, familie și iubire, care va pune la îndoială însăși fundamentele societăților noastre.

Youth – film documentar – În Competiție, Cannes 2023

Zhili se află la 150 de km depărtare de Shanghai. În acest oraș dedicat producției de confecții textile, vin muncitori tineri din toate regiunile rurale pe care le traversează râul Yangtze. Au puțin peste 20 de ani, își împart locurile în cămine și gustările pe coridoare. Lucrează neîncetat pentru a-și putea permite ca într-o zi să crească un copil, să cumpere o casă, sau să își înființeze propriul atelier. Între ei se leagă și se destramă prietenii și relații amoroase, în funcție de anotimpuri, falimente și presiuni familiale. Wang Bing este documentarist și artist video. Autorul documentarului de 9 ore West on the Tracks, despre declinul unei vaste zone industriale din nord-estul Chinei, considerat o capodoperă, în 2014 a avut o expoziție importantă la Centre Pompidou (Paris), care i-a cuprins filmele, instalații și fotografii. În 2017 a luat Leopardul de Aur la Locarno pentru Mrs.Fang, iar Dead Souls (2018) a fost în selecția oficială de la Cannes.

Only the River Flows – În Competiție, Un Certain Regard, Cannes 2023

Sunt anii 1990, iar în orașul Banpo din China rurală, cadavrul unei femei este găsit lângă râu. Ma Zhe, șeful poliției judiciare, conduce investigația crimei care se concluzionează rapid cu o arestare evidentă. În timp ce superiorii săi sunt nerăbdători să comunice succesul investigației, câteva indicii îl împing pe Ma Zhe să cerceteze mai adânc comportamentul ascuns al concetățenilor săi și să caute mai departe. Wei Shujun este un tânăr regizor chinez, la a treia participare la Cannes, unde a fost mai întâi premiat pentru primul său scurtmetraj, On the Border, iar primul său lungmetraj, Striding into the Wind a fost în selecția oficială. Only the River Flows este un Twin Peaks.

 

Club Zero – În Competiție, Cannes 2023

Domnișoara Novak (Mia Wasikowska) se alătură personalului unui internat internațional pentru a preda un curs de alimentație conștientă. Ea ne spune că a mânca mai puțin este sănătos. Ceilalți profesori întârzie să observe ce se întâmplă, iar când părinții distrași încep să își dea seama, Club Zero, clubul exclusivist al celor ce mănâncă aproape nimic, este deja o realitate. Inspirat din experiența regizoarei la un internat catolic din anii ‘80, unde mâncatul puțin era considerat o mare virtute, Club Zero discută modul în care cei mai mulți părinți delegă responsabilitatea creșterii copiilor altor persoane și adresează cea mai mare frică a acestora: aceea de a îi pierde cu totul. Regizoarea de origine austriacă Jessica Hausner este o răsfățată a festivalurilor, încă de la filmul de debut, Lovely Rita (2001). Little Joe (2019), primul ei lungmetraj de limbă engleză, i-a adus actriței din rolul principal, Emily Beecham, premiul de interpretare feminină. Club Zero este al șaselea film al regizoarei.

 

Close Your Eyes – Cannes Premiere 2023

Victor Erice este unul dintre acei regizori care au devenit mari de la primul lor film – The Spirit of the Beehive, 1972. Revenirea lui de anul acesta c-un al patrulea lungmetraj, Close Your Eyes, este un eveniment. Miguel Garay (Manolo Solo) este regizor și lucrează la filmul The Farewell Gaze, dar protagonistul și prietenul lui Julio Arenas (José Coronado), dispare de pe platoul de filmare și nu mai este găsit niciodată. Miguel se retrage pentru restul vieții într-un oraș mic de pe coastă. Asta până când o emisiune de televiziune care caută mistere nerezolvate îl readuce în trecut la această poveste, împreună cu fiica prietenului său, Ana (Ana Torrent). Un film înăuntrul unui film, despre identitate și memorie.

 

Housekeeping for Beginners – Queer Lion la Veneția 2023

 

A fost  nevoie doar de un film de debut puternic, You Won’t Be Alone (2022, Sundance), pentru ca regizorul  macedonian australian Goran Stolevski să devină un nume. Anul acesta, a revenit cu o poveste de familie atipică, ce explorează adevărurile universale ale conceptului de familie: atât cele lângă care ne naștem, cât și cele pe care le descoperim pentru noi înșine. În film joacă două actrițe române: Anamaria Marinca și Alina Șerban. Casa Ditei (Anamaria Marinca) este mereu plină de prieteni, cele două fiice ale iubitei sale, Suada (Alina Șerban), Mia și adolescenta rebelă Vanesa, iubiți ai prietenului ei Toni. Dita nu a dorit niciodată să devină mamă, însă când Suada se îmbolnăvește, Dita trebuie să promită că va continua să-i crească fetele, chiar dacă asta înseamnă să se mărite. Cu un bărbat.  Începe o luptă de ambiții în care cele trei încep să devină pe neașteptate o familie care trebuie să lupte pentru a rămâne împreună. O dramă plină de umor, care te lasă cu bucurie în suflet.

 

Le Ravissement – Prix SACD, Semaine de la Critique, Cannes 2023

Lydia este o moașă dedicată, în pragul unei decepții amoroase. Chiar atunci, prietena ei cea mai bună Salomé o anunță că este însărcinată și vrea ca ea să-i monitorizeze sarcina. Luni mai târziu, într-o zi, Lydia este cu bebelușul prietenei ei în brațe când îl reîntâlnește pe Milos. O minciună mai târziu, Lydia se trezește într-un vârtej care le va afecta tuturor viețile pentru totdeauna. Debutul în lungmetraj al regizoarei de 35 de ani Iris Kaltenbäck este unul puternic și controlat, o dramă simplă despre nevoia de conexiune și disperarea singurătății. Narată de unul dintre personaje, povestea lasă loc protagonistei, interpretată de Hafsia Herzi, cunoscută pentru rolul din La graine et le mulet (Abdellatif Kechiche, 2007), pentru care a luat premiul de tânără speranță la Veneția, să-și facă magia, într-un rol matur, plin de subtilitate.

Hounds/Les Meutes – Prix du Jury, Un Certain Regard, Cannes 2023

Premiat anul acesta în secțiunea Un Certain Regard de la Cannes cu Premiul Juriului și filmat în Casablanca, cu actori non-profesioniști, Hounds este debutul în lungmetraj al regizorului Kamal Lazraq și duce mai departe atmosfera scurtmetrajului său multipremiat The Man With a Dog. Respectul față de figura paternă nu permite ca deciziile acestuia să fie contestate în societatea marocană. Atunci când Hassan își dă seama că nu are bani să cumpere carne pentru familia sa, e forțat să accepte un job de la o grupare de crimă organizată. Issan își va urma tatăl, chiar dacă asta înseamnă că împreună trebuie să răpească pe cineva din lumea interlopă. Hounds urmărește alert noaptea de coșmar pe care o au tatăl și fiul pe măsură ce lucrurile se precipită.

The Peasants – Propunerea Poloniei la Oscar 2023

The Peasants este o animație pictată în ulei, care relatează povestea tinerei Jagna, hotărâtă să-și croiască propriul drum într-un sat polonez din ultima parte a secolului al XIX-lea – un cuib de bârfe și dușmănii în curs, unit de mândria pentru pământ, respectul față de tradițiile colorate și o patriarhie adânc înrădăcinată. Când Jagna se află prinsă între dorințele contradictorii ale celui mai bogat fermier din sat, ale fiului său cel mare și ale altor bărbați de seamă din comunitate, rezistența ei o conduce spre un curs tragic de coliziune al comunității din jurul ei. Realizat de cei care au făcut și Loving Vincent, DK Welchman și Hugh Welchman, The Peasants este propunerea Poloniei pentru Oscaruri.

 

The Zone of Interest și Four Daughters sunt distribuite în România de Bad Unicorn. Only the River Flows este distribuit în România de Voodoo Films. Club Zero este distribuit în România de Independența Film. The Peasants este distribuit în România de FollowArt Distribution.

Păreri?

Posted on

Cel mai nou film al lui Martin Scorsese, Killers of the Flower Moon, se vede prima oară la Les Films de Cannes à Bucarest (20 – 29 octombrie)

Leonardo DiCaprio și Robert de Niro joacă în filmul eveniment al lui Martin Scorsese, Killers of the Flower Moon, prezentat în afara competiției la Cannes, unde impactul asupra spectatorilor a fost atât de puternic încât la finalul proiecției aplauzele în picioare și ovațiile au durat nouă minute. Filmul va putea fi văzut prima oară în România la Les Films de Cannes à Bucarest (20 -29 octombrie). Cele mai recente filme ale lui Ken Loach, Hirokazu Kore-eda și Michel Gondry se vor vedea la rândul lor în premieră la festivalul de la București. 

Regizorul francez Nicolas Philibert, câștigătorul Ursului de Aur la Berlin, este invitat la București în al doilea weekend al festivalului. În ultimii douăzeci de ani, regizorul a avut mai mult de 120 de retrospective, printre care la British Film Institute (BFI) și Museum of Modern Art (MoMA) și va avea una și cu ocazia Les Films de Cannes à Bucarest. Pe lângă proiecțiile filmului cu care a câștigat la Berlin, Pe Adamant/Sur l’Adamant, publicul român va mai putea vedea și două dintre filmele regizorului: Le Pays des sourds (1992) și Être et avoir (2002).

Cele mai recente filme ale lui Martin Scorsese, Ken Loach, Hirokazu Kore-eda și Michel Gondry se văd la Les Films de Cannes

În anii 1920, populația cu cel mai mare venit per capita din lume erau membrii Națiunii Indiene Osage din statul Oklahoma: sub pământurile lor fusese descoperit petrol. Apoi, unul câte unul, cei din Osage County au început să fie uciși. Bazat pe fapte reale, Killers of the Flower Moon scoate la lumină o conspirație sinistră din istoria recentă a Statelor Unite a Americii. Filmul lui Scorsese reușește să fie un western epic, o poveste de dragoste, o reflecție sumbră asupra relațiilor SUA cu populațiile indigene, cât și un Scorsese clasic, care beneficiază de magia pe care o aduce pe ecrane regizorul când lucrează cu doi dintre colaboratorii săi cei mai celebri (Leonardo DiCaprio și Robert de Niro). 

Cine este monstrul? este întrebarea pe care o ridică Monster, premiat pentru cel mai bun scenariu la Cannes (Yuji Sakamoto). Un copil devine violent. Mama acuză profesorul, profesorul neagă orice responsabilitate, iar școala este evazivă cu totul. Adevărul iese la iveală abia odată ce vedem lucrurile din toate perspectivele. Hirokazu Kore-eda este unul dintre cei mai proeminenți regizori japonezi ai ultimilor ani. Filmele sale au câștigat mai multe premii la Cannes de-a lungul timpului, Shoplifters (2018, Palme d’Or), Like Father, Like Son (2013, Premiul Juriului) iar amprenta lui este inconfundabilă: o empatie și o duioșie aparte în a portretiza copii și adolescenți cu probleme de comportament. 

Marc (Pierre Niney) este un regizor bipolar și paranoic, care fuge cu materialul filmat și cu echipa de producție într-o casă la țară, pentru a-și termina filmul așa cum își dorește el, nu cum vor producătorii. Ajunși acolo, membrii echipei devin ostatici ai schimbărilor de dispoziție ale regizorului, la granița dintre comic și psihoză. Le Livre des solutions / The Book of Solutions e o comedie deșteaptă și autoironică despre egocentrism și „demonii creației” marca Michel Gondry. 


The Old Oak este un loc special. Ultimul pub rămas deschis este și singurul spațiu de întâlnire a unei comunități miniere cândva înfloritoare. Eforturile lui TJ Ballantyne (Dave Turner) de a ține pubul pe linia de plutire sunt puse la grea încercare dată cu sosirea în sat a unor refugiați sirieni. O prietenie neașteptată se înfiripă între TJ și o tânără siriană pasionată de fotografie, Yara (Ebla Mari). Împreună, le vine ideea de a reuni cele două comunități la masă, pentru a le ajuta să conviețuiască. The Old Oak este o dramă profund emoționantă semnată Ken Loach. 


Retrospectiva Nicolas Philibert în prezența regizorului

Nicolas Philibert a debutat în lumea lungmetrajelor documentare în 1978, iar după o experiență de muncă în televiziune, unde a realizat filme de aventură, s-a dedicat regiei de lungmetraje documentare pentru cinema. Temele lui predilecte sunt comunitățile mici, marginale și ființele (oameni, dar și animale) care trăiesc lumea altfel decât majoritatea. 

Le Pays des sourds (selecția oficială Locarno, 1992), se va putea vedea și la București și pornește de la întrebarea cum arată lumea pentru miile de oameni care trăiesc în tăcere. Pentru a încerca un răspuns, Philibert îi urmărește pe Jean-Claude, Abou, Claire, Florent și alții, care și-au pierdut complet auzul la naștere sau în primele luni de viață și astfel visează, gândesc și comunică prin semne, într-o lume în care vederea și atingerea sunt cruciale.  

În 2002, filmul său Être et avoir a fost proiectat în cadrul selecției oficiale a Festivalului de la Cannes, bucurându-se de un succes imens în Franța și în alte 40 de țări, este al doilea filme din retrospectiva de la București. În inima regiunii Auvergne, regizorul urmărește una dintre acele școli unde toți copiii din sat, de la grădiniță până aproape de intrarea în adolescență, fac parte dintr-o singură clasă, cu un singur învățător, cu toate bunele și relele pe care le poate aduce conviețuirea acestui grup atât de eclectic. 

Pe Adamant/Sur l’Adamant (2022), Ursul de Aur de la Berlin, ne introduce în lumea psihiatriei, este un documentar observațional filmat într-un azil parizian atipic, instalat pe Sena, într-o structură plutitoare. Este prima parte dintr-o trilogie pe care autorul o dedică lumii psihiatriei, în speranța că prin expunere la această lume, spectatorii vor ști să devină mai empatici față de oamenii cu tulburări de ordin psihic.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Marile câștigătoare la festivalurile de la Cannes și Berlin, în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest, în octombrie

Câștigătorul Palme d’Or la Cannes, L’Anatomie d’une Chute, regizat de către Justine Triet, va putea fi urmărit în premieră, în cadrul festivaluluiLes Films de Cannes à Bucarest, ediția a XIV-a. Anul acesta festivalul va avea loc între 20 și 29 octombrie în București, dar și în alte orașe din țară.

Filmele care au obținut cele mai prestigioase premii din lumea cinematografului de autor vor putea fi văzute în premieră în cadrul festivalului.

L’Anatomie d’une Chute, câștigătorul Palme d’Or 2023, îi urmărește pe Sandra, Samuel și pe fiul lor cu deficiențe de vedere, Daniel, care locuiesc de un an într-o zonă montană izolată. Când Samuel este găsit mort în fața casei, începe o anchetă pentru a investiga moartea lui petrecută în circumstanțe suspecte. Sandra este imediat pusă sub acuzare, în ciuda întrebării rămase fără răspuns: a fost sinucidere sau crimă? Un an mai târziu, Daniel asistă la procesul mamei sale, care se dovedește o adevărată disecție a relației de cuplu a părinților săi.

În rolul principal a fost distribuită Sandra Hüller, un star în ascensiune al cinematografiei europene, o actriță fluentă deopotrivă în germană, engleză și franceză, cunoscută publicului din România pentru rolul din Toni Erdmann – film ce a fost regizat de către Maren Ade, filmat parțial în România și prezentat în premieră tot în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest.

Sur l’Adamant  a câștigat în februarie Ursul de Aur la Berlin pentru Cel mai bun film. Adamant este un azil unic. O structură plutitoare pe Sena, în inima Parisului, care găzduiește adulți care suferă de tulburări psihice. Centrul oferă o îngrijire care îi fixează în timp și spațiu și îi ajută să se recupereze sau să își păstreze moralul.

Motivat de un interes autentic și contagios pentru tot ceea ce mișcă în cadrul unei comunități, Nicolas Philibert, unul dintre marii regizori de filme documentare, ne invită să ne alăturăm microcosmosului primitor al Adamantului prin acest film blând și onest.

Regizorul francez Nicolas Phillibert a obținut numeroase premii pentru filmele sale Être et avoir, La Maison de la radio sau Le pays des sourds.

L’Anatomie d’une Chute și Sur l’Adamant vor fi distribuite în România de către Voodoo Films, co-organizatorul festivalului.

În București, proiecțiile vor avea loc în sălile de cinema Elvire Popesco a Institutului Francez din România, Cinema Muzeul Țăranului, precum și în sălile Cinematecii Române – Cinemateca Eforie și Cinema Union. Programul festivalului va fi anunțat la sfârșitul lunii septembrie pe www.filmedefestival.ro, totodată urmând a fi puse în vânzare biletele, prin rețeaua Eventbook.

De-a lungul celor 14 ediții, festivalul a prilejuit intâlnirea publicului din România cu unii dintre cei mai importanți autori de cinema, aducându-i în premieră în România pe: Thierry Frémaux, Abdellatif Kechiche, Alain Guiraudie, Albert Serra, Amat Escalante, Andrey Zvyagintsev, Arnaud Desplechin, Asghar Farhadi, Béla Tarr, Bérénice Bejo, Carlos Reygadas, Claude Lelouch, Elia Suleiman, Gaspar Noé, Jacqueline Bisset, Jacques Audiard, Juliano Dornelles, Ladj Ly, Laurent Cantet, Luc Dardenne, Lynne Ramsay, Maren Ade, Michel Hazanavicius, Nahuel Pérez Biscayart, Olivier Assayas, Sandrine Bonnaire, Stéphane Brizé, Tarik Saleh sau Thomas Salvador.

Festivalul de Film de la Cannes este cel mai important eveniment cinematografic al anului, atrăgând deopotrivă vedete de film americane, cineaști din toate colțurile lumii, peste 10 mii de jurnaliști și sute de mii de spectatori. Festivalul are loc in fiecare an în luna mai începând din anul 1946.

La ediția de anul acesta, a 76-a, au ales să aibă premiera la Cannes inclusiv filme americane de mare public precum Indiana Jones and the Dial of Destiny cu Harrison Ford sau Killers of the Flower Moon de Martin Scorsese. Pe celebrul covor roșu pe care se face intrarea pentru filmele din competiție, au pășit anul acesta vedete precum Scarlett Johansson, Robert de Niro, Johnny Depp sau Natalie Portman.

Les Films de Cannes à Bucarest este un eveniment fondat în 2010 de către Cristian Mungiu cu sprijinul delegatului general al Festivalului de Film la Cannes, domnul Thierry Frémaux și este organizat de către Asociația Cinemascop și Voodoo Films.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

SPRE NORD a câștigat Premiul Publicului în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest .13

S-a încheiat cea de-a 13-a ediție a Les Films de Cannes à Bucarest. Timp de zece cele mai așteptate filme de la Cannes au fost prezentate, în premieră, la București. Mai mult, spectatorii i-au putut întâlni în persoană pe unii dintre cineaștii de prima linie ai filmului de artă, la nivel mondial, fiecare dintre ei având cariera strâns legată de Festivalul de la Cannes. Au purtat dialoguri cu spectatorii festivalului regizorii: Luc Dardenne, Arnaud Desplechin, Tarik Saleh, Thomas Salvador, Stéphane Brizé și Lukas Dhont. Stefano Francia di Celle – manager cultural, curator și istoric de film a introdus filmele din Retrospectiva Pier Paolo Pasolini (anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea celebrului regizor italian), iar Alessandro Del Vigna – producător executiv al filmului, a introdus Triangle of Sadness.

 

Într-o perioadă în care filmele de artă își găsesc tot mai puțin loc pe marele ecrane din România, Les Films de Cannes a atras peste 15 000 de participanți în cele zece zile de proiecții în București și în țară.

 

„Ne bucură să vedem că interesul pentru cinemaul de artă este încă foarte crescut. Sălile pline, proiecțiile sold out încă din primele zile de la punerea în vânzare a biletelor, Q&A-urile prelungite și pe trepetele cinematografelor ne dovesc asta. Desigur trebuie să mulțumim publicului care pune mai presus de orice experianța filmului văzut, împăreună, la cinema.” spune echipa festivalului.

 

În cadrul galei de închidere a festivalului ce a avut loc la Cinema Elvire Popesco, s-au anunțat și premiile celei de-a 13-a ediții. Ca în fiecare an, filmele de lungmetraj proiectate în cadrul secțiunii Avanpremierele Toamnei sunt eligibile pentru Premiul Publicului, constând într-un suport de distribuție oferit de Dacin Sara. Lungmetrajul câștigător al premiului în valoare de 2500 de euro este Spre Nord regizat de Mihai Mincan.

 

Dintre proiectele produse sau co-produse în România înscrise la cea de-a 7-a ediție Works in Progress (WiP), juriul internațional alcătuit din selecționerii unor prestigioase festivaluri din lume: Hervé Aubron (Quinzaine des cinéastes, Cannes), Paolo Bertolin (Veneția), Lorenzo Esposito (Berlinale), Evgeny Gusyatinskiy (Rotterdam), Giovanni Marchini-Camia (Locarno) a ales câștigătorii celor două premii, după cum urmează: Athlete, proiectul de lungmetraj semnat de Semih Gülen și Mustafa Emin Büyükcoskun, a câștigat premiul ce constă în servicii de post-producție, în valoare de 10 000 euro, oferit de Avanpost, iar Captura, în regia lui Adi Voicu, premiul de 5 000 euro constând în servicii de post-producție, oferit de Abator.

 

A 13-a editie a festivalului a continuat colaborarea cu Filminute, Festivalul Internațional de Film de un Minut care îi provoacă pe cineaștii, scenariștii, animatorii, artiștii, designeri și producătorii de conținut creativ să realizeze cele mai bune producții de fix 60 de secunde. Cele 25 de filme selectate au fost proiectate între 21-30 octombrie, înaintea filmelor de lungmetraj din programul Les Films de Cannes à  Bucarest. Ca și în anii trecuți, publicul a fost invitat să voteze filmul preferat pe filmedefestival.ro, iar juriul alcătuit din Diana Smeu – Coordonatorul LFDC.13 și Anca Caramelea – selecționer ecologist at Ecozine Film Festival a desemnat Premiul Juriului ce a fost acordat regizorului Rory Hern pentru The Gnome. Premiul Publicului a fost adjudecat de Ashgar Besharati pentru filmul The Painter of Fish.

 

De-a lungul celor zece zile de festival, spectatorii Les Films de Cannes à Bucarest s-au putut întâlni și cu realizatorii filmelor românești prezentate în Avanpremierele Toamnei dar și cu echipa filmului Metronom care a deschis festivalul. O întâlnire emoționantă a fost și cea cu îndrăgita actriță Tora Vasilescu cu care am petrecut 71 de minute la Cinemateca Eforie. Actrița a vorbit cu realizatorul de televiziune Cătălin Ștefănescu despre cariera sa, despre viață și despre planurile de viitor. Începând de anul trecut festivalul a decis să celebreze în fiecare an una dintre personalitățile din industria de film care a marcat peisajul cultural român și să dea ocazia spectatorilor să-i cunoască în persoană. Gala 71 de minute cu Tora Vasilescu este prezentată de Catena și va fi difuzată la Televiziunea Română. Vom anunța pe paginile de Facebook și Instagram momentul exact.

Invitata specială a programului Managing Talents (ajuns la a 7-a ediție) a fost regizoarea Ana Teodora Mihai care s-a întâlnit cu participanții în program pentru un casting deschis pentru utmătorul său film. Înainte de sesiunea de casting Dr. David Zitzlsperger, directorul general al Denkungsart GmbH, a susținut o prezentare despre platforma Castupload, cu care Les Films de Cannes à Bucarest a fost anul acesta partener. Managing Talents este un eveniment prezentat de Apa Nova.

Dialogul CINEMAUL DE AUTOR ÎN VREMEA PLATFORMELOR i-a adus pe cineaștii Stéphane Brizé și Cristian Mungiu, selecționerii și programatorii unor festivaluri internaționale de film precum Paolo Bertolin, Giovanni Marchini-Camia și producătorul executiv Alessandro del Vigna pe secena de la Cinema Elvire Popesco pentru o discuție despre starea cinemaului de autor și efectele pe care evoluția platformelor de streaming le are asupra sa. Partenerul principal al evenimentului este SACD / Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques.

 

În locațiile festivalului de anul acesta UniCredit Bank a pregătit cinefililor un set de afișe de film reinterpretate pe care aceștia le-au putut lua acasă, de multe ori chiar cu semnătura regizorului filmului.

 

În curtea Institutului Francez din România spectatorii au putut vedea expoziția de fotografie adusă la București de Wallonie-Bruxelles International – Exposition “Sur les plateaux des Dardenne – Photographies de Christine Plenus”.

 

Mulțumind publicului de la București dar și de la Cluj-Napoca, Arad și Timișoara, voluntarilor noștri, vă dăm întâlnire în octombrie, 2023 și până atunci la Les Films de Cannes à Iași și Suceava.

Păreri?

Posted on

Dincolo de ecran: dezbateri despre și cu industria de film la Les Films de Cannes à Bucarest .13

Les Films de Cannes à Bucarest nu înseamnă doar proiecții de film ci și importante manifestări conexe ce implică eșalonul de vârf al industriei de film mondiale. Dialogul CINEMAUL DE AUTOR ÎN VREMEA PLATFORMELOR este un eveniment dedicat deopotrivă profesioniștilor din industria cinematografică și publicului larg din România și are rolul de a stârni o discuție între cineaștii Stéphane Brizé și Cristian Mungiu, selecționerii și programatorii unor festivaluri internaționale de film precum Paolo Bertolin, Giovanni Marchini-Camia și producătorul executiv Alessandro del Vigna, despre starea cinemaului de autor și efectele pe care evoluția platformelor de streaming le are asupra sa. Dialogul va fi purtat la Cinema Elvire Popesco, după proiecția filmului En guerre (regia Stéphane Brizé), din 29 octombrie, ora 16:00. Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile.

 

Paolo Bertolin este selecţioner, critic și producător de film. Din 2008, face parte din echipa de selecţie a Festivalului de la Veneţia şi a colaborat în calitate de consultant artistic pentru Locarno Open Doors între 2016 și 2021. În 2019 și 2020, a fost cooptat în comitetul de selecție al secţiunii Quinzaine des Réalisateurs a Festivalului de la Cannes. A colaborat cu Institutul de Film de la Doha și cu festivaluri internaționale de film, precum cele de la Rotterdam, Beijing, Mumbai, Hanoi, Bratislava, Torino sau Nyon – Visions du Réel şi Udine Far East Film Festival. Este membru al Academiei Asia Pacific Screen Awards și al Academiei Europene de Film. În calitate de jurnalist și critic de film, a scris pentru publicații italiene și internaționale, printre care Il manifesto, Cineforum, Segnocinema, The Korea Times, Cahiers du Cinéma, Positif și Senses of Cinema. Are şi o carieră în producţia de film, coproducând titluri precum Big Father, Small Father and Other Stories, de Phan Dang Di (Vietnam, 2015), Chitrashala, de Amit Dutta (India, 2015) și A Lullaby to the Sorrowful Mystery, de Lav Diaz (Filipine, 2016).

 

Stéphane Brizé s-a născut în 1966. A regizat nouă lungmetraje, printre care Je ne suis pas là pour être aimé, Mademoiselle Chambon (Premiul César 2010 pentru Cel mai bun scenariu adaptat), Quelques heures de printemps și La loi du marché. Acesta din urmă a concurat în competiția oficială la Cannes, în 2015, fiind recompensat cu Premiul de interpretare pentru Vincent Lindon, care ulterior a primit şi trofeul César. A urmat Une vie, o adaptare a romanului omonim al lui Maupassant, care a concurat la Veneția în 2016 și a primit apoi Premiul Louis Delluc. Următorul său film, En guerre, a concurat în competiția Festivalului de Film de la Cannes în 2018. Mai multe dintre filme sale explorează dezvoltarea capitalismului financiar, arătând totodată consecințele asupra oamenilor obişnuiţi. Cel mai recent film al său, Un autre monde, a fost selectat anul trecut în competiţia festivalului de la Veneţia, devenind un hit de box office după lansarea în Franţa în luna februarie a acestui an.

 

Giovanni Marchini-Camia este membru al comitetului de selecție pentru lungmetraje al Festivalului de Film de la Locarno, co-fondator al editurii Fireflies Press și critic de film pentru publicații precum Sight & Sound și Film Comment.

 

Alessandro Del Vigna este un producător și scriitor italo-român. Este producător executiv al filmului Triangle of Sadness, de Ruben Östlund, care a primit Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes din 2022. Este producător executiv al filmului Siberia, de Abel Ferrara, care a primit o nominalizare la Ursul de Aur după ce a avut premiera la cea de-a 70-a ediție a Festivalului de Film de la Berlin. Este cofondator al companiei de producție Fantasmagoria. Este un fost critic de film care a contribuit cu articole și interviuri cu William Friedkin, Joe Dante, Bret Easton Ellis și Emir Kusturica la La Septième Obsession și la Positive Magazine. În cadrul festivalului, Alessandro del Vigna va introduce ambele proiecții Triangle of Sadness din program.

 

După succesul de anul trecut al secțiunii WORKS IN PROGRESS, unde au fost prezentate proiecte ce au urmat o traiectorie festivalieră impresionantă (Alis, Anhell 69, Oameni de treabă, Vulturii din Țaga), cea de-a șaptea ediție aduce în atenția profesioniștilor din industria internațională a filmului un număr impresionant de proiecte: 17 filme de ficțiune și documentare, produse sau co-produse în România, toate aflate în faza de post-producție.

 

Producțiile vor avea șansa de a fi vizionate de selecționerii unor festivaluri prestigioase din lume: Hervé Aubron (Quinzaine des cinéastes, Cannes), Paolo Bertolin (Veneția), Lorenzo Esposito (Berlinale), Evgeny Gusyatinskiy (Rotterdam), Giovanni Marchini-Camia (Locarno). Proiectele vor fi eligibile pentru premiile oferite de Avanpost și Abator. Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei de închidere a Les Films de Cannes à Bucarest .13.

 

Publicul va putea, de asemenea, participa la un Q&A via Zoom (moderat de Călin Boto) cu un important cineast european. Lukas Dhont s-a născut în oraşul belgian Ghent, unde a obţinut o diplomă în Arte Audiovizuale de la şcoala de film din cadrul KASK & Conservatorium. Scurtmetrajele sale Corps Perdu şi L’Infini au primit numeroase premii. De-a lungul studiilor s-a concentrat pe ficţiune, dar a explorat şi posibilităţile documentarului. În 2016 Dhont a fost selectat în cadrul Rezidenţei Cinéfondation cu primul său scenariu de lungmetraj, Girl, care combină temele preferate ale cineastului, anume dansul, maturizarea şi identitatea. Girl a primit trofeul Caméra d’Or, acordat unui lungmetraj de debut, la premiera sa din 2018 în cadrul secţiunii Un Certain Regard a festivalului de la Cannes. Cu cel de-al doilea lungmetraj, Close, Lukas Dhont a fost selectat anul acesta în competiţia oficială a prestigiosului festival, fiind recompensat cu Grand Prix-ul ediţiei.

 

ARHIVA ACTIVĂ este un proiect inițiat în anul 2020 de UNATC I.L. Caragiale și derulat de Centrul de Pedagogie și Studiu al Imaginii Sorin Botoşeneanu. Proiectul își propune să aducă în atenția publicului filme româneşti de arhivă, după restaurare şi digitalizare. Iată o selecţie de şapte titluri produse între 1967 şi 1983 pe care le veți putea vedea în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest:

Piscicultura

  1. Tudor Eliad, 1967, 10 min.

O comedie ce porneşte de la lipsa peştelui din magazinele perioadei şi o satirizează într-o succesiune de scheciuri în care apar actori faimoşi precum Toma Caragiu şi Mitică Popescu.

Cântec

  1. Felicia Cernăianu, 1968, 11 min.

Un proaspăt film de absolvire în care actriţa Cornelia Gheorghiu se plimbă pe străzile

Bucureștiului, fiind acompaniată de un refren, de o umbră bizară sau de amintiri neplăcute din timpul Războiului.

4 întrebări

  1. Șt. Traian Roman, 1967, 9 min.

Mai mulţi reporteri abordează trecători pe stradă şi le pun întrebări, primind răspunsuri mai mult sau mai puţin surprinzătoare.

To Be

  1. Petros Minopetros, 1982, 5 min.

Câțiva tineri urmăresc la cinema acțiunea unui film în care protagonistul se întinde de-a curmezişul unei linii de cale ferată aşteptând să fie ucis de următorul tren. Printre actori, Florian Pittiş.

Antinterview

  1. Tudor Potra, 1983, 17 min.

Portret al caricaturistului Mihai Stănescu, filmul este un documentar neconvențional, întrucât recurge la mici înscenări comice care pun în valoare personalitatea ludică a artistului plastic.

Floramin

  1. Adrian Drăgușin, 1973, 3 min.

O tânără îmbrăcată în roșu pedalează prin pădure spre locul unde și-a dat întâlnire cu iubitul ei. Film publicitar comandat de Combinatul Apicol București pentru popularizarea demachiantului cu miere Floramin.

Familia

  1. Dan-Adrian Marcoci, 1976, 28 min.

Un tată și cei patru copii ai săi se pregătesc de Anul Nou. Povestea se dezvoltă în jurul unor evenimente cotidiene, dar ceva se întâmplă şi tatăl va ajunge să se întrebe dacă nu cumva e prea autoritar.

 

În aceeași seară, de la ora 19:00, la Cinemateca Eforie, va avea loc proiecția filmului Bing Bang, primul lungmetraj sonor realizat exclusiv de o echipă din România, în continuarea programului de scurtmetraje Arhiva Activă.

 

Serile de festival se încheie negreșit la LOKAL, unde cinefilii sunt invitați să discute despre filmele văzute dar și să schimbe impresii cu invitații festivalului. Tot la LOKAL va fi organizat anul acesta un HALLOWEEN PARTY și o seară suedeză. SWEDISH NIGHT vă propune o noapte albă cu fioruri cinefile unde veți putea discuta despre filmele văzute în Focus Suedia, o nouă generație de cineaști ce pășește pe urmele lui Ingmar Bergman, voci distincte și originale ce forțează limitele limbajului cinematografic: Tarik Saleh (cu Boy from Heaven), Ali Abbasi (cu Holy Spider) și Ruben Östlund (cu Triangle of Sadness).

Les Films de Cannes à Bucarest continuă și anul acesta colaborarea cu Filminute, Festivalul Internațional de Film de un Minut care îi provoacă pe cineaștii, scenariștii, animatorii, artiștii, designeri și producătorii de conținut creativ să realizeze cele mai bune producții de fix 60 de secunde. Cele 22 de filme selectate vor fi proiectate în cadrul programului LFDC.13 între 21-30 octombrie.

 

Filmele sunt eligibile pentru Premiul Publicului. Pentru a vota, accesați https://filmedefestival.ro/les-films-de-cannes. Câștigătorii Premiului publicului vor fi anunțati pe 30 octombrie în cadrul Galei de închidere a Les Films de Cannes à Bucarest.

Filmele se pot vota și în competiția oficială a Festivalului Filminute, pe website-ul www.filminute.com, fără ca acest vot să se suprapună cu voturile din cadrul Les Films de Cannes à Bucarest.  Câștigătorii Filminute vor fi anunțați pe 15 noiembrie.

Păreri?

Posted on

Aniversări, monștri sacri, proiecții sold out. Vineri începe Les Films de Cannes à Bucarest .13 – ultimele bilete sunt disponibile pe Eventbook.ro –

După marele succes al ediţiei precedente cu 88 de minute cu Victor Rebengiuc, o gală care-şi propunea să aniverseze un artist legendar printr-o discuţie intimă şi pasionantă despre ale vieţii şi ale artei, acum spectatorii vor avea ocazia să o întâlnească pe minunata Tora Vasilescu.

 

La împlinirea a 71 de ani, Les Films de Cannes à Bucarest invită publicul la un eveniment care-i va pune în evidenţă toate faţetele personalităţii sale fascinante, intitulat 71 de minute cu Tora Vasilescu. Gala va fi precedată de proiecţia capodoperei lui Mircea Daneliuc, Probă de microfon, pe 26 octombrie la Cinemateca Eforie.

 

„În meseria asta a noastră, numai talentul nu ajunge”, spunea îndrăgita actriţă care a detonat fiecare rol cu vitalitatea şi autenticitatea sa. „Oricât har ai avea de la mumă, mai trebuie şi experienţă şi foarte multă muncă. Să te expui în faţa aparatului de filmat se învaţă. Să reuşeşti într-o clipă anume şi în condiţii anume, care sunt cu totul altele decât ale scenei, să-ţi expui punctul de vedere asupra unei relaţii umane (pentru că asta e un personaj, nu un punct de vedere) se învaţă. În asta stă, cred, nobleţea profesiei de actor”, mărturisea actriţa. Regizorii (de la Tatos, la Bocăneţ, la Pintilie sau la Mărăscu) au distribuit-o constant în film, teatru şi televiziune.  Publicul a adorat-o, criticii au aplaudat-o. „La Tora Vasilescu, vibraţia este starea naturală. Privirile vibrează – trist sau sperios sau curios -, zâmbetul vibrează – timid sau îndrăzneţ sau copilăros, vocea vibrează în tonuri reci, seci sau dimpotrivă tandre,  dar mai ales tăcerile. (…) Tăcerile Torei Vasilescu vibrează pe toată scara şi la toate intensităţile sentimentelor omeneşti, şi atât de antisentimentalele ei.  personaje sunt mereu bruiate – minunat bruiaj – de acest temperament artistic făcut parcă special să vibreze astfel în toate felurile, în toate stările”, scria Eva Sîrbu în Magazin estival 1980, citată de publicaţia Aarc.ro.

Gala 71 de minute cu Tora Vasilescu este prezentată de Catena.

Și la această ediție revine mult așteptata Zi de Aur care reunește anul acesta filmele premiate cu Palme d’Or – Triangle of Sadness, Camera d’Or – War Pony la Cannes și Ursul de Aur – Alcarràs la Berlin.

 

War Pony, câştigător al prestigiosului Caméra d’Or acordat celui mai bun film de debut prezentat la Cannes, e o poveste entuziasmantă despre dragoste şi bani într-o rezervaţie cu americani nativi. „Tandrețea, înțelepciunea și instinctul de supraviețuire a doi adolescenți de sex masculin sunt superb observate în lungmetrajul de debut al actorului devenit regizor Riley Keough”, scrie The Guardian.

 

Unul dintre cele mai discutate filme la Cannes anul acesta, Triangle of Sadness va putea fi văzut, în premieră națională, în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest de către cei mai harnici dintre cinefili. Vestea bună pentru cei care nu au mai reușit să rezerve bilete este că filmul distribuit de Independența Film va putea fi văzut și în cinematografe.

 

În Alcarràs aprape că „poți simți mirosul toropelii mijlocului de vară care plutește de-a lungul întregului film” observa Variety după premiera filmului la Berlinale.

Din moşi-strămoşi, familia Solé îşi petrece vara culegând piersici în livada din sătucul catalan Alcarràs. Dar recolta din acest an ar putea fi ultima, pentru că familia riscă evacuarea după ce noul proprietar al terenului plănuieşte să taie piersicii şi să monteze în loc panouri solare. Vestea dezbină familia şi, pentru prima oară, membrii ei trebuie să înfrunte un viitor nesigur şi riscul să piardă mai mult decât casa unde au locuit de generaţii. Filmul este distribuit în România de Bad Unicorn.

 

Godard, recent dispărutul gigant al cinematografiei nu numai că a ajutat la lansarea Noului Val Francez, dar a schimbat pentru totdeauna limbajul filmic. Iată cum îşi începea tributul reputata publicaţie Indiewire: „Cel mai mare cineast din lume a murit. Iar acesta este un titlu pe care Jean- Luc Godard l-a deținut pentru foarte mult timp. Influența sa asupra formei și limbajului cinematografic din ultimii 60 de ani a fost fundamentală, dar cele mai bune filme ale lui cineastului nu sunt piese de muzeu care să fie studiate: ele sunt vibrante, energice, sexy, pline de culoare, fum și umbre crepusculare care te învăluie. Sunt vii. Și vor continua să fie, deși creatorul lor nu mai este.”

 

La Les Films de Cannes à Bucarest .13 ne reamintim de geniul godardian cu Le mépris. „Nu vorbește despre nimic altceva decât despre cinema-ul în sine, ceea ce devine puțin obositor, dacă nu ești unul dintre acei oameni cărora le place să vadă un film pentru a bifa referințele la altele. Cu toate acestea, este un fel de capodoperă”, postula Daily Telegraph. „Ne transportă într-o altă epocă: o lume de la începutul anilor ’60, în care clasicismul trecutului… este juxtapus cu goliciunea și plictiseala culturii moderne.” – Chicago Tribune.

 

Alături de fraţii Dardenne, de Arnaud Desplechin şi de Stéphane Brizé, alt cineast gigant celebrat la această ediţie este iconoclastul şi încă şocantul Pier Paolo Pasolini. Spectatorii vor putea vedea una dintre capodoperele absolute ale anilor ’60, Accatone, cu care controversatul regizor a irumpt pe scena internaţională, un film care şi astăzi fascinează, frapează, inconfortează, debusolează. Pentru a-l înţelege mai bine pe Pasolini, omul şi artistul, este obligatoriu să vedeţi superbul documentar realizat de Andrei Ujică, 2 Pasolini care va fi prezentat în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest înainte de proiecția filmului Il vangelo secondo Matteo de pe 21 octombrie, ora 18:30 la Cinemateca Eforie.

 

Pier Paolo Pasolini a vrut să filmeze pelicula sa despre Iisus, Il Vangelo secondo Matteo (1964), chiar în Țara Sfântă. Dar, în timpul unei călătorii de documentare, a devenit clar că acest lucru este imposibil: lumea modernă devenise vizibilă în prea multe locuri. Andrei Ujică împletește imagini din această vizită, în care Pasolini admiră peisajul deșertic împreună cu consilierul său de la Vatican, Don Andrea Carraro, cu fragmente din Il Vangelo secondo Matteo.

 

Ujica juxtapune imagini ale unei mări din ce în ce mai furtunoase cu un citat din film (care provine din Evanghelia după Matei), în care Iisus avertizează împotriva ipocriziei avocaților și a fariseilor. Muzica care însoțește genericul de final, “Hit ’em Up” a lui 2Pac Shakur, adaugă un strat surprinzător de semnificație acestui comentariu poetic de 11 minute despre filmul lui Pasolini.

 

Graţie celor 12 versiuni de până acum, Les Films de Cannes à Bucarest a devenit unul dintre evenimentele esenţiale ale toamnei culturale româneşti, iar publicul său a crescut impresionant de la o ediţie la alta. Anticiparea şi freamătul cinefil care îl precede se amplifică de la an la an.  În 2022,  avem deja proiecţii epuizate la puţin timp după ce biletele s-au pus în vânzare. Triangle of Sadness, Metronom, Close sau Decision to Leave sunt câteva dintre filmele sold out. Aşadar, grăbiţi-vă să vă achiziţionaţi bilete la alte titluri fabuloase din selecţie, la care încă mai sunt locuri disponibile.

 

Spotul ediției de anul acesta poate fi urmărit pe: https://youtu.be/XiVcufRSbSQ

 

Proiecţia de pe 21 octombrie a lui La Montagne, în regia lui Thomas Salvador, o fabulă eco, simbolică şi picturală şi una dintre cele mai atipice şi surprinzătoare pelicule din acest an de la Cannes, va fi urmată de o dezbatere cu regizorul și Mihai Zotta de la Conversation Carpathia despre conservarea mediului.

 

Cu Trois Souvenirs de ma Jeunesse aveţi ocazia să descoperiţi un cineast iconoclast (Arnaud Desplechin), comparat adesea cu gigantul literar Marcel Proust şi unul dintre filmele franţuzeşti “cult”.

 

În răvăşitorul The Natural History of Destruction, Sergei Loznitsa pune din nou întrebări foarte actuale şi percutante: este acceptabil moral să te foloseşti de populaţia civilă pentru a înclina balanţa forţelor într-un război? Este acceptabilă distrugerea în masă întru apărarea vreunui ideal superior?

 

Armageddon Time e un film autobiografic al aclamatului cineast american James Gray, o poveste profund personală de maturizare despre puterea familiei și urmărirea generaţională a visului american. Pelicula beneficiază de o distribuție de excepție, printre care se numără Anthony Hopkins, Anne Hathaway și Jeremy Strong.

 

Frère et soeur cel mai nou film al incinfundabilului Arnaud Desplechin câștigă credibilitate și relevanță și ca epilog (sau regândire matură) a temelor din trecut ale cineastului, amintindu-ne cât de puțini regizori au sensibilitatea, originalitatea și înzestrările sale literare.

 

O altă bijuterie umanistă a familiei Dardenne, Tori et Lokita își plasează personajele în centrul unei drame sfâșietoare, insistând în același timp asupra demnității lor. „La fel ca cele mai bune dintre operele lor, până şi cele mai simple acțiuni sunt înzestrate cu o intensitate care îți taie respirația” nota Indiewire.

 

Din dorința de a-şi regăsi originile, Freddie, în vârstă de 25 de ani, se întoarce pentru prima dată în Coreea de Sud, unde s-a născut înainte de a fi adoptată și crescută în Franța. Retur à Séoul e un film captivant şi imprevizibil, o perspectivă memorabilă asupra unei identităţi culturale complicate.

 

În Les Pires, o filmare are loc în oraşul Picasso, din suburbiile din nordul Franței. În timpul castingului, patru adolescenți, Lily, Ryan, Maylis și Jessy, sunt aleși pentru a juca în film. Toată lumea din cartier este surprinsă: de ce să-i ia doar pe “cei mai răi”? O reflecție asupra modului de a surprinde viața. „Profund pătrunzător, Les Pires este deopotrivă cerebral și emoțional, punând întrebări și lăsându-ne să tragem propriile concluzii. O realizare remarcabilă a cinematografiei și a compasiunii umane.” – AwardsWatch.

 

Și în acest an Les Films de Cannes ajunge mai aproape de spectatorii din țară prin edițiile locale de la Cluj-Napoca (21-23 octombrie), Arad (26-28 octombrie), Timișoara (28-30 octombrie) și Iași (18-20 noiembrie).

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Luc Dardenne, Arnaud Desplechin, Tarik Saleh – invitații speciali ai Les Films de Cannes à Bucarest .13

Revelaţiile şi debutanţii sunt, la Cannes, acele “întoarceri de situaţie” neaşteptate, care răstoarnă ordinea instaurată, dacă ar fi să cităm o terminologie hollywoodiană. Însă confirmările, maeştrii răsfăţaţi ai croazetei, titanii inclasabili sunt punctele culminante ce dau greutate şi tensiune evenimentului. Marii cineaști ai lumii, de la Godard, la Tarantino, au carierele indisolubil legate de cel mai mare festival de film din lume. De-a lungul celor 13 ediţii, Les Films de Cannes à Bucarest v-a făcut cunoştinţă cu cei mai importanţi dintre aceştia şi continuă s-o facă şi în acest an, în cadrul unor tributuri şi retrospective eclatante.

 

Mai mult, spectatorii îi vor putea întâlni, în persoană, la proiecțiile filmelor lor din festival. Biletele au fost puse în vânzare și sunt deja disponibile pe Eventbook.ro. Deși multe proiecții sunt deja sold out, cinefilii au încă multe alegeri de făcut, iar programele de mai jos nu le vor face sarcina mai ușoară.

 

Luc Dardenne, Arnaud Desplechin, Stéphane Brizé sunt autorii pe care festivalul îi omagiază anul acesta prezentându-le, în premieră națională, cele mai noi filme dar și alte titluri de referință din cariera lor, în trei retrospective cu adevărat speciale.

 

Alte două surpize sunt regizorii Thomas Salvador și Tarik Saleh care își vor introduce filmele în festival.

 

Thomas Salvador este regizor şi scenarist şi de cele mai multe ori joacă în propriile filme. A regizat şase scurtmetraje selectate şi premiate în numeroase festivaluri, cele mai notabile fiind Petits Pas (Quinzaine des réalisateurs 2003) şi De sortie (premiul Jean Vigo în 2006). La Montagne, cel de-al doilea lungmetraj al său, a avut premiera mondială la ediţia de anul acesta a Festivalului de la Cannes şi a fost recompensat cu premiul SACD.

Vineri, 21 octombrie, ora 18:00, regizorul va fi prezent la Cinema Elvire Popesco unde va susține un open talk ce va avea două părți: în prima, acesta va discuta despre filmul său, La Montagne, cu criticul Ionuț Mareș, iar în partea a doua va discuta cu Mihai Zotta – inginer silvic, cu o experiență de peste 20 de ani în domeniul conservării naturii. Acesta gestionează de peste 11 ani proiectele de reconstrucție ecologică, activitatea ocoalelor silvice, echipele de intervenție rapidă din cadrul Fundației Conservation Carpathia. Cu Thomas Salvador vă mai puteți întâlni sâmbără, 22 octombrie, ora 17:00 la Cinema Muzeul Țăranului.

 

Tarik Saleh a început ca unul dintre cei mai buni artiști de graffiti din Stockholm în anii ’80. El a regizat și a scris scenariul filmului The Nile Hilton Incident, care a câștigat Marele Premiu al Juriului la Sundance 2017, a primit un premiu Guldbagge pentru Cel mai bun film în 2018, a fost nominalizat la categoria Cel mai bun film străin la Premiile César – un succes de box office cu peste 400 000 de bilete vândute în Franța. Cineastul se va întâlni cu publicul festivalului la proiecțiile filmului Boy from Heaven de sâmbătă, 29 octombrie, ora 20:00, la Cinema Elvire Popesco și duminică, 20 octombrie, ora 18:00, la Cinema Muzeul Țăranului.

 

Și pentru că anul acesta se împlinește un secol de la nașterea lui Pier Paolo Pasolini, adăugăm o a patra retrospectivă în programul Les Films de Cannes à Bucarest.

 

 

RETROSPECTIVA JEAN-PIERRE ȘI LUC DARDENNE

„Adevărul e mereu mai puţin interesant decât ficţiunea.” este concluzia lui Jean-Pierre Dardenne, pe care a repetat-o în câteva ocazii.

Frații și regizorii belgieni Dardenne au rămas mereu cu aceleaşi obsesii tematice şi stilistice. Câştigători de două ori ai trofeului suprem, Palme d’Or, au devenit faimoși pentru dramele lor sociale scrupulos de realiste, realizate după o carieră mai puțin cunoscută în documentare. Cineaştii au încercat de la bun început să amestece politicile liberale, stilul magistral şi lipsit de ostentație și deznodământul adesea uluitor al izbăvirii spirituale. L’enfant (2005) a început această evoluție subtilă, spunând ca pe un thriller povestea unui tată care își caută copilul.

 

Le Gamin Au Velo – Prix du Jury, Cannes 2011 inclus în retrospectiva din acest an, adaugă, într-un mod oarecum controversat pentru acești cineaști renumiți că lucrează cu neprofesioniști sau necunoscuți, o vedetă franceză în distribuție – Cécile de France. Plasându-se din nou în afara tradiţiei de ei instituite, construiesc un basm luminos și optimist, cu o conștiință socială. În Deux jours, une nuit, cineaştii dublează acest artificiu distribuind-o pe superba Marion Cotillard ca protagonistă, dar într-un rol anti-glamour şi într-o poveste atât de structurată şi fatalistă, încât rezultatul seamănă un film de Fritz Lang.

 

Tori et Lokita, ultimul lor film, a fost distins cu Premiul aniversar Cannes 2022.

„Este cel mai furios film pe care l-au făcut vreodată frații Dardenne. […] La fel ca majoritatea lucrărilor duo-ului, Tori et Lokita valorifică natura ireductibilă a demnității umane în fața apatiei din ce în ce mai adâncă a civilizației umane.” observau cei de la IndieWire.

În Belgia de azi, un băiat şi o adolescentă de origine africană, ajunşi aici fără niciun alt membru al familiei, se bazează pe prietenia lor indestructibilă pentru a înfrunta provocările exilului.

„Meșteșugit cu măiestrie și nespus de dureros, este poate unul dintre cele mai captivante și emoționante filme din ultima vreme al Dardennilor – o tragedie povestită cu o claritate absolută, centrată pe protagoniști care ne merită în întregime simpatia, empatia, toate ‘patiile’ pe care le-am putea avea.” exclama The Hollywood Reporter.

 

Luc Dardenne va susține un Q&A moderat de criticul de film Ionuț Mareș după proiecția filmului de pe 23 octombrie, ora 20:00, la Cinema Elvire Popesco.

În La fille inconnu, prezent în competiţia de la Cannes din 2016, Jenny îşi caută izbăvirea, nu doar pentru ea însăşi, ci şi pentru alţii. Ca medic care are grijă de trup, ea devine şi un vraci de suflete, iar clinica ei oferă confesiuni seculare, sigilate de etica profesională, într-un thriller, evident, atipic.

 

RETROSPECTIVA ARNAUD DESPLECHIN

Arnaud Desplechin, unul din răsfățații Cannes-ului (un alt fel de-a spune că festivalul i-a lansat și întreținut, practic, cariera), a figurat în competiția oficială încă de la primul său lungmetraj, mult celebratul La Sentinelle. A revenit cu Comment je me suis disputé… (ma vie sexuelle) ca să lanseze o nouă generație de actori francezi. În acest film, regizorul confisca toate ingredientele obișnuite ale cinematografului francez de autor pentru a le oferi o amploare romantică grație unei narațiuni corale de mare fluiditate. Nu de puține ori, interpreții săi sunt recompensați cu cele mai mari trofee ale festivalului.

 

În 2016, Desplechin primește Premiul César pentru Trois souvenirs de ma jeunesse care avusese premiera fulminantă la Festivalul de la Cannes, eveniment care i-a cimentat statutul de unul dintre cei mai respectați cineaști francezi ai generației sale.

La această ediţie a Les Films de Cannes à Bucarest va fi prezent cu ultima sa peliculă, Frere et Soeur, dar vom arăta şi Trois Souvenirs de ma Jeunesse.

 

Frère et Sœur – În competiție, Cannes 2022

Alice şi Louis sunt frate şi soră. Ea e actriţă, el profesor şi poet. De mai bine de două decenii, Alice şi-a urât fratele cu ardoare şi în tot acest timp nu s-au întâlnit niciodată. Dar iată că moartea părinţilor face ca reîntâlnirea să fie inevitabilă.

„Marion Cotillard și Melvil Poupaud sunt la cel mai bun nivel al lor în rolurile lui Alice și Louis, găsind note de grație, rafinate în toată auto-dramatizarea și dezgustul feroce.” scriau cei de la The Hollywood Reporter. De notat e și faptul că din distribuția filmului face parte și Cosmina Stratan – distinsă în 2012 la Cannes (alături de Cristina Flutur) cu Premiul pentru cea mai bună actriță pentru rolul său din După dealuri, semnat de Cristian Mungiu.

După premiera filmului (ce va avea loc pe 22 octombrie, ora 19:30, la Cinema Elvire Popesco), Arnaud Desplechin va susține un open talk moderat de criticul de film Ionuț Mareș.

 

Trois Souvenirs de ma Jeunesse – Quinzaine des Réalisateurs, Cannes 2015

„Această peliculă cvasi-autobiografică e o dovadă şi mai clară că Desplechin e un Proust al cinemaului francez modern.” afirma Financial Times.

Paul Dédalus urmează să părăsească Tadjikistanul. Îşi aduce aminte… de copilăria petrecută în Roubaix… de crizele de nebunie ale mamei… de afecţiunea profundă pentru fratele mai mic, Ivan, un copil religios şi violent. Îşi aminteşte de adolescenţă… de tatăl său, văduv inconsolabil… de călătoria clandestină în URSS, unde îşi oferă propria identitate unui tânăr rus… Îşi aminteşte de vremea când avea 19 ani, de sora lui, Delphine, de vărul Bob, de nopţile dezlănţuite alături de Pénélope, Mehdi, şi Kovalki, amicul care îl va trăda… De studiile din Paris, de întâlnirea cu profesorul Béhanzin, de începuturile vocaţiei pentru antropologie… Şi, mai ales, de Esther, cea în jurul căreia se va învârti, obsesiv, totul.

„Aici, limbajul cinematografic al lui Desplechin este întotdeauna fluent și bogat.” concluzionaează The Guardian.

 

 

RETROSPECTIVA STÉPHANE BRIZÉ

Regizor, scenarist şi actor, Brizé declara: „Pentru mine, a face un film înseamnă a crea emoție. Doar atât. Trebuie să construiești o poveste pentru a crea emoție. Dacă te afli în cinematografie, trebuie să generezi emoție. Când spectatorul iese din cinematograf, trebuie să plece cu reflectarea emoției.”

 

Une Vie – Premiul FIPRESCI, Veneția 2016

„Viața nu este niciodată atât de bună sau atât de rea pe cât crezi”, îi spune Jeanne nepoatei sale micuțe la sfârșitul filmului – sau ne spune Brizé? „La fel cum suntem aproape de personajele sale, bucurându-ne de bucuria lor, dar mai ales simpatizând cu tristețile lor, intimitatea lui Brizé se extinde și asupra noastră, reflectând o compasiune similară pentru experiența umană comună.” observau cei de la Mubi.com.

 

En Guerre – În competiție, Cannes 2018

„O operă politică demnă de urmat pentru oricine vrea să facă filme într-o perioadă turbulentă, pentru că încearcă să spună adevărul despre demnitatea chinuită a oamenilor obișnuiți.” titra LA Times.

În ciuda unor vânzări anuale record şi a unor extraordinare sacrificii financiare din partea angajaţilor, conducerea companiei Perrin Industrie decide închiderea unei fabrici. Dar cei 1100 de muncitori au o cu totul altă idee despre viitorul lor profesional şi, conduşi de reprezentantul sindical Laurent Amédéo, sunt gata de orice pentru a anula decizia ce-i condamnă la şomaj.

„Un film epuizant de urmărit în cel mai bun sens, care ne umple de furie față de forțele dezumanizante din societate până când rămânem extenuați, contemplând provocările iminente cu o nouă claritate.” spun cei de la Rogerebert.com despre film.

 

 

RETROSPECTIVA PIER PAOLO PASOLINI

„Eu sunt scandalos. Pentru că întind o frânghie, sau mai degrabă un cordon ombilical, care să conecteze sacrul și profanul” declara la un moment dat Pier Paolo Pasolini.

Sfântul și blestematul. Sfântul și escrocul. Martiriul și proxenetul. Filmele lui Pasolini sunt populate de figuri contradictorii, pe care vizionarul regizor italian le-a visat într-o lume care freamătă în pragul schimbării. Unul dintre cei mai respectați autori ai cinematografiei, Pier Paolo Pasolini a fost, de asemenea, o contradicție ambulantă. Anticlericalismul radical s-a ciocnit de catolicismul devotat, rigorile tradiției s-au lovit de progresul revoluției sexuale și politice. Tensiunile puternice din filmele sale au provocat status quo-ul și au împins limitele cenzurii. Sacrul din filmele lui Pasolini poate fi găsit acolo unde te aștepți mai puțin: înmuiat în noroi și palpabil în cele mai îndepărtate margini ale vieții sociale. „Bășcălios, primitiv, pasional și provocator: 2022 este anul aniversării a 100 de ani de la nașterea lui Pasolini, 100 de ani de la nașterea unui geniu controversat”, scriu criticii de film de pe website-ul Mubi şi Les Films de Cannes à Bucarest .13 îi ascultă, programând trei dintre titlurile pentru care astăzi este cunoscut în întreaga lume.

 

Accattone – Cel mai bun film, Karlovy Vary 1962

Una dintre cele mai iconice pelicule ale artistului care a însemnat şi o rupere abruptă de neorealism, dar şi o instituire a unui alt tip de anti-erou italian. „Brutalitatea și disperarea glacială a acestui film din 1962 au avut un impact de durată asupra cinematografiei politice”, scria recent Chicago Reader.

Într-un cartier sărac al Romei, Vittorio “Accattone” Cataldi îşi câştigă traiul ca proxenet, vânzând farmecele iubitei sale, Maddalena. Dar de unica sa sursă de venit se alege praful când Maddalena este atacată de răufăcători şi ajunge la închisoare. Accattone nu ştie ce să mai facă să câştige un ban, ba chiar ajunge să cerşească de-ale gurii de la fosta soţie, Ascenza. Dar iată că într-o zi bărbatul o întâlneşte pe inocenta Stella şi planurile de a reveni la vechea ocupaţie par tot mai posibile…

 

Il Vangelo secondo Matteo – Marele Premiu al Juriului, Veneția, 1964

Nominalizată la trei premii Oscar în 1967, această creație timpurie a regizorului este inspirată din tradiția biblică, ideologia marxistă și neorealismul cinematografic și este o bună introducere în opera sa, reunind multe dintre ideile din creațiile sale ulterioare. Pasolini a folosit în film actori neprofesioniști iar în rolul Fecioarei Maria și-a distribuit propria mamă.

În apropierea unui ţărm stâncos, Iisus începe să predice în parabole şi atrage discipoli. Este sever şi autoritar. Spune că mesajul său nu este unul de pace, ci o sabie. Se grăbeşte, aleargă dintr-un loc în altul pe malurile Mării Galileii, uneori atrăgând mulţimi de oameni, alteori fiind izgonit. Parabolele sale vizează adesea puternicii zilei, prin urmare atrag atenţia fariseilor, a preoţilor şi a înţelepţilor. Conspiră cu toţii ca Iisus să fie arestat, judecat şi răstignit, exact aşa cum le-a profeţit adepţilor. După ce moare, li se arată discipolilor şi le dă ultimele instrucţiuni.

Edipo Re – În competiție, Veneția 1967

Un copil se naşte în Italia interbelică. Nu trece mult şi tatăl său devine tot mai gelos că nou-născutul acaparează întreaga atenţie a mamei. Povestea se mută apoi în trecutul îndepărtat, în Antichitate. Micul Oedip, care fusese abandonat de regele Tebei, Laius, şi de soţia lui, Iocasta, este crescut de regele Corintului, Polybus, ca pe propriul său fiu. Chinuit de un vis, Oedip va merge la templul lui Apollo să consulte oracolul şi acolo va afla teribilul destin ce i se pregăteşte…

Încă de la Accattone, Pasolini plănuia să facă un film despre Complexul Oedip și despre “anxietatea autobiografică” a acestuia. Regizorul declara „în Oedip, spun povestea complexului meu. Copilul din prolog sunt eu, tatăl lui este tatăl meu, un ofițer de infanterie, iar mama lui, profesoară, este mama mea. Îmi povestesc viața mea mitică, făcută în mod natural epică de legenda lui Oedip.” Tatăl lui Pasolini, Carlo Alberto Pasolini, era locotenent în armata italiană și avea o înclinație fascistă destul de pronunțată. Filmul a fost văzut ca o mustrare a acestuia dar și a țării burgheze în care s-a născut.

Il Vangelo secondo Matteo va fi introdus de Stefano Francia di Celle împreună cu regizorul de film Andrei Ujică iar proiecția va fi precedată de scurtmetrajul 2 Pasolini în regia lui Andrei Ujică, pe 21 octombrie, ora 18:30, la Cinemateca Eforie. De asemenea, acesta va introduce filmul Accattone pe 22 octombrie, ora 14:00, tot la Cinemateca Eforie.

Stefano Francia di Celle este manager cultural, curator și istoric de film. A curatoriat retrospective și monografii pentru Festivalul de Film de la Torino din 2003 până în 2010, organizând evenimente la care au participat regizori importanți precum Roman Polanski, Wim Wenders și Claude Chabrol. Din 2012, colaborează cu Festivalul Internațional de Film de la Veneția în calitate de curator al Secțiunii Venice Classics. A fost director artistic al Festivalului de la Torino în 2020 și 2021.˛

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

S-au pus în vânzare biletele pentru Les Films de Cannes à Bucarest .13

Cele mai așteptate filme ale toamnei se văd între 21-30 octombrie la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și Cinemateca Eforie.

La Cannes, nu există ani slabi, ci fabuloşi şi “doar” extraordinari. Cel mai mare festival de film din lume a reuşit, de-a lungul anilor, să strângă o selecţie incredibilă din toate genurile şi din toate colţurile lumii care să surprindă şi să răscolească publicul. Cannes-ul e acea Meccă a cinefililor la care te duci să-ţi umpli bateriile şi să-ţi recapeţi încrederea în cinema, chiar şi atunci (sau mai ales atunci) când oferta obişnuită de pe marile ecrane te dezamăgeşte. Când la Cannes nu vor mai fi filme bune, probabil va trebui inventată o nouă artă populară. Aşadar, fiţi fără griji, şi selecţia din acest an de la LFDC este una cu adevărat entuziasmantă… Singurul vostru regret va fi că nu le veţi putea vedea pe toate (dar, dacă totuşi reuşiţi această performanţă, daţi-ne de ştire).

S-au pus în vânzare biletele pentru cea de-a 13-a ediție Les Films de Cannes à Bucarest iar programul complet este disponibil pe: www.filmedefestival.ro

Coupez! – În afara competiţiei, Filmul de deschidere, Cannes 2022
„Probabil cel mai sângeros film care a deschis vreodată Festivalul de Film de la Cannes, meta-comedia zombie a lui Michel Hazanavicius este, de asemenea, una dintre cele mai inteligente și mai distractive” scriau cei de la The Hollywood Reporter despre Coupez! – titlul din selecția de anul acesta care ne aduce cel mai aproape de atmosfera de Halloween a finalului de octombrie. Filmul este distribuit în România de Independența Film.
Într-o fabrică dezafectată sunt în toi filmările la un horror cu buget redus. Echipa tehnică nu dă doi bani pe proiect şi nici actorii nu sunt prea implicaţi, doar regizorul părând să dispună de energia necesară pentru a insufla viaţă în acest al nuştiucâtelea horror cu zombi. Dar iată că în timpul pregătirilor pentru o scenă dificilă filmarea este întreruptă de zombi în carne şi oase…

Close – Grand Prix (Ex-Aequo), Cannes 2022
După ce și-a făcut debutul la Cannes la numai 27 de ani cu lungmetrajul Girl pentru care a fost recompensat în 2018 cu patru trofee, inclusiv Caméra d’Or, regizorul de origine belgiană Lukas Dhont s-a întors anul acesta în competiție și reconfirmă cu „această poveste zdrobitoare, dar bogată emoțional” (The Hollywood Reporter), Close, pentru care a fost distins cu Grand Prix.
Léo şi Rémi au 13 ani şi şi-au spus totul de când se ştiu. Dar iată că ceva se întâmplă şi nimic nu mai e ce-a fost. Disperat să înţeleagă cu ce a greşit, Léo se apropie de Sophie, mama lui Rémi…
„Este posibil să aveți rezerve cu privire la unele dintre alegerile lui Dhont, dar este greu de imaginat că veți putea vedea acest film fără să fiți zguduiți de empatia și viziunea regizorală extraordinară. La 31 de ani, este deja un regizor de excepție, iar acesta este un film excepțional.” exclamau cei de la BBC. Filmul este distribuit în România de Bad Unicorn.

Decision to Leave – Premiul pentru cel mai bun regizor, Cannes 2022
Un bărbat moare în urma unui accident pe munte. Cazul este investigat de poliţie şi detectivul însărcinat cu rezolvarea lui, Hae-joon, merge la soţia victimei, Seo-rae. Văduva nu pare deloc afectată de moartea soţului, iar comportamentul ei neobişnuit o transformă în suspectă. Hae-joon o interoghează pe Seo-rae şi apoi o urmăreşte ca să-şi confirme bănuielile, dar se simte tot mai atras de ea.
Maestrul Park Chan-wook revine la Cannes cu un film (cum altfel) neaşteptat şi provocator, „un thriller romantic de excepţie” cum îl cataloghează BBC. „Fiecare cadru este ca un tablou, cu indicii despre motivația personajelor și răsturnări de situație”, accentueză Toronto Star. Filmul este distribuit în România de Independența Film.

EO – Premiul Juriului (Ex-Aequo), Cannes 2022
La cei 84 de ani, regizorul polonez Jerzy Skolimowski „își continuă renașterea carierei” (Screen Daily) cu un film ce „uimește prin felul său strălucitor și plin de spirit în care reușește să arate mai clar ceea ce suntem deja obișnuiți să vedem; întreaga lume pare mai sclipitoare, mai îmbietoare și mai interesantă atunci când este experimentată prin modul de conștientizare vizuală sporită a realizatorului.” scriau cei de la Deadline.
Lumea este un loc doldora de mistere, mai ales când se vede prin ochii unui animal. EO, un măgăruş sur cu ochi melancolici, dă peste oameni buni şi răi şi experimentează atât bucuria cât şi durerea, în timp ce hazardul îi scoate în cale şanse nebănuite şi dezastre, momente de disperare, dar şi de fericire. Şi, oricâte ar avea de înfruntat, EO nu-şi pierde nicio clipă inocenţa.

Corsage – Premiul prentru cea mai bună actriță – Vicky Krieps, Un Certain Regard, Cannes 2022
„Filmul biografic îndrăzneț al scenaristei și regizoarei Marie Kreutzer o imaginează pe împărăteasa Elisabeta a Austriei ca pe un suflet profund neliniștit, care se împotrivea limitărilor sociale ale vremii sale” observau cei de la Slant Magazine.
Împărăteasa Elisabeta a Austriei este admirată pentru frumusețea ei, iar stilul ei unic declanșează adevărate frenezii în modă. În 1877 „Sissi” împlinește 40 de ani și este forțată să se conformeze unei imagini publice care o încorsetează din ce în ce mai strâns, în toate sensurile. Existența ei se reduce la un rol strict reprezentativ la curtea imperială, deși Elisabeta și-a dorit o viață plină de activități și provocări. Curând, împărăteasa se revoltă împotriva propriei imagini hiperbolizate și croiește un plan prin care să-și exprime adevărata identitate.
„Este un film captivant, ajutat de interpretarea curajoasă și strălucitoare a lui Vicky Krieps.” – Time Out. În România Corsage este distribuit de Filmtett.

The Natural History of Destruction – Proiecție specială, Cannes 2022
„Realizat cu o rigoare intelectuală fără compromisuri și cu un scop unic” (Variety), inspirat de scrierile lui W.G. Sebald şi alcătuit din imagini de arhivă din Al Doilea Război Mondial, filmul lui Sergei Loznitsa ridică întrebarea: este acceptabil moral să te foloseşti de populaţia civilă pentru a înclina balanţa forţelor într-un război? Este acceptabilă distrugerea în masă întru apărarea vreunui ideal “moral” superior? Întrebarea e încă şi mai relevantă azi, iar urgenţa ei este evidentă în urma evenimentelor recente.
„The Natural History of Destruction susține, fără glas, că lumea a privit în altă parte atât de mult timp, încât s-a condamnat singură să repete aceste crime, chiar acum, chiar în timp ce priviți.” – Screen International.

Nostalgia – În Competiție, Cannes 2022
„Cu o distribuție formidabilă, o regie sigură și o cameră de filmat abilă, Nostalgia se dovedește a fi un film surprinzător de captivant, care ar putea găsi audiență în afara Italiei” conchide The Hollywood Reporter.
După patru decenii de absenţă, Felice se întoarce în oraşul natal, Napoli și redescoperă locurile copilăriei, legile nescrise ale oraşului şi un trecut care încă îl bântuie.
„Un cântec de sirenă al trecutului care ne confruntă cu un prezent violent, lipsit de romantism, pavat cu aceleași pavele vechi, spălate cu sânge…” scriau cei de la Variety despre filmul lui Mario Martone.

Armageddon Time – În Competiție, Cannes 2022
„Fără a fi evident sau insistent, James Gray a desenat o diagramă absolut condamnabilă a unei mașinării insidioase” – Wall Street Journal. Armageddon Time este o poveste extrem de personală despre legăturile indestructibile de familie, despre complexităţile prieteniei şi despre sacrificiile făcute pentru atingerea Visului American.
„Este o operă cu adevărat emoționantă, tulburătoare și, în cele din urmă, strălucitoare, despre memorie și autoimplicare” apreciau cei de la Vox. Distribuitorul național al filmului este RoImage.

Pacification – În Competiție, Cannes 2022
Insula Tahiti din Polinezia franceză. De Roller este Înaltul comisar al Republicii şi, sub manierele perfecte, este un individ calculat şi lipsit de scrupule. Indiferent unde se află, la elegantele serate ale protipendadei locale sau în tavernele unde-şi dau întâlnire interlopii, De Roller ia încontinuu pulsul comunităţii locale, conştient că cea mai mică nemulţumire poate deveni rapid o scânteie de revoltă. Problemele încep când un zvon despre un misterios submarin inflamează localnicii: oare Franţa face din nou teste nucleare în zonă?
Criticii prezenţi la Cannes au salutat cu entuziasm o nouă operă excentrică a “inconturnabilului” Albert Serra: „O piesă magistrală, filosofică, de trei ore, atmosferică” – The Ringer; „Albert Serra revine cu o saga apocaliptică plasată în Tahiti, într-unul dintre cele mai reușite și mature filme ale sale de până acum.” – Little White Lies.

R.M.N. – În Competiție, Cannes 2022
Cristian Mungiu s-a întors anul acesta în competiția de la Cannes cu cel mai nou film al său, iar presa de specialitate nu a fost reținută în aprecieri: „R.M.N. este o explorare fascinantă, foarte umană, a multiplelor probleme cu care se confruntă România”au scris cei de la The Hollywood Reporter după proiecția de pe croazetă. „Scene discrete, de o claritate și o densitate uluitoare, cu o rigoare a construcției camuflată de spontaneitatea prezentării”, un „film complex, atât de încărcat de idei, încât te-ai aștepta ca preocuparea pentru estetică să nu fie o prioritate, R.M.N. este de o frumusețe aproape neverosimilă.” a titrat Variety.
În preajma Crăciunului, Matthias se întoarce de la muncă din Germania în satul său natal transilvan, preocupat de copilul care crește fără el (Rudi), de femeia pe care o iubește în taină (Csilla) și de tatăl rămas singur (Otto). Încearcă să se implice mai mult în educația băiatului rămas prea îndelung doar în grija mamei (Ana) și să-l dezbare de spaimele nedeslușite care l-au cuprins. Când la mica fabrică de care se îngrijește Csilla sunt angajați câțiva muncitori noi, pacea celor din comună se tulbură, spaimele îi cuprind deopotrivă și pe adulți, iar frustrările, conflictele și pulsiunile irump la suprafață prin pojghița subțire de aparentă înțelegere și calm.
O poveste despre resorturile profunde ale comportamentului uman în fața realităților care îl suprind, despre relația cu celălalt și despre felul în care ne raportăm cu toții astăzi la un viitor neliniștitor.
După premiera de la Cannes, R.M.N. a făcut parte din selecția unor importante festivaluri internaționale de film precum Toronto, San Sebastian, New York, și a fost vândut în peste 50 de țări, urmând să fie distribuit începând cu această toamnă în Franța și Belgia.

Les Pires – Premiul Un Certain Regard, Cannes 2022
Acest film „sensibil şi inteligent” (In Review Online) „regizat de Lise Akoka și Romane Gueret, prezintă o echipă de filmare aflată într-un oraș francez populat de clasa muncitoare, cu rezultate provocatoare și, uneori, foarte amuzante.” Deadline Hollywood
Un film intră în producţie în cartierul Picasso din suburbiile oraşului Boulogne-Sur-Mer din nordul Franţei. Se face casting şi patru adolescenţi din partea locului, Lily, Ryan, Maylis şi Jessy, primesc roluri în film. Lumea din cartier nu mai poate de mirare: oare de ce i-or fi ales pe „cei mai răi”?

Retour à Séoul – Un Certain regard, Cannes 2022
Freddie este franţuzoaică, are 25 ani de ani şi vrea să-şi descopere originile. În urma unui impuls, zboară la Seoul, oraşul natal de unde a fost adoptată imediat ce s-a născut. Tânăra se dedică total misiunii ei, aceea de a-şi descoperi părinţii adevăraţi, iar asta o va afecta în moduri imposibil de prevăzut.
„Retour à Séoul al lui Davy Chou înflorește rapid într-un studiu al contrastelor, juxtapunând în mod sublim caracterul și cultura” exclama Slant Magazine despre filmul parțial filmat în România, iar Indiewire completează: „puține pelicule au fost vreodată mai în ton cu protagoniștii lor decât Return to Seoul a lui Davy Chou, un film zdruncinat, neliniștit și captivant de imprevizibil.”

Godland – Un Certain Regard, Cannes 2022
Filmul lui Hlynur Pàlmason este „o relatare captivantă a unei călătorii spre partea întunecată a luminii” notau cei de la Screen International.
La sfârşitul secolului 19, un tânăr preot danez ajunge într-o regiune izolată a Islandei. Planul său e să construiască o biserică şi să fotografieze oamenii din zonă, dar nu trece mult şi sălbăticia locurilor îşi spune cuvântul, iar preotul se îndepărtează de la ţelul său, lăsându-se pradă ispitei.
„Această dramă transfixiantă este, cu siguranță, austeră. Dar există, de asemenea, un filon minunat de umor viclean care o traversează, împreună cu o imprevizibilitate care te ține lipit cu ochii de ecran” a scris The Hollywood Reporter după premiera filmului de la Cannes în timp ce LA Times concluziona: „Godland spune o poveste despre minunile naturii, frumusețea primitivă și nebunia umană.”

La Montagne – Premiul SACD, Quinzaine des Réalisateurs, Cannes 2022
Pierre este inginer şi lasă Parisul pentru un contract în Alpi. Vrăjit de culmile înzăpezite din jurul său, Pierre îşi montează cortul la înălţime şi jură că nu se va mai întoarce niciodată în civilizaţie. Nu trece mult şi o întâlneşte pe Léa, care lucrează la un restaurant din zonă. Dar ce sunt luminile misterioase care nu îi dau pace? Pelicula lui Thomas Salvador se transformă într-un film aproape abstract, cu un potenţial simbolic.
„Într-o operă în care natura, peisajul și clima joacă un rol principal, interpretarea discretă a lui Salvador în rolul unui om care încearcă să se piardă în mediul înconjurător este foarte potrivită” notau cei de la Screen International.

Un beau matin – Quinzaine des Réalisateurs, Cannes 2022
Sandra este o tânără mamă care îşi creşte singură fiica. Marea provocare din viaţa familiei este tratamentul tatălui Sandrei, Georg, care suferă de o boală degenerativă. Dar iată că Sandra îl reîntâlneşte pe Clément, un vechi amic cu care nu s-a mai văzut de mult şi, deşi el are o relaţie stabilă, între cei doi se înfiripă o poveste de dragoste.
Veterană a Cannes-ului, Mia Hansen-Løve se întoarce cu o peliculă care ţi se imprimă discret, dar profund, în suflet. „Performanța lui Seydoux este ancora filmului, transformându-l, în cele din urmă, într-o scrisoare de dragoste pentru prezent și pentru modul în care se împletesc suferința și speranța”, a fost verdictul Vox la Cannes. „Povestea lui Hansen-Løve este înșelător de simplă, dar are o încărcătură emoțională puternică, deoarece explorează impactul pe care dragostea – și separarea noastră de această dragoste – îl poate avea asupra unei persoane.” scriau cei de la Collider despre filmul ce este distribuit în România de Voodoo Films.

The Beasts – Selecția oficială, Cannes 2022
Vincent și Olga sunt doi francezi stabiliţi cu mult timp în urmă într-un sat din provincia spaniolă Galicia. Aici cuplul duce o viață liniștită, își vede de grădina de legume și reabilitează case abandonate, deși convieţuirea cu localnicii nu este atât de paşnică pe cât şi-ar fi dorit. Refuzul lor de a participa la implementarea unei ferme de turbine eoliene va înrăutăţi curând lucrurile.
Filmul lui Rodrigo Sorogoyen, distribuit în România de Transilvania Film, este „un thriller psihologic teribil și o operă cinematografică tulburătoare și plină de tonus” scriau cei de la Screen International.
„Sorogoyen și Peña au un instinct înnăscut de a vorbi despre prezent și o fac cu mult curaj” puncta El Pais.

The Glance of Music – Selecție Oficială, Veneția 2021
Un mare regizor realizează un documentar-tribut despre, poate, cel mai mare compozitor de muzică de film din istorie. În cei cinci ani în care s-a filmat, Giuseppe Tornatore a călătorit peste tot în lume pentru a vorbi cu peste șaptezeci de regizori și muzicieni despre viața și opera lui Ennio Morricone, de la Wong Kar-wai, Bernardo Bertolucci, Quentin Tarantino, Clint Eastwood, John Williams, Hans Zimmer până la Bruce Springsteen. Aceste interviuri sunt intercalate cu fragmente din viața privată a lui Morricone, înregistrări din aclamatele turnee mondiale ale artistului, clipuri din filmele clasice marcate de acesta și imagini de arhivă nemaivăzute până acum, adunate de-a lungul unei cariere care a cuprins peste 70 de ani.
„Ca tribut al artistului şi al moştenirii sale, e fascinant”, scrie The Observer, iar The Guardian accentuează: „O scufundare minuțios de detaliată, fantastic de distractivă și profund epuizantă”. The Glance of Music este distribuit în România de Pannonia Entertainment RO.

Pe www.filmedefestival.ro regăsiți programul complet al ediției de anul acesta a festivalului despre care vom reveni cu detalieri în comunicatele de presă viitoare. Biletele pot fi cumpărate online de pe www.eventbook.ro unde găsiți și informațiile despre promoții și reduceri.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Cinematograful românesc uimeşte din nou – Avanpremierele Toamnei Les Films de Cannes à Bucarest. Casting deschis în cadrul programului Managing Talents .7

La final de an, Les Films de Cannes à Bucarest face un bilanț al numeroaselor succese ale cinematografiei românești și aduce în secțiunea Avanpremierele Toamnei un program bogat ce prezintă viziunile cinematografice diverse ale cineaștilor români în filme premiate la Cannes, Veneția, Sarajevo, Annecy sau Oberhausen. Lucrări de ficțiune, documentar, animație, hibride și experimentale reflectă evoluția admirabilă a cinematografiei românești care continuă să se remarce în circuitul internațional și să uimească publicul local. Invităm așadar spectatorii să exploreze valurile schimbătoare ale cinematografiei românești sub umbrela Avanpremierele Toamnei.

 

Spre Nord, realizat de Mihai Mincan este inspirat din fapte reale. În 1996, Joel, un marinar credincios filipinez descoperă un pasager român urcat clandestin pe vasul pe care lucrează. Știind că tânărul Dumitru riscă să fie aruncat peste bord dacă va fi descoperit de căpitan și ofițeri, Joel intră într-un joc periculos de a-l salva, implicându-și echipajul, credința în Dumnezeu și deopotrivă, viața unui om nevinovat. Spre Nord este lungmetrajul de debut al regizorului, a cărui premieră mondială a avut loc în cadrul Festivalului de Film de la Veneția 2022, în secțiunea competitivă Orizzonti, unde a primit premiul Criticii de Film Independente – Bisato d’Oro – pentru cel mai bun film, acordat în afara secțiunii.

 

După o serie de comedii de succes, regizorul Paul Negoescu se întoarce la dramă cu Oameni de treabă, selectat în festivalurile de film de la Sarajevo, Namur, Varșovia și recompensat cu premiul pentru cel mai bun regizor la festivalul LIFFE din Serbia. Ilie este polițist într-un sat din Nordul României. Înconjurat de corupție (primarul și preotul din sat fac trafic cu țigări din Ucraina), Ilie are un moment de analiză și vrea să-și facă datoria, să se așeze la casa lui, să aibă o viață normală. În urma unor serii de evenimente violente la care asistă și a tensiunilor care se acumulează, e nevoit să ia decizii importante la muncă și în viața personală. „Ceea ce m-a interesat la aceste personaje a fost incapacitatea lor de a se adapta, pentru că toți sunt incapabili să se conecteze cu emoțiile lor, fugind de realitate până când soarta le forțează o verificare a realității” a declarat autorul pentru site-ul Aarc.ro.

 

Insula, cea mai nouă peliculă a uneia dintre cele mai celebrate cineaste europene (Anca Damian) este altă animaţie tulburătoare care se adaugă listei din ce în ce mai consistente de opere originale şi provocatoare ale regizoarei. Aici, ea ne invită să descoperim o fabulă muzicală inspirată din mitul lui Robinson Crusoe, ca şi când Micul Prinţ ar fuziona cu Monty Python. Robinson este medic, iar singurătatea lui este voluntară, într-o insulă invadată de migranți, ONG-uri și gardieni. El îl salvează pe Friday, un naufragiat, singurul supraviețuitor al unui grup de refugiaţi ilegali. În timpul călătoriei sale pe insulă, Robinson se întâlnește cu ființe și evenimente extraordinare, într-o lume în care fiecare își caută propriul paradis. „Mă gândeam la povestea lui Robinson Crusoe şi cunoscând concertul lui Alexandru Bălănescu şi Ada Milea (bazat pe o reinterpretare după poetul Gellu Naum), am avut ideea să fac un muzical cu noul Robinson, un doctor care are cele mai bune intenţii şi un Vineri al zilelor noastre, un refugiat de azi într-o realitate în care lumea colapsează”, povesteşte cineasta. Filmul a fost arătat pe marele ecrane ale festivalurilor din Busan, Rotterdam și Göteborg.

Prezentat în selecția Sarajevo IFF, Apropierea (regia Botond Püsök) vorbeşte despre ce se întâmplă atunci când frica devine o forţă. După un eveniment traumatizant în viața fiicei sale, o mamă luptă să vindece cicatricile trecutului, într-o comunitate mică de oameni care nu vor să înțeleagă ce s-a întâmplat. Botond Püsök a câştigat trofee în 2016 cu scurtmetrajul Angela pentru cea mai bună regie la festivalul Astra şi la DocuArt Film Festival. Apropierea este primul său documentar de lungmetraj. „Când am început să fac acest film și să vorbesc despre el cu cei pe care îi cunosc, am fost uimit să descopăr cum gândesc oamenii despre abuzul asupra copiilor și despre abuz în general: știu că este ceva teribil, dar atât de îndepărtat, în același timp, încât nu și-ar imagina niciodată că i s-ar putea întâmpla cuiva apropiat. Așa că am știut de la bun început că una dintre cele mai mari provocări a acestui film va fi cum să spun o poveste despre o problemă atât de îngrozitoare cu care mulți sunt reticenți la a se conecta”, spune cineastul.

 

Al cui câine sunt, în regia lui Robert Lakatos, este un eseu documentar satiric ce vorbește despre politică într-o lume în care cetățenii sunt câinii, politicienii – crescătorii de câini, funcționarii sunt proprietarii, națiunile – rasele naționale câinești, țările sunt federațiile naționale ale crescătorilor, iar forumul suprem internațional este FCI-ul, adică Federația Canină Internațională – regizorul fiind cel care interpretează realitatea și manipulează opinia publică. „Am dorit să fac un film pe care Caragiale ar fi invidios să-l vadă”, mărturiseşte acesta.

 

Vulturii din Ţaga (regia Iulian Manuel Ghervas şi Adina Popescu) urmărește evoluția echipei în timpul unui campionat în România, precum și la un turneu internațional în Slovacia, folosind fotbalul ca pretext pentru a explora poveștile de viață ale jucătorilor, cu speranțele și eșecurile lor personale, precum și povestea unei comunități rurale prinse într-o lume mică, anonimă și fără speranță. Filmul documentar are o abordare realistă, folosind un stil de filmare observațional, iar povestea este narată într-o manieră ironică, dar cu tandrețe și empatie.

 

Și de data acesta publicul Les Films de Cannes à Bucarest .13 va putea să se discute cu realizatorii filmelor din program și va putea vota filmul favorit, titlurile de mai sus intră în competiția ce va avea ca premiu un sprijin de distribuție în valoare de 2500 euro oferit de Dacin Sara. Discuțiile de după filmele din Avanpremierele Toamnei sunt prezentate de Institutul Cultural Român. Secțiunea este completată, în afara competiției, de alte două filme de lungmetraj și de șapte scurtmetraje grupate în două calupuri.

 

Alis (regia Clare Weiskopf şi Nicolás van Hemelryck) este o coproducție Columbia-Chile-Romania care a fost prezentă la Festivalul de Film de la Berlin din acest an, în secţiunea competiţională Generation. Pelicula îşi propune să răspundă la întrebarea cum îşi poate cineva imagina un viitor, atunci când se naşte fără oportunităţi? Două adolescente care au trăit pe străzile neiertătoare din Bogota, închid ochii și o visează pe Alis, o colegă de clasă fictivă. Narațiunea lor plină de suflet dezvăluie o putere uimitoare de a rupe ciclul violenței și de a îmbrățișa un viitor mai luminos.

Reflecții asupra României – 5 fețe ale identității, semnat de Andrei-Nicolae Teodorescu, invită spectatorii să descopere o altfel de Românie prin cinci personalități care activează în cinci domenii diferite, fiecare dintre ele adăugând la patrimoniul cultural, ecologic, tradițional, științific, tehnologic și artistic al unei țări care are un potențial extrem de bogat. „Ideea documentarului a pornit de la discuțiile cu producătorul meu, Dan Dimancescu – cetățean american de origine română, și consulul onorific al României la Boston. Dânsul a început să vină în România din ce în ce mai des, iar atunci când l-am întrebat ce îi place așa mult aici, mi-a răspuns că pentru el este o experiență uimitoare să vadă cum acest loc a revenit la viață după ’89. Documentarul încearcă să surprindă tocmai aceste schimbări prin ochii a 5 personaje care au făcut ceva tangibil, pragmatic, după ’90 în România și care au contribuit cumva la ceea ce ar putea deveni un brand, o imagine iconică pentru noua Românie.” explică regizorul.

 

Filmul românesc continuă să dovedească, prin premii internaționale și o paletă variată de viziuni originale, potențialul formatului de scurt-metraj în toate variațile sale posible – ficțiunea, documentarul și animația. În animaţia Sasha, regia Serghei Chiviriga, un melc adolescent confuzat de întreaga lume și de propriul său corp, este nevoit să descopere într-un mod ciudat adevărul despre identitatea sa sexuală. Locuri ascunse de Teona Galgoţiu observă cu intimitate emoțională relația unei adolescente cu mama sa, în urma unei dezvăluiri copleșitoare. Inspirat de instalația Section 28 a lui Derek Jarman, filmul lui Bogdan Balla, Eram somnambul când am văzut toate acele culori, compară povești din istoria recentă a comunității cu experiențe personale din prezent, distilând distanța dintre realitățile tăcute ale iubirii queer și isteria reprezentării ei publice. Premiat anul acesta la Annecy International Animation Film Festival și Sarajevo IFF, animația maghiaro-română, Amok, a lui Balázs Turai, descrie povestea lui Clyde care e nevoit să-și înfrunte demonul interior după ce și-a pierdut logodnica și frumusețea într-un accident ciudat. Ńeale azbuirătoare, în regia Alexandrei Gulea, este un documentar experimental care cultivă memoria trecerii aromânilor într-un exil permanent între munți și mări locuite de ecouri de voci răsunând puternic și totuși neauzite. Co-producția româno-germană a fost premiată la faimosul festival Oberhausen drept Cel mai bun film în competiția germană. Alt scurtmetraj documentar – Face-s-ar pământul cer, regizat de Ana Vîjdea, o surprinde pe Maria prinsă între două lumi – una ghidată de asceză, cealaltă de nevoia de comuniune familială. Prin cadre atent compuse și un peisaj sonor minimalist, filmul ne poartă prin viața de zi cu zi a Mariei, prin gândurile și emoțiile ei. Noul film al Roxanei Stroe, Appalachia, e amplasat într-o comunitate profund credincioasă din România provincială, în care doi adolescenți marginalizați se îndrăgostesc – însă totul în jurul lor se destramă. Scurtmetrajul a avut recent premiera la Festival International du Film Francophone de Namur.

 

 

Casting deschis în cadrul programului Managing Talents .7

La cea de-a 13-a ediție Les Films de Cannes à Bucarest revine și deja bine-cunoscutul program dedicat comunității actorilor din România – Managing Talents care își propune să le ofere instruire, contacte și să le faciliteze oportunități pentru cariera lor de film, în România dar și în străinătate. În cadrul ediției a 7-a va avea loc un casting deschis în urma căruia vor fi selectați actori pentru rolurile principale ale unui film românesc care va fi turnat anul viitor. Filmul va fi regizat de Teodora Ana Mihai, realizatoare care a fost prezentă în 2021 la Cannes, în selecția oficială, cu primul ei lungmetraj intitulat La Civil, pentru care a fost distinsă cu Prix de l’Audace în Un Certain Regard.

Sunt eligibili toți actorii români sau vorbitori de limba română cu vârste cuprinse între 18 și 48 de ani. Doritorii sunt invitați să trimită un self-tape (înregistrare video) cu un text prestabilit până la data de 15 octombrie. Toate detaliile se găsesc pe site-ul evenimentului www.filmedefestival.ro, în secțiunea  Managing Talents.

 

Actorii înscriși sunt invitați să participe în cadrul festivalului la mai multe evenimente dedicate lor. În data de 22 octombrie, sâmbătă, de la ora 10:00, sunt așteptați la Cinema Muzeul Țăranului pentru o sesiune de lucru practic pe text cu regizoarea proiectului, Teodora Ana Mihai – pornind de la vizionarea self-tape-urilor trimise. Înainte de sesiunea de lucru ce va putea fi urmărită live, online, Dr. David Zitzlsperger, directorul general al companiei germane Denkungsart GmbH, va susține o prezentare despre platforma Castupload, cu care Les Films de Cannes à Bucarest face parteneriat pentru programul Managing Talents de anul acesta.

 

Denkungsart administrează propriile SAAS “Castupload” și “filmmakers”. Aceste rețele sunt destinate exclusiv cineaștilor profesioniști și se adresează în special actorilor, agenților și directorilor de casting. Împreună, acestea reprezintă cel mai mare grup de actori, agenți și directori de casting profesioniști din Uniunea Europeană. Majoritatea rolurilor relevante din UE sunt distribuite direct sau indirect prin intermediul realizatorilor de filme sau al Castupload. Castupload colaborează pentru producții care variază de la mici filme studențești locale până la filme de lungmetraj produse de studiouri internaționale, companii de producție și de difuzori precum Netflix și AMAZON Studios.

Cheia pentru Denkungsart este parteneriatul direct cu asociațiile regionale de actori, agenți, directori de casting și producători. Oferta de software pentru comisiile/oficiile locale de film permite regiunilor mai mici, inclusiv din afara UE, să se integreze direct în rețeaua stabilită de realizatorii de film care lucrează cu sistemele pentru proiectele lor de film, televiziune, teatru și publicitate.

 

Totodată, masterclass-urile susținute de regizorii invitați la Les Films de Cannes à Bucarest .13 vor avea o componentă anume legată de lucrul cu actorul, iar actorii vor avea ocazia să intre în dialog cu realizatorii și să le adreseze întrebări legate de profesia lor și oportunitățile de a evolua spre o carieră internațională.

De-a lungul celor șase ediții anterioare Managing Talents a facilitat întâlniri în persoană cu regizori de film, actori și agenți de casting români și internaționali. Astfel participanții au avut ocazia să discute și să lucreze cu agenții internaționali: Avy Kaufman, Richard Cook, Debbie McWilliams, Anja Dihrberg, Frank Moiselle, Vicki Thomson, Nathalie Cheron, Elizaveta Shmakova, Victor Jenkins, William Conacher, Manuel Puro, directorii de casting români: Viorica Capdefier, Domnica Cîrciumaru, Cătălin Dordea, Floriela Grapini, actrița Anamaria Vartolomei, dar și cu regizorul Cristian Mungiu, inițiatorul programului.

Acestea fiind spuse, aștept părerile voastre!