Povestea Serenei si a piesei cu milioane de vizualizari pe YouTube. Padurea exotica din videoclipul Safari, creata intr-un apartament din Bucuresti 

Diana Șerban sau Serena, așa cum este cunoscută în lumea showbizului, este artista care a reușit să ajungă în topurile internaționale încă de la prima piesă lansată, „Safari”, care continuă să crească zilnic pe YouTube. În prezent, piesa are peste 222 de milioane de accesări, doar pe această platformă.

Diana Șerban și Serena sunt una și aceeași persoană și, totuși, există unele diferențe care contribuie la liniștea interioară a Dianei și la puterea Serenei de a munci pentru visul ei.

„Serena este o fire foarte ambițioasă, perseverentă și, în același timp, foarte visătoare. Cred că asta m-a ajutat să ajung în punctul ăsta, faptul că am visat foarte mult cu ochii deschiși. Într-un fel, am încercat să păstrez balanța, să fiu realistă, dar să rămân și visătoare. Am construit o versiune mai puternică a Serenei, dar dacă nu ar fi existat Diana, nu ar fi existat nici Serena și, de fapt, nicio altă versiune de-a mea. Diana este foarte empatică și iubitoare. Sunt aceeași, în esență, doar că am alternat puțin caracteristicile de bază”, a povestit Serena.

Dragostea pe care Serena o simte pentru muzică este moștenire de familie, o dragoste care pare că se transmite din generație în generație.

„Mama are o voce extraordinară și cântă muzică populară. Tata are o ureche muzicală foarte bună. Din ceea ce îmi povestea bunica mea, străbunica obișnuia să cânte foarte mult și era mereu rugată să cânte la evenimente în familie”, a mai spus aceasta.

Serena are o voce care poate fi recunoscută cu ușurință, însă pentru a se dedica în totalitate unei cariere în muzică a avut nevoie de un impuls de la un vecin care a auzit-o cântând. Pasul firesc care a urmat a fost înscrierea la un liceu de muzică.

„Ca orice alt copil, îți dorești să fii doctor. Îmi plăcea să fac injecții păpușilor pe care le aveam. Nu conștientizam în momentul acela că am voce, eram prea mică. În schimb, auzeam asta de la părinți, de la profesori, dar nici ei nu conștientizau că pot să fac ceva cu acest talent, că am potențial. A fost nevoie de un impuls de la un domn, un vecin, care m-a auzit cântând. Tot el a luat legătura cu un profesor de muzică și le-a cerut părinților mei să nu mă lase fără să merg la un liceu de muzică”, mai spune Serena.

Încă din acel punct, artista a început să muncească pentru visul ei și să facă primele sacrificii care au ajutat-o să ajungă în punctul în care este azi, dar care, ca orice sacrificiu, a lăsat și niște urme, vizibile până în prezent.

„Am terminat Liceul de Arte Ionel Perlea din Slobozia. Am mers acolo încă din clasa a 7-a. Au fost niște momente mai grele pentru mine. A fost nevoie să plec de lângă ai mei, să stau în gazdă și așa mai departe. Am resimțit asta mai târziu, că n-am petrecut anii aceia lângă ai mei. Încă simt asta și acum, pentru că stau în București. De multe ori am nevoie să merg acasă, să stau lângă ei, pentru că simt că golul acela nu e acoperit”, povestește Serena.

Povestea din spatele piesei Safari: un proiect cu pasiune, dorință și improvizații

Serena povestește că piesa „Safari” a fost creată din toată energia ei și a echipei cu care a lucrat, iar acesta este unul dintre motivele pentru care a fost primită cu atâta dragoste de către public. Nopțile petrecute la studio și dorința ca toată energia bună să ajungă la public sunt ingredintele folosite în construcția piesei.

„Dormeam nopțiele pe canapeaua din studio și stăteam acolo să facem piesa, să o terminăm. La un moment dat, eu cu producătorul ne întrebam câte vizualizări o să facă piesa. El a zis 50 de milioane. Eu nu făcusem un milion în viața mea, dar puteam să-mi imaginez că piesa asta o să facă 50 de milioane. A depășit cu mult acest prag și încă merge. Safari a funcționat pentru că a conținut toată energia noastră bună”, explică Serena.

Linia, versurile, totul a venit natural. A fost nevoie doar de un studio, un microfon și multă energie pozitivă.

„Nu am stat să gândim prea mult lucrurile. M-am așezat în fața microfonului și am dat niște linii care mi-au venit, care au fost păstrate pentru versuri și pre-refren, iar apoi a trebuit să ne gândim ce să facem la refren. Stăteam, râdeam, ne gândeam și, deodată, producătorul a început să cânte refrenul, direct. Ne-am uitat unul la altul și am simțit că acela este refrenul. Așa a luat naștere Safari”, a mai povestit Serena.

O pădure exotică într-un apartament

În ceea ce privește videoclipul piesei, lucrurile sunt cu atât mai interesante, în contextul în care totul a constat în munca câtorva oameni care au încercat să recreeze un Safari pe malul unui râu dintr-un sat din România și într-un apartament din București.

„Inițial, am vrut să facem clipul mai dinamic, până când am ajuns acasă și ne-am dat seama că nu putem să facem asta. Voiam să o ducem în direcția de Safari, exotic. Nu prea știam locații, dar unde a copilărit managerul meu era un râu, așa că ne-am gândit că ar fi potrivit să filmăm o parte din videoclip pe malul acelui râu. Când am ajuns acolo, ne-am dat seama că nu avem curent să conectăm luminile. Atunci, am sunat pe cineva din sat care avea o mașină cu lumini mai puternice. Am consumat o sută de litri de benzină să tragem niște cadre, pentru ca, la final, să ne dăm seama că nu sunt bune”, explică artista.

Munca s-a mutat, apoi, într-un apartament, iar exoticul a apărut în videoclipul piesei „Safari”.

„Mai simțeam nevoia de niște cadre sub apă, așa că am umplut o cadă. Prin urmare, toate cadrele în care eu apar în apă, sunt trase în cadă, acasă. Ca să aducem acest exotism al piesei a fost nevoie să închiriem niște plante, pe care le-am cărat cu mașina, cu portbagajul ridicat prin București, și le-am urcat în apartament, unde am filmat acea pădure stufoasă care apare în videoclip. M-am machiat singură, mi-am făcut părul singură. Efectiv, peste lumini am folosit dosare albastre și roșii, ca să avem niște culoare”, a spus Serena.

După Safari au urmat multe alte piese care se regăsesc în diferite topuri, printre acestea fiind și „Mon Ami”, în colaborare cu Andrei Bănuță, cât și o variantă a acestei piese, realizată alături de Jador.

Cea mai recentă piesă a Serenei este „Low Love”, compusă într-un camp de creație organizat special pentru aceasta. O piesă despre o iubire toxică și un refren ușor de recunoscut.

„Este vorba despre persoanele care se agață de o relație, care dau foarte mult și nu primesc nimic înapoi, în schimb realizează foarte târziu că nu e ok. E fix o iubire toxică. Acum câțiva ani am trecut printr-o relație de genul acesta, iar faptul că era ceva atât de toxic mă făcea să rămân acolo, până mi-am dat seama că nu e deloc bine”, a mai spus Serena.

În continuare, Serena își dorește să facă multă muzică, lucru la care deja muncește. Astfel, artista va lansa în curând o nouă piesă, care se anunță deja a fi un adevărat hit.

Păreri?

Serena lanseaza un nou single – “Safari”

Serena si-a descoperit pasiunea pentru muzica la doar 14 ani, perioada in care a inceput sa filmeze si primele coveruri. Prima tangenta serioasa cu muzica a fost pe piesa “Nu iese fum fara foc”, urmand o colaborare cu LLP pe piesa “Persia”.

Recent, artista a lansat o reintepretare in romana a hit-ului “Nentori”, coverul devenind viral intr-o perioada foarte scurta.

“Sunt foarte fericita sa lansez aceasta piesa la care am lucrat alaturi de prietenii mei de la Pink Elephant. E un proiect in care cred foarte mult, tinand cont ca aici au fost investite sentimente si zile intregi de munca in studio.” – Serena

Asadar, acestea fiind spuse, va invit cu multa placere sa urmarim impreuna clipul piesei “Safari”, apoi va astept cu impresiile voastre. Enjoy!

Safari, documentarul-șoc despre vânătoare, de mâine la cinema

Safari, documentarul provocator despre turiști plecați la vânătoare de animale mari în Africa, regizat de controversatul regizor austriac Ulrich Seidl, va intra vineri în cinematografe. Filmul va rula în București, Baia Mare, Botoșani, Cluj, Constanța, Craiova, Gura Humorului, Odobești, Pitești, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș.

„Un lucru nu i se poate nega (regizorului Ulrich Seidl): extravaganţa unui stil şi a unor teme menite să destabilizeze spectatorii, până la a-i scoate din sală pe cei mai sensibili, necunoscători ai universului său”, aflăm din cronica filmului de pe Ziarul Metropolis.
Regizorul Ulrich Seidl este cunoscut pentru modul în care tratează subiecte inconfortabile. Și-a făcut debutul cu un documentar, The Ball, despre organizarea unui bal în care a scos la lumină toată fățărnicia organizatorilor, lucru care care i-a adus excluderea din Universitatea de Muzică și Arte Plastice din Viena, dar care a marcat și primul său succes. Documentarul anterior lui Safari, În pivniță/ In the Basement, tratează subiectul fetișurilor, secretelor ascunse de oameni în beciurile proprietate privată și scoate la lumină caractere cel puțin problematice. Cu Safari, regizorul se aruncă în foc alegând un subiect extrem de sensibil: drepturile animalelor, respectiv drepturile oamenilor care aleg să le vâneze de plăcere. Seidl declară că nu s-a simțit niciodată atras de ideea de vânătoare și a ales subiectul doar pentru că voia să înțeleagă mai bine nevoia/plăcerea de a vâna.
„Cât eram încă în faza de finanțare a filmului, niște editori TV ne-au ținut teoria că nu poți arăta publicului TV animale omorâte. Și atunci ajungi să te întrebi cât de ipocrită poate fi lumea în care trăiești. De unde vine nevoia asta de a acoperi, de a cenzura, de a crea tabuuri pentru binele spectatorului? N-are cum să aibă legătură cu protejarea animalelor, ci mai degrabă cu frica de cei care protejează animalele. Protecția animalelor nu poate fi despre refuzul de a arăta animale omorâte, ci din contra: din punctul meu de vedere, protejarea animalelor înseamnă fix să arăți omorârea lor, în felul ăsta spectatorul se poate confrunta cu subiectul vânătorii”, declară regizorul.

Africa. Pe întinderile nesfârşite populate de antilope, zebre, girafe şi nenumărate alte animale sălbatice, ei vin în vacanţă. Turişti nemţi şi austrieci veniţi la vânătoare conduc printre tufișuri, stau la pândă, îşi urmăresc prada. Trag, plâng de entuziasm şi îşi fac poză lângă animalele ucise. Un film de vacanţă despre cum e să iei o viaţă, un film despre natura umană.

„În doar câteva imagini sugestive, Seidl reușește să disipeze orice posibilitate de raționalizare: că vânătoarea este un sport vechi, că ține sub control supra-popularea, că e bună pentru economia locală, că aproape toată lumea mănâncă carne. Iar atunci când cuplul în vârstă schimbă păreri în cunoștință de cauză despre mușchiulețul de antilopă elan, animalul pe care se gândesc să-l cumpere și să-l omoare, nebunia vânătorii devine palpabilă”, citim pe The Hollywood Reporter.

În 2001, Ulrich Seidl a fost recompensat cu Marele premiu al Juriului de la Veneția, pentru Dog Days, iar în 2003 Jesus, You Know a fost desemnat Cel mai bun documentar la Karlovy Vary. Import/Export (2007) i-a adus notorietate pe plan internațional. Trilogia Paradise a fost lansată la Cannes (Paradise: Love, 2012), Veneția (Paradise: Faith, 2012) și Berlin (Paradise: Hope, 2013) și i-a adus o serie nouă de premii. In the Basement a fost selectat, de asemenea, la Cannes, și a funcționat ca punct de pornire pentru filmul Safari, unul dintre cuplurile intervievate acolo având pereții casei plini de trofee de vânătoare. “După ce termin un film, oameni sau motive din el mă inspiră și mă conduc la alte filme”, a explicat regizorul pentru AperiTIFF.
Safari este o co-producție Austria / Danemarca, distribuită în România de Transilvania Film.

Așadar, acestea fiind spuse, vă invit cu mare drag să urmărim împreună trailerul, apoi vă aștept cu impresiile voastre. Enjoy!

„Safari este genul de film pe care nimeni nu l-ar face”

Safari, cel mai recent documentar al renumitului regizorului austriac Ulrich Seidl, va intra în cinematografe pe data de 11 august. Filmul va rula în București, Baia Mare, Botoșani, Cluj, Constanța, Craiova, Gura Humorului, Odobești, Pitești, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș.
În vara lui 2015, fotografia unui medic dentist care poza lângă leul ucis a creat o dramă internațională cu numele „Cecil, the lion”. Presa vuia cu întrebarea: „Cine sunt oamenii care vânează animale mari?” Safari dă un răspuns destul de sec: vânătorii sunt oameni obișnuiți. „N-am vrut să arăt cum vânează bogații frumoși, șeicii, oligarhii, membri ai nu știu cărei familii regale, am vrut să arăt cetățenii obișnuiți”, spune regizorul.

Africa. Pe întinderile nesfârşite populate de antilope, zebre, girafe şi nenumărate alte animale sălbatice, ei vin în vacanţă. Turişti nemţi şi austrieci veniţi la vânătoare conduc printre tufișuri, stau la pândă, îşi urmăresc prada. Trag, plâng de entuziasm şi îşi fac poză lângă animalele ucise. Un film de vacanţă despre cum e să iei o viaţă, un film despre natura umană.

Vânătorii din Safari sunt un cuplu în vârstă și o familie cu doi copii. Câțiva dintre protagoniștii documentarului au fost prezenți la premiera de la Festivalul de la Veneția. Atunci regizorul a declarat în mod special că ei nu vor fi disponibili pentru interviuri și că este responsabilitatea lui să îi protejeze, chiar dacă nu le împărtășește părerile.

„Oamenii care vânează știu că activitatea asta are o imagine extrem de negativă în media. Așa că atunci când am început să caut personaje pentru film, n-am încercat să-i păcălesc, în primul rând pentru că nu încep niciodată un proiect cu o idee preconcepută despre subiect, și apoi pentru că eu caut protagoniști cu care pot avea un schimb liber de idei, fără prejudecăți. Așa că, în sensul ăsta, vânătoarea este pentru mine ceva neutru. Scopul meu a fost să descopăr și să prezint motivațiile din spatele obsesiei pentru vânătoare” , declară regizorul.

„Safari este genul de film pe care nimeni nu l-ar face. Seidl știe să testeze nervii publicului, dar nu e nimic superior, autosuficient sau care seamănă a predică în Safari. Pur și simplu prezintă faptele și lasă un spațiu enorm de decizie pentru public. Când l-am întrebat pe Wim Wenders despre Ulrich Seidl, acesta mi-a spus: Avem nevoie de el. Mi se pare cel puțin corect”, aflăm în cronica filmului de pe TheFilmStage

Ulrich Seidl a debutat scandalos în 1982, cu mediumetrajul Der Ball, care i-a adus excluderea din Universitatea de Muzică și Arte Plastice din Viena, dar a marcat și primul său succes. În 2001 a fost recompensat cu Marele premiu al Juriului de la Veneția, pentru Dog Days, iar în 2003 Jesus, You Know a fost desemnat Cel mai bun documentar la Karlovy Vary. Import/Export (2007) i-a adus notorietate pe plan internațional. Trilogia Paradise a fost lansată la Cannes (Paradise: Love, 2012), Veneția (Paradise: Faith, 2012) și Berlin (Paradise: Hope, 2013) și i-a adus o serie nouă de premii. In the Basement a fost selectat, de asemenea, la Cannes, și a funcționat ca punct de pornire pentru filmul Safari, unul dintre cuplurile intervievate acolo având pereții casei plini de trofee de vânătoare. “După ce termin un film, oameni sau motive din el mă inspiră și mă conduc la alte filme”, a explicat regizorul pentru AperiTIFF.
Safari este o co-producție Austria / Danemarca, distribuit de Transilvania Film.
Parteneri media:
Radio Tanănana, Cinemagia, Ziarul Metropolis, Urban.ro, Cooperativa Urbană, Cinefan, Sub25, Movienews, Iqool, Art7, Noizz.ro, Radio România Cultural

Așadar, acestea fiind spuse, până atunci vă invit cu mare drag să urmărim împreună trailerul, apoi vă aștept cu impresiile voastre. Enjoy!

Safari, de ce vânează oamenii?

Safari, cel mai recent documentar al regizorului austriac Ulrich Seidl, va intra în cinematografe pe data de 11 august. Filmul a avut premiera la festivalul de Film de la Veneția, iar regizorul a fost prezent în România la proiecțiile filmului de la Cluj, în cadrul TIFF.

“Ce poate fi mai oribil decât să plătești sume imense de bani pentru a omorî animale sălbatice superbe? Răspunsul este probabil să vezi un safari african prin ochii radicalului cineast Ulrich Seidl. (…) Cu o mână de imagini grăitoare, Seidl reușește să pulverizeze orice posibilitate de rationalizare a problemei.”, aflăm de pe Hollywood Reporter.

Africa. Pe întinderile nesfârşite unde antilopele, zebrele şi alte creaturi hălăduiesc cu miile, ei vin în vacanţă. Turişti nemţi şi austrieci veniţi la vânătoare conduc printre boscheţi, stau la pândă, îşi urmăresc prada. Trag, plâng de entuziasm şi îşi fac poză lângă animalele ucise. Un film de vacanţă despre cum e să iei o viaţă, un film despre natura umană.

“Ajungi să te obișnuiești cu grotescul rece al lumilor portretizate de regizorul austriac Ulrich Seidl (…), dar am simțit ceva real pe parcursul vizionării documentarului despre turisti austrieci într-o fermă de vânătoare din Namibia: furie și dezgust incontrolabile.”, spune Peter Bradshaw în cronica lui de patru stele de pe The Guardian.

În timpul vizitei la Festivalul Internațional de Film Transilvania din Cluj, regizorul Ulrich Seidl a povestit pentru ziarul de festival AperiTIFF: “Sunt interesat de oameni, de diversitatea lor, de diferite straturi ale societății pe care nu le cunosc. Indiferent de unde vin acești oameni, ei mă interesează (…). Și nu ai dreptul să ai prejudecăți înainte să faci un film. Pentru un film ca Safari nu poți judeca a priori fiindcă ajungi să nu mai afli răspunsul la întrebarea: De ce vânează oamenii?. Ar fi mult prea ieftin. Nu pot face un film despre o idee pe care o am deja.”

Ulrich Seidl a debutat scandalos în 1982, cu mediumetrajul Der Ball, care i-a adus excluderea din Universitatea de Muzică și Arte Plastice din Viena, dar a marcat și primul său succes. În 2001 a fost recompensat cu Marele premiu al Juriului de la Veneția, pentru Dog Days, iar în 2003 Jesus, You Know a fost desemnat Cel mai bun documentar la Karlovy Vary. Import/Export (2007) i-a adus notorietate pe plan internațional. Trilogia Paradise a fost lansată la Cannes (Paradise: Love, 2012), Veneția (Paradise: Faith, 2012) și Berlin (Paradise: Hope, 2013) și i-a adus o serie nouă de premii. In the Basement a fost selectat, de asemenea, la Cannes și a funcționat ca punct de pornire pentru filmul Safari, unul dintre cuplurile intervievate acolo având pereții casei plini de trofee de vânătoare. “După ce termin un film, oameni sau motive din el mă inspiră și mă conduc la alte filme”, a explicat regizorul pentru AperiTIFF.

Safari este o co-producție Austria / Danemarca, distribuit de Transilvania Film.

Așadar, acestea fiind spuse, până atunci vă invit cu drag să-mi spuneți impresiile voastre. Enjoy!

Revelionul în Dubai: plajă, shopping, petreceri și safari

Turiștii care caută oferte de ultimă oră pentru noaptea de Anul Nou au la dispoziție pachete pentru destinația perfectă de Revelion: Dubai și Emiratele Arabe Unite. Un oraș viu și spectaculos, cu temperaturi de până la 30 de grade în decembrie-ianuarie, Dubaiul oferă combinația perfectă de plajă, shopping, lux, distracții pentru întreaga familie și aventuri în deșert.

Pentru 7 nopți într-un hotel de 4 stele, cu mic dejun asigurat, transport cu avionul (cursă directă), transfer aeroport-hotel-aeroport și ghid vorbitor de limba română, turiștii pot achita tarife începând de la 616 euro de persoană. Într-un hotel de 5 stele din oraș, un sejur poate costa de la 1.077 de euro de persoană, cu cina festivă de Revelion inclusă. Turiștii vor avea ocazia să savureze delicatese culinare din diverse colțuri ale lumii, pregătite de maeștri în ale bucătăriei.

Cartierul vechi Dubai_credit foto Christian Tour

Turiștii care preferă să petreacă la malul mării își pot rezerva o vacanță de o săptămână la un hotel de 4 stele, cu demipensiune, la prețuri începând de la 1.192 euro de persoană, în emiratul Ras al Khaimah, renumit pentru resorturile luxoase și liniștite de pe plajă. Aflat la doar 45 de minute de Aeroportul Internaţional Dubai, Ras Al Khaimah are un peisaj unic – lanţuri muntoase, deşert cu nisip roşu, golfuri şi lagune – și numeroase situri arheologice, forturi și sate vechi, tradiționale.

Românii care-și încep anul 2016 în Dubai se pot bucura de unul dintre cele mai mari evenimente din lume dedicate cumpărăturilor: Dubai Shopping Festival. De la 1 ianuarie, mii de turiști colindă mall-urile imense și boutique-urile din piețele tradiționale, în căutarea reducerilor. Dubai Mall, cel mai mare centru comercial din lume, cu peste 1200 de magazine și un acvariu imens, și Mall of the Emirates, în interiorul căruia se află o pârtie de schi, sunt două dintre cele mai mari atracții turistice în această perioadă a anului.

Vedere din Burj Khalifa_credit foto Christian Tour

Dintre cele 147 de recorduri mondiale ale Dubaiului, atracții majore sunt și Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, Burj Al Arab, singurul hotel de 7 stele din lume, sau cel mai mare inel din lume, de 64 de kilograme, expus în fascinanta Piață de Aur din cartierul Deira. Familiile cu copii au la dispoziție câteva dintre cele mai spectaculoase parcuri de distracție din lume: Wild Wadi Park, Aquaventure sau Ferrari World din Abu Dhabi, unde se află cel mai rapid roller-coaster din lume, Formula Rossa, dar și numeroase alte atracții pentru cei mici.
Un safari plin de adrenalină îi poate aduce pe turiști mai aproape de inima deșertului, într-o oază unde vor savura o cină tradițională.

Programele turistice pentru Dubai și Emiratele Arabe Unite sunt derulate de Christian Tour, cel mai mare tour operator de vacanțe charter din România, prin brandul Pegas Holidays.

***

Christian Tour, una din cele mai mari agenții de turism din România, împreună cu toate companiile din grupul său, a înregistrat în anul 2014 o cifră de afaceri de 62 de milioane de euro, cifră care o clasează în topul agențiilor de turism din România. Cu o istorie de 18 ani în piața de turism autohton, Christian Tour deține în acest moment 32 de agenții proprii în toată România, plus o filială la Chișinău și cca. 200 de angajați, rămânând în continuare cel mai mare tour operator pe vacanțe de tip charter din România și lider de piață pentru numărul de turiști care au ales să călătorească cu acesta.

Vă doresc să aveți parte de un Revelion ca-n povești, de vis!