Posted on

Competiția Națională BIEFF.13 și o retrospectivă dedicată filmului experimental românesc din ultima jumătate de secol

Experimentele cinematografice autohtone cuceresc marile ecrane din capitală la cea de-a 13-a ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București. 11 lucrări aparte, semnate de artiști care testează cu îndrăzneală convențiile formale, concurează anul acesta pentru Premiul Competiției Naționale de Scurtmetraj. Printre surprizele pe care spectatorii sunt invitați să le descopere în sălile de cinema între 26 septembrie și 1 octombrie se numără și o retrospectivă de film experimental românesc, cu producții emblematice pentru scena cinemaului de avangardă din ultimii 50 de ani.

Programul și biletele de acces la proiecțiile și evenimentele organizate în cadrul celei de-a 13-a ediții BIEFF sunt disponibile online, începând de astăzi: https://eventbook.ro/festival/bieff

,,Cele unsprezece filme, aparținând unor cineaști, dar mai ales cineaste române care provin din două generații diferite, nu par să aibă multe în comun. Câte un subiect, câte o formă, dar nu vreun fel anume de a gândi cinemaul — ceea ce-i minunat: poate că nu vom avea un Nou Val, dar vom avea mult cinema experimental, tot și tot mai mult. Și cine poate spune că, în fine, lipsa unei tradiții nu poate deveni ea însăși o tradiție?”, subliniază criticul de film Călin Boto, curator asociat, în legătură cu selecția de filme din Competiția Națională BIEFF 2023.

Selecționate din peste 80 de filme românești înscrise la această ediție, scurtmetrajele autohtone din competiție se remarcă prin diversitatea subiectelor abordate, prin originalitatea discursului, dar și prin tehnicile inovatoare la care apelează autorii în realizarea lor. Spectatorii le vor putea urmări în cadrul a două  programe distincte, ambele programate la Cinemateca Eforie.

Sentimental Stories, r. Xandra Popescu
Vineri, pe 29 septembrie, de la ora 21:00, va rula în premieră Dansez și eu la nunta alor mei, filmul în care Andreea Chiper își explorează trecutul familial, urmărind imagini surprinse în urmă cu 25 de ani la nunta părinților săi. La rândul său, regizoarea Andra Tatara se întoarce către propria familie cu O serie de gânduri despre memorie – o încercare de a salva timp prin intermediul cinemaului. În Vreau să sparg sera, distins anul acesta cu Premiul Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj, Teona Galgoțiu se avântă într-o altfel de explorare a relației tată-fiică, cu o poveste în care o boală ereditară îi va transforma pe amândoi în plante.

Sentimentul că ceva urmează să se petreacă domnește în Sentimental Stories, prezentat anul acesta la Festivalul Internațional de Film de la Veneția. Scurtmetrajul semnat de Xandra Popescu oferă premise care vor antrena imaginația spectatorilor. Imaginarul dă viață lucrurilor care nu se văd în Fish (If you live in the way of the ocean, you have to eat the ocean), filmul multi-premiatei animatoare Laura Pop, care propune o colecție de reprezentări animate fanteziste în tandem cu reflecții lirice inspirate de înțelepciunea pescarilor din Taiwan. În Corporeal Red, Anca Bucur abordează problema monetizării terenurilor, concentrându-se pe extracția și prelucrarea de bauxită.

Ńeale azbuirătoare, r. Alexandra Gulea
În cel de-al doilea program competițional dedicat filmelor românești, spectatorii vor vedea sâmbătă, pe 30 septembrie, de la ora 18:00, S-a născut un loc – scurtmetrajul în care Cristina Iliescu, câșigătoarea secțunii în 2022, observă și poetizează conceptul de conviețuire. Filmul va rula pe marele ecran în premieră absolută, la fel ca History, un foto-eseu semnat de Raluca Popa, ce reamintește de dinamica fundamentală a artelor fotografice, cea dintre puterea de a documenta realitatea și plăcerea de a o modifica. Personajul principal: Teufelsberg (Muntele Diavolului), un deal artificial răsărit din molozul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Neliniștea plutește în aer în Metale grele, filmul în care cineastul Mihai Ghiță ne oferă o altă perspectivă asupra Mării Negre. Ńeale azbuirătoare (r. Alexandra Gulea), prezentat în 2022 la Oberhausen, explorează cultura aromânilor, iar Numb-Number (r. Larisa Crunțeanu) acoperă 12 ani din viața unui personaj fictiv care se confruntă cu o întrebare grea: ce ți-ai sacrifica pentru o cripto-avere de neimaginat?

Documentar despre, r. Ioana Holban, 1981
Conștiință Vizuală: Retrospectivă de Film Experimental Românesc
Filmele retrospectivei de cinema românesc din acest an conțin mare parte din ideile și emoțiile discursurilor contemporane despre imagine, construind împreună o radiografie a ultimilor 50 de ani de avangardă autohtonă. Curatoriată de Oana Ghera, directoarea artistică a festivalului, împreună cu criticul de film Călin Boto, selecția unește, printre altele, lucrări care au devenit ținta cenzurii în perioada comunistă (Âme, r. Ion Grigorescu, 1977), filme despre film (Documentar despre, r. Ioana Holban, 1981), studii de perspectivă cinematografică (Eu-Tu-Martor. Conștiința vizuală, r. Constantin Flondor 1979) și reflecții asupra puterea imaginii de a supraviețui timpului (Fotografii de familie, r. Radu Igazság, 1983).

Retrospectiva dedicată istoriei cinematografiei experimentale de la noi din țară va mai include filme precum To be (r. Petros Minopetros, 1982), Soarele și dublul său (r. Mona Vătămanu & Florin Tudor, 2014), Reconstrucție în peisaj (r. Wanda Mihuleac,1978) sau Metropoem (r. Sergiu Huzum, 1970). Programul va rula duminică, pe 1 octombrie, de la ora 16:00, la Cinemateca Eforie.

Biletele de acces la evenimentele din cadrul BIEFF.13 sunt disponibile online, pe  platforma Eventbook.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Cineastul portughez Pedro Costa vine la București în cadrul primei retrospective de autor din istoria BIEFF

Fidel misiunii sale de a duce în atenția publicului românesc creații cinematografice inovatoare și artişti care explorează cu îndrăzneală limitele limbajului cinematografic, Festivalul Internațional de Film Experimental București (BIEFF) prezintă în cadrul celei  de-a 13-a ediții o retrospectivă eveniment dedicată cineastului portughez Pedro Costa, o figură emblematică a cinemaului contemporan,  a cărui operă – remarcabilă atât din punct de vedere formal, cât și politic – continuă să deschidă noi direcții în epoca digitală a imaginii.  Publicul va putea conversa cu acesta la București în contextul  unui masterclass, dar și în cadrul unor sesiuni de întrebări și răspunsuri programate în conexiune cu  proiecțiile retrospective.

„Cred în realitate. Asta-i tot.”. Acest răspuns – pe cât de scurt, pe atât de cuprinzător în a rezuma un întreg crez și sistem artistic – este cel dat de Pedro Costa întrebării „Crezi în altceva în afară de imagine?”, într-un scurt documentar care proba relația unor mari autori contemporani (Ferrara, Reygadas, Weerasethakul, Ming-liang și Erice) cu transcendentalul.

Regizor și scenarist multipremiat, supranumit de către publicația The Guardian și ,,Samuel Beckett al cinemaului”, Pedro Costa este considerat astăzi unul dintre cei mai influenți autori de cinema contemporani.

Cineastul a debutat cu lungmetrajul O Sangue (Blood, 1989), o declarație de dragoste pentru cinema, ca artă a contrastelor fermecătoare; pentru alb-negrul de odinioară, cel care suplinea culoarea cu grația sculpturală a peliculei, pentru sentimentele absolute, pentru libertatea sa aproape punk.

O Sangue
Ulterior, și-a dedicat eforturile artistice documentării vieții locuitorilor din Fontaínhas, un cartier de la periferia Lisabonei, cu o populație formată majoritar din migranți sosiți din Cabo Verde. Ossos (Bones, 1997), No Quarto da Vanda (In Vanda’s Room, 2000), premiat la Cannes și Locarno, și Juventude em Marcha (Colossal Youth, 2006), nominalizat pentru prestigiosul  Palme d’Or al Festivalului de Film de la Cannes, construiesc ,,Trilogia Fontainhas“ – un punct de cotitură și reinventare formală în cariera lui Pedro Costa. Prin aceste trei filme Costa își asumă prezentarea unei realități brutale, nefardate, în toată corporalitatea sa, făcând-o cu adevărat vizibilă, în plină splendoare întunecată. Ușor-ușor, opera sa devine o elegie a marginalilor, a celor aruncați la periferia societății moderne, asupra cărora vântul nemilos al Istoriei se asmute într-o furtună neîncetată.
Cavalo Dinheiro 

În 2014 se lansează Cavalo Dinheiro (Horse Money), care continuă să exploreze interesul sporit al autorului față de Fontainhas, în pofida desființării cartierului, avansând totodată intimitatea creativă a lui Costa cu Ventura, personajul său recurent care se confundă cu actorul neprofesionist care îl interpretează. Pelicula a generat valuri de admirație în circuitul festivalier internațional și i-a adus autorului Premiul pentru Regie și prima nominalizare pentru Leopardul de Aur la Festivalul Internațional de la Locarno. Avea să obțină trofeul în 2019, cu Vitalina Varela, un film construit din imagini-timp, filmate în eclerajul clar-obscur inconfundabil al lui Costa, și care explorează teme precum colonialismului, pierderea, moartea și relația acestora cu timpul și memoria.

La cea de-a 13-a ediție BIEFF, spectatorii vor avea șansa să vadă în premieră pe marele ecran din România și cel mai recent film al autorului – scurtmetrajul As Filhas do Fogo (The Daughters of Fire, 2023), prezentat în premieră internațională la ediția de anul acesta a Festivalului de Film de la Cannes. Proiecția lui programată miercuri, pe 27 septembrie, la Cinema Union, va fi urmată de un masterclass susținut de Pedro Costa.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Retrospectiva SYAA – programul Animest dedicat cineastelor din lumea animației, ajuns la cea de-a treia ediție

 

Programul de studiu intensiv dedicat cineastelor din Europa Centrală și de Est se încheie astăzi pentru artistele selectate la cea de-a treia ediție Sisterhood of Young Animation Auteurs (SYAA). În ultimele 7 zile, în cadrul workshop-ului organizat la București, 11 creatoare de film de animație din România, Cehia, Slovenia, Croația și Ucraina au avut parte de sesiuni de mentorat și cursuri de bune practici cu experți din domeniu, alături de care au parcurs etape importante în dezvoltarea propriilor proiecte de film de animație.
O inițiativă prin care Animest încurajează și promovează talentele feminine din domeniu, SYAA s-a născut ca un program intensiv de lucru care aduce noile voci din lumea filmului de animație față în față cu profesioniștii din industria europeană. Crearea unei comunități de femei care să funcționeze ca o rețea de suport împotriva discriminării din industrie se numără printre principalele sale obiective.

,,Prin simplul fapt că industria devine din ce în ce mai accesibilă femeilor, peisajul cinematografic capătă un suflu proaspăt. Vedem pe ecrane povești spuse din perspective surprinzătoare, plasate în universuri neexplorate până acum – ceea ce este un semn de sănătate pentru ecosistemul cultural și artistic care de-a lungul istoriei a fost dominat de bărbați.”, subliniază Helga Fodorean, Head of studies SYAA.

Helga Fodorean, Head of studies SYAA
În perioada 19-25 august, creatoarele selectate la ediția din acest an au participat la prelegeri, prezentări, ateliere practice, întâlniri 1:1, proiecții și evenimente de networking, în vederea dezvoltării propriilor proiecte de scurtmetraj animat. De asemenea, ele au învățat cum să-și elaboreze portofoliile artistice, ce instrumente să folosească în dezvoltarea unei idei, care sunt pârghiile pentru dezvoltarea unei cariere artistice independente și cum poate arăta procesul de înființare a unui studio de animație.

Participantele au fost selectate în urma unui apel de înscrieri lansat în luna aprilie. 38 de aplicații au sosit din România, Republica Moldova, Cehia, Slovenia, Croația și Slovacia și au fost analizate de organizatorii proiectului alături de producătoarea poloneză Katarzyna Gromadzka și scenarista Raluca Mănescu – leaderii celei de-a treia ediții SYAA.

În urma procesului de selecție, 11 creatoare au primit șansa de a participa la seria de workshop-uri și prezentări susținute de Katarzyna Gromadzka (producătoare, Polonia), Raluca Mănescu (scenaristă, România), Waltraud Grausgruber (directoarea festivalului Tricky Women, Austria), Matea Milic (festival producer al Animafest Zagreb, Croația), Daria Kashcheeva (animatoare/ regizoare, Cehia), Moe Honan (producătoare și voice director, Irlanda), Theodor Pârvu (Avocat) și Damian Groves (regizor, UK/RO).

Katarzyna Gromadzka
Artistele pentru care experiența SYAA 2023 se încheie astăzi sunt:
  • Ioana Nicoară, The Garden – România
  • Dora Pejić Bach, The Spell – Slovenia
  • Sofiya Kruglikova, Inner Monster – Slovenia
  • Liana Chiriță, Stejărel – România
  • Kata Gugić, Night Bloom – Croația
  • Michaela Rezova, Desire to win – Cehia
  • Alina Gheorghe, Statuia – România
  • Patricia Ortiz Martinez, The Mo(u)rning – Cehia
  • Ana Maria Iuteș, Garden and a Void – România
  • Maria Ioana Sărățeanu, It’s ok not to be ok – România

Cea de-a 11-a participantă a fost admisă printr-un parteneriat stabilit cu LINOLEUM Contemporary Animation and New Media Arts Festival din Kiyev, în urma prezentării proiectului în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Annecy, Franța în iunie 2023:

  • Iryna Harkevets, Illogical Adult world – Ucraina

Includerea celei de-a 11-a participante a fost posibilă cu ajutorul Eurimages.

Decizia selecționerilor a fost influențată de calitatea proiectelor de film, originalitatea scenariilor și coerența cu tehnica de animație, experiența prealabilă relevantă, nivelul de cunoștințe de bază despre producția de film și motivația aplicantelor, compatibilitatea acestora cu programul gândit de organizatori și cu echipa formată din celelalte participante și din traineri.

Păreri?

Posted on

Retrospectivă Sidney Lumet la TIFF 2023

 

Cea de-a 22-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania propune o incursiune în universul cinematografic al unuia dintre cei mai prolifici regizori americani ai perioadei moderne, Sidney Lumet (1924 – 2011). Între 9 – 18 iunie, Close-up Sidney Lumet aduce șase opere ale renumitului cineast, în variantă restaurată, la Cluj-Napoca. Programul este inspirat de retrospectiva dedicată regizorului de Festivalul de Film Lumière (Lyon, Franța) în 2022, eveniment cinefil prin excelență, care celebrează cinemaul clasic prezentând versiuni restaurate ale unor capodopere și omagiind regizori legendari.
Interesat de problematica socială și de dileme morale, Lumet a preferat mereu naturalismul sau realismul, iar formarea sa în epoca de aur a televiziunii i-a permis să aibă un stil regizoral energic și direct. Cunoscut ca „un regizor al actorilor”, el a reușit să obțină interpretări impresionante de la colaboratorii săi, care includ vedete de cinema precum: Marlon Brando, Al Pacino, Katharine Hepburn, Sophia Loren, Paul Newman, Henry Fonda, Sean Connery, Philip Seymour Hoffman sau Faye Dunaway. Toate aceste trăsături și crezul său în natura colaborativă a cinemaului îl fac pe Lumet „unul dintre cei mai buni artizani, cel mai plin de căldură și compasiune dintre toți regizorii de film.” (Roger Ebert).
Considerată o capodoperă a cinematografiei mondiale, 12 Angry Men (12 oameni furioși, 1957) este prima operă a lui Lumet, o dramă judiciară plină de suspans despre un juriu care trebuie să decidă dacă va condamna sau achita un adolescent acuzat de crimă. Câștigător al Ursului de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin și nominalizat la trei premii Oscar, filmul este o lecție de cinema și un veritabil tur de forță, folosind perfect toate instrumentele regizorale pentru a crea o poveste inteligentă și sofisticată, cu personaje puternice și intense reflecții morale.
Bazat pe o poveste reală, Serpico (1973) este o dramă biografică neo-noir despre un polițist onest din New York, Frank Serpico (interpretat de Al Pacino), care denunță public corupția existentă în rândul forțelor de ordine, devenind astfel un dușman pentru colegii lui și o țintă a celor vizați de acuzații. Pentru Variety, marea reușită a filmului constă în regia lui Sidney Lumet, care combină cu abilitate acțiunea dură, construcția unui personaj complex și comentariile care îndeamnă la reflecție. Nominalizat la Oscar, BAFTA și la Globurile de Aur, filmul este o veritabilă capodoperă,  The New York Times găsindu-l „electrizant” datorită jocului lui Pacino și a intensității stilului lui Lumet.
Cu un palmares de invidiat, un premiu și șase nominalizări Oscar, șapte nominalizări la Globurile de Aur și Premiul pentru Cel mai bun actor la Festivalul de Film de la San Sebastián, Dog Day Afternoon (După-amiază de câine, 1975) „surprinde perfect zeitgeist-ul de la începutul anilor ’70, o perioadă în care optimismul aproape nu mai exista” (conform reputatului scriitor și cronicar american Christopher Null). Inspirat tot dintr-o poveste reală, filmul îi are în rolurile principale pe Al Pacino și John Cazale. Trei hoți amatori plănuiesc să jefuiască o bancă, dar furtul degenerează rapid într-o luare de ostatici, un circ mediatic și un coșmar bizar. Considerat un film manifest împotriva ideii de autoritate, puternic legat de consecințele Războiului din Vietnam și ale scandalului Watergate, Dog Day Afternoon este și prima peliculă care a avut ca protagonist un personaj masculin bisexual.

Păreri?

Posted on

Retrospectivă Jean-Luc Godard la TIFF 2023

Fondator al Noului Val Francez, critic de film, teoretician și intelectual radical, regizorul Jean-Luc Godard (1930 – 2022) va fi celebrat la cea de-a 22-a ediția a Festivalului Internațional de Film Transilvania. În perioada 9-18 iunie, opt dintre cele mai apreciate filme ale sale vor putea fi vizionate în cadrul secțiunii Close-up Jean-Luc Godard, organizată cu sprijinul Institutului Francez din România.

Angajat politic fervent, interesat de posibilitățile nelimitate ale cinemaului, experimentând constant cu forme și idei, cu o uluitoare forță intelectuală, Godard este un cineast unic a cărui influență transcende domeniul audiovizual. Interesul lui Jean-Luc Godard pentru film apare în tinerețe, când coagulează o echipă de critici entuziaști în jurul revistei Cahiers du Cinéma, printre care Jacques Rivette, Claude Chabrol și François Truffaut.

În 1960 debutează cu ceea ce avea să devină un film-cult care a zguduit paradigmele existente în lumea cinematografiei. Capodoperă venerată de public și critică deopotrivă, À bout de souffle (Cu sufletul la gură) portretizează viața unei tinere americane din Paris (eleganta Jean Seberg) și povestea de iubire sortită eșecului pe care o are cu un delincvent (interpretat de un seducător Jean-Paul Belmondo, a cărui carieră fulminantă este lansată de acest film). Renumitul critic de film Roger Ebert considera primul lungmetraj al lui Godard ca fiind „cel mai influent debut de la Citizen Kane încoace”. Bazat pe o idee dezvoltată împreună cu Truffaut și Chabrol, À bout de souffle a devenit rapid pelicula emblematică a curentului Nouvelle Vague, revista Sight and Sound considerând-o „manifestul intelectual al mișcării”. Filmul a câștigat Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin și Premiul Jean Vigo, un semn important de recunoaștere în cinematografia franceză.

„Este un film simplu despre lucruri complicate” avea să spună Godard despre Le Mépris (Disprețul, 1963), o peliculă despre conflictul dintre dragoste, artă și industria filmului. Un dramaturg aspirant se trezește prins între un producător tiranic și regizorul Fritz Lang, într-o adaptare cinematografică a Odiseei lui Homer. Dorința lui de a-i intra în grații producătorului, indiferent de mijloace, are urmări neașteptate,  făcând-o pe soția sa (interpretată magistral de Brigitte Bardot) să-l privească cu tot mai mare dispreț. Inspirat de romanul lui Alberto Moravia, Le Mépris este, probabil, cel mai sfâșietor film al lui Godard, fiind marcat de un profund sentiment de melancolie și dezintegrare.
O operă radicală a cinematografiei și un punct de cotitură în cariera lui Godard, La chinoise (1967) adaptează liber Demonii lui Dostoievski într-un film politic despre un grup de cinci studenți adepți ai lui Mao, care plănuiesc o asasinare. Avându-i în rolurile principale pe Anna Wiazemsky – o altă colaboratoare fidelă a regizorului – și Jean-Pierre Léaud, filmul este rezultatul unui proces de producție complet frenetic, cu scene improvizate și autonome, asamblate ulterior la masa de montaj. Filmul a câștigat Premiul Juriului la Festivalul de Film din Veneția și marchează renunțarea lui Godard la ideea de film narativ.

Păreri?

Posted on

Retrospectiva ANONIMUL 2022, 8-11 septembrie, la Cinema Elvire Popesco și ARCUB

Retrospectiva celei de-a 19-a ediții a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL, care a avut loc în august, la Sfântu Gheorghe (Delta Dunării), se va desfășura în perioada 8 – 11 septembrie în București, la Cinema Elvire Popesco și în Sala Mare a ARCUB.

Programul ANONIMUL 2022 a cuprins două competiții de scurtmetraje, românești și internaționale, una de lungmetraje internaționale, un Focus Ucraina și proiecții de lungmetraje românești, unele prezentate în avanpremieră națională.

Publicul din București va putea viziona filmele din competiții – lungmetraje internaționale, scurtmetraje străine și românești, dar și producțiile „Butterfly Vision” (2022), de Maksym Nakonechnyi, și „Mariupolis 2”, de Mantas Kvedaravičius, care au făcut parte din programul Focus Ucraina.

Drama „Butterfly Vision”, cu Rita Burkovska în rol principal, actriță care a fost prezentă la Sfântu Gheorghe pentru o întâlnire cu publicul, o are în centru pe Lilia care, după două luni de captivitate pe front, descoperă că a rămas însărcinată în urma unui viol. Încearcă să supraviețuiască traumei, mai ales că societatea nu este pregătită să îi accepte pe ea și pe copil.

Retrospectiva ANONIMUL 2022 va fi închisă cu proiecția filmului documentar „Mariupolis 2”, care a deschis festivalul la Sfântu Gheorghe.

Prezentat în premieră în România la ANONIMUL, „Mariupolis 2” este ultimul film – neterminat – al regizorului lituanian Mantas Kvedaravičius, care a fost capturat de armata rusă și ucis în regiunea Mariopol, la finalul lunii martie. Documentarul a fost montat în timp record de logodnica regizorului, Hanna Bilobrova, împreună cu producătorii proiectului, pentru a putea avea fi arătat la Festivalul de la Cannes.

Din program nu lipsește „107 Mothers” (Slovacia, Cehia, Ucraina), de Peter Kerekes, recompensat cu Trofeul ANONIMUL 2022. Filmul, proiectat pe 10 septembrie, la ARCUB, spune povestea bazată pe realitate a mamelor dintr-o închisoare pentru femei din Odesa.

Scurtmetrajele premiate anul acesta – „Fragmentări”, de Miruna Minculescu, desemnat cel mai bun scurtmetraj românesc, „Fantasma Neon” (Brazilia), de Leonardo Martinelli, cel mai bun scurtmetraj străin, și „Aurică, viață de câine”, de Mihai Dragolea, recompensat cu Premiul „Ovidiu Bose Paștină” – vor beneficia de o proiecție specială pe 11 septembrie, la Cinema „Elvire Popesco”, care va fi urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri cu membri ai echipelor.

Biletele pentru proiecțiile din cadrul retrospectivei pot fi cumpărate de pe Eventbook. La ARCUB, Sala Mare, intrare va fi gratuită pentru studenții de la facultățile de teatru și film, în limita locurilor disponibile.

Programul integral poate fi consultat pe www.festival-anonimul.ro.

Retrospectiva Anonimul 2022 este un proiect prezentat de OTP BANK, sprijinit de Centrul Național al Cinematografiei și organizat de FAMart Films în colaborare cu Fundația Anonimul și Asociația FAMart.

Cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL a avut loc în perioada 8 – 14 august 2022, la Sfântu Gheorghe, și a cuprins numeroase evenimente conexe – dialoguri între cineaști și public, concerte și un atelier pentru adolescenți. Curatorul de film Ludmila Cvikova a realizat selecția pentru competiția de lungmetraje, iar criticul de film Ionuț Mareș, pentru secțiunile de scurtmetraje.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Posted on

Retrospectiva Krzysztof Kieślowski la TIFF 2022

Regizorul și scenaristul polonez Krzysztof Kieślowski va fi celebrat la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania printr-o amplă retrospectivă prilejuită de comemorarea, în 2021, a 80 de ani de la nașterea cineastului. În perioada 17-26 iunie, zece dintre cele mai apreciate opere ale sale vor putea fi revizitate în cadrul secțiunii Close-up Krzysztof Kieślowski, ca parte dintr-un program special dedicat cinematografiei din Polonia, una dintre cele două țări invitate la această ediție de festival.

Fin observator al trăirilor umane și un maestru al așa-numitului ,,cinema al neliniștii morale”, Kieślowski s-a născut în 1941 la Varșovia, a absolvit prestigioasa școală de film de la Łódź și și-a început cariera ca autor de documentare. ,,Fiecare om vrea să schimbe lumea ori de câte ori depune efortul de a face ceva. Eu n-am crezut niciodată că lumea poate fi literalmente schimbată. Am simțit mai degrabă că ea poate fi descrisă.”

După un prim film de ficțiune realizat pentru televiziune, Kieślowski semnează Cicatricea (The Scar, 1976), considerat adevăratul său debut în cinema, o mostră de realism social filmată în stil documentar, cu mulți actori neprofesioniști, care surprinde bariera dintre cetățeni și autorități pe fundalul unui orășel amenințat de un proiect industrial deficitar. În Amatorul (Camera Buff,1979), comedia neagră distinsă cu Marele Premiu la Moscova, regizorul abordează teme precum rolul artei în lume, cenzura și prețul libertății de creație, urmărind povestea unui cameraman amator care se opune ideii de manipulare a realității prin intermediul imaginilor. Cenzura a avut un impact direct în creația lui Kieślowski, multe dintre filmele sale fiind modificate sau pur și simplu interzise, la cererea Guvernului Polonez. De o astfel de soartă a avut parte Noroc chior (Blind Chance, 1981), care prezintă trei urmări posibile ale aceluiași incident banal, goana unui bărbat să prindă trenul, și care a ajuns pe marile ecrane abia în 1987.

Close-up Krzysztof Kieslowski | TIFF 2022
Fără sfârșit (No End,1985) e un film eminamente politic și controversat, despre procesele din timpul legii marțiale din Polonia, și a fost criticat la vremea lui atât de guvern, cât și de biserică și dizidenți. El marchează începutul colaborării cu Krzysztof Piesiewicz (alături de care Kieslowski va scrie ulterior scenariul uneia dintre cele mai aclamate serii TV din toate timpurile) și cu compozitorul Zbigniew Preisner. Premiat la Veneția și San Sebastián, Decalogul (Dekalog,1988) cuprinde 10 filme inspirate de cele zece porunci din Vechiul Testament. Două dintre cele zece episoade au fost lansate și pe marele ecran și vor fi proiectate și la TIFF: Un scurt film despre omor (A Short Film About Killing)a fost desemnat cel mai bun film la European Film Awards și a cucerit două distincții importante la Cannes, în timp ce Un scurt film despre iubire (A Short Film About Love) a fost recompensat cu două premii la San Sebastián.
Un scurt film despre iubire, r. Krzysztof Kieślowski
Ultimele patru lungmetraje ale lui Kieślowski (prezentate la TIFF în versiuni restaurate 4K) au fost cele care i-au consolidat poziția pe lista celor mai apreciați autori ai cinematografiei internaționale. Viața dublă a Veronicăi (The Double Life of Véronique, 1992), povestea celor două femei identice care nu se cunosc, dar între care există o legătură emoțională misterioasă, a obținut patru distincții la Cannes, una dintre ele acordată actriței elvețiene Irène Jacob, dar și două nominalizări la ediția din 1992 a premiilor César. Cel mai ambițios proiect al regizorului și una dintre capodoperele cinematografiei moderne, trilogia Trei culori – Albastru, Alb, Roșu (Three Colors – Blue, White, Red), inspirată din culorile steagului francez, reprezentative pentru idealurile Revoluției Franceze, a avut parte de o distribuție de excepție, din care au făcut parte actori precum Juliette Binoche, Julie Delpy sau Jean-Louis Trintignant. Criticul Roger Ebert le-a descris ca fiind, fiecare în parte, o anti-tragedie, o anti-comedie și o anti poveste de dragoste. Aceste trei filme, odată cu care autorul și-a anunțat intenția de a se retrage din lumea cinematografiei, au obținut o serie impresionantă de nominalizări și premii internaționale, printre care Leul de Aur la Veneția (Albastru, 1993), Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor la Berlin (Alb, 1994) și trei nominalizări la Premiile Oscar (Roșu, 1995).
Viața dublă a Veronicăi, r. Krzysztof Kieślowski
În 1996, dispariția lui subită, la doar 56 de ani, a șocat întreaga lume a filmului, care îl consideră astăzi unul dintre cei mai influenți regizori europeni ai epocii, cu o contribuție unică de peste 40 de titluri la cinematografia mondială.

Close-up Krzysztof Kieślowski înseamnă filme cu teme dificile, dileme morale, adevăruri fundamentale și universale despre complexitatea trăirilor umane, prezentate la TIFF.21 cu sprijinul Institutului Polonez la București, în cadrul programului special Focus Polonia.

Păreri?

Posted on

Retrospective de autor la TIFF 🎬Éric Rohmer, Luis García Berlanga, Iosif Demian și Małgorzata Szumowska

 

Operele a patru autori emblematici pot fi (re)văzute pe marele ecran în două dintre cele mai apreciate secțiuni ale Festivalului Internațional de Film Transilvania (23 iulie – 1 august, Cluj-Napoca). Close-up Éric Rohmer prezintă în copii recent restaurate opt dintre filmele-reper ale unuia dintre cei mai influenți cineaști din istorie, iar în tradiționala secțiune 3×3, TIFF revizitează operele a trei regizori de marcă: românul Iosif Demian, poloneza Małgorzata Szumowska și spaniolul Luis García Berlanga, de la nașterea căruia, în 2021, se împlinesc 100 de ani.

Close-up Éric Rohmer

Regizor, scenarist, critic de film și jurnalist, Éric Rohmer (1920 – 2010) este unul dintre cei mai longevivi cineaști din Noul Val francez. “Te apropii de filmele sale cu întrebări, cu mirări și le părăsești captiv al farmecului subteran al secretului, al misterului, al principiului incertitudinii practicat de unul dintre cei mai construiți creatori (i se spunea și Arhitectul), dar și cei mai liberi“, scrie despre el criticul de film Magda Mihăilescu. Stilul său unic, eliberat de constrângerile cinematografiei clasice, explorează natura umană prin intermediul relațiilor romantice, cu o atenție deosebită acordată discrepanțelor dintre aparență și esență. “Rohmer este cel mai bun regizor al zilelor noastre“, declara François Truffaut într-un interviu, în 1973. A fost redactor-șef al prestigioasei publicații Cahiers du cinéma între anii 1957 și 1963 și a regizat peste 20 de lungmetraje, grupându-și majoritatea filmelor în colecții tematice precum Povești morale, Comedii și proverbe sau Poveștile celor patru anotimpuri.

Poveste de vară, r. Éric Rohmer

Aprecierea internațională a venit odată cu Ma nuit chez Maud (Noaptea mea cu Maud, 1969), nominalizat la două premii Oscar. Următorul său film, Le genou de Claire (Genunchiul lui Claire, 1970), în care joacă și scriitoarea Aurora Cornu, i-a adus numeroase alte premii, printre care trofeul suprem la San Sebastian. Ambele vor putea fi vizionate la TIFF, alături de Les nuits de la pleine lune (Nopțile cu lună plină, 1984), Le rayon vert (Raza verde, 1986, distins cu Leul de Aur la Veneția), și toate cele patru filme din inconfundabila serie a anotimpurilor: Conte de printemps (Poveste de primăvară, 1990), Conte d’hiver (Poveste de iarnă, 1992), Conte d’été (Poveste de vară, 1996), Conte d’automne (Poveste de toamnă, 1998). Close-up Éric Rohmer este prezentat de către Institutul Francez din România.

Bun venit, domnule Marshall, r. Luis García Berlanga

3×3: Luis García Berlanga

Creator renumit de satire cinematografice, regizorul spaniol Luis García Berlanga s-a remarcat în lumea filmului printr-o abordare unică a problemelor cu care se confrunta societatea contemporană lui, aducând pe marele ecran subiecte fierbinți precum mascarada politică, ipocrizia religioasă, lașitatea sau intoleranța. În cadrul miniretrospectivei dedicate acestui autor iconoclast, spectatorii vor urmări, în copii proaspăt restaurate digital, debutul său din 1953 cu Bun venit, domnule Marshall (Welcome Mr. Marshall!), dublu premiat la Cannes, Placido (1961), nominalizat la Oscarul pentru Cel mai bun film străin în 1962, dar și Călăul (The Executioner, 1963), câștigătorul Premiului FIPRESCI la Veneția.

Cele trei filme prezentate în secțiunea 3×3 fac parte din programul ,,Berlanga, the Bitter Laugh”, prezentat în colaborare cu AECID, Instituto Cervantes, Acción Cultural Española, Instituto de la Cinematografía y de las Artes Audiovisuales (ICAA) și Filmoteca Española, în cadrul Centenarului Luis García Berlanga. Filmele sunt prezentate la TIFF în colaborare cu Ambasada Spaniei la București, în contextul unui amplu program dedicat cinematografiei  spaniole.

Rondul de noapte, r Iosif Demian

3×3: Iosif Demian

Unul dintre cei mai importanți cineaști autohtoni, Iosif Demian (n. 1941) s-a remarcat la început de carieră ca director de imagine, odată cu Nunta de piatră (1972), co-regizat de Mircea Veroiu și Dan Pița. A debutat în regie cu Urgia (1977), realizat alături de Andrei Blaier, iar în 1980 a lansat O lacrimă de fată, proiectat în 1982 în secțiunea Un Certain Regard la Cannes. Producția va fi inclusă în acest an în miniretrospectiva dedicată regizorului, alături de versiunea restaurată a filmului Baloane de curcubeu (1982), cu o istorie profund marcată de cenzura comunistă care l-a împins pe Demian să emigreze în Australia în 1985. Selecția va fi completată de Rondul de noapte, cel mai recent film al autorului, proiectat pentru prima dată pe marele ecran.

Trupul, r. Małgorzata Szumowska

3×3:Małgorzata Szumowska

Nume proeminent al cinematografiei poloneze contemporane, Małgorzata Szumowska (n. 1973)a semnat până-n prezent nouă lungmetraje, numeroase scurtmetraje și documentareșideține un număr impresionant de trofee obținute la marile festivaluri. Filmele pe care le scrie și regizează cuceresc audiența printr-o abordare intimă și personală a unor subiecte și personaje care-și găsesc rareori locul în media. La TIFF 2021, spectatorii vor urmări Trupul (Body), câștigătorul Ursului de Argint la Berlinale (2015), Mutra (Mug), distins cu Ursul de Argint în 2018, și recentul N-o să mai ningă niciodată (Never Gonna Snow Again), recompensat cu o Mențiune specială la Veneția (2020). Filmele din această secțiune sunt prezentate de către Institutul Polonez.

Păreri?

Posted on

Mark Stam lansează clipul piesei „Dependența mea”, o retrospectivă a unei relații perfecte, dar imposibile

Mark Stam, artist Global Records, lansează clipul piesei „Dependența mea” – o melodie care vorbește despre dragostea la prima vedere, aparențe și euforia generată de primii fluturi în stomac.

Filmările au avut loc în Odessa, Ucraina. „E un oraș frumos și vechi. Am avut această idee în care să prezentăm un <> singur care face o retrospectivă a unei relații perfecte, dar imposibile. În unele momente era dificil de inventat această relație – de multe ori repetam aceeași scenă, pentru că eram prea distant”, a spus Mark Stam.

Mark a avut parte și de episoade neașteptate: „La un moment dat, regizorul mi-a spus să intru puțin în apă. Filmau de departe și nu auzeam prea bine ce mi se spunea. Așa că am tot intrat până când am ajuns aproape de brâu. Oamenii din echipă tot strigau <>, dar eu nu îi auzeam din cauza distanței. M-am lovit în niște valuri. Era frig, vântul bătea tare, iar eu aveam toate hainele ude. A trebuit să ne oprim.”.
„Viața este un personaj în această piesă, o fată care face năzbâtii. Se revoltă, e impulsivă, își schimbă brusc stările. Noi suntem actorii. Mergem dupa fluctuațiile vieții, ca și când am fi ghidați de niște fire invizibile, cum sunt păpușile și păpușarii. Mergând pe străzile vieții, te izbești de anumiți oameni. Vrând-nevrând te atașezi, te îndrăgostești. Rămâi dependent de ei. Poate fi un test al vieții, ca să vadă cât de puternic ești”, a povestit artistul.
Videoclipul a fost realizat de Spoiala Brothers: regie Arcadie Spoială, D.O.P. Dima Spoială. Versurile și muzica sunt compuse de Irina Cupko și Mark Stam, iar de producție s-au ocupat Alex Cotoi și Ștefan Axanii.

Păreri?

Posted on

Ivanov 50 – Festivalul Les films de Cannes à Bucarest va organiza anul acesta o retrospectivă dedicată actorului Vlad Ivanov, cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani

Les Films de Cannes à Bucarest, festivalul care aduce în România cele mai importante filme ale anului în prezența unor autori reputați, împlinește 10 ani. Festivalul va avea loc anul acesta între 18 și 27 octombrie în București la Cinema PRO, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte spații, precum și în diverse orașe din țară.

Les Films de Cannes à Bucarest 10 dedică anul acesta o secțiune aniversară actorului român Vlad Ivanov. Secțiunea Ivanov 50 va include filme care l-au adus în atenția publicului și a industriei la nivel internațional și filme în care acesta interpretează roluri în diverse limbi străine.

Vlad Ivanov, născut în data de patru august 1969 în Botoșani, într-o familie cu origini lipovenești, a urmat cursurile Academiei de Teatru și Film din București, având ca profesori îndrumători pe Sanda Manu și Gheorghe Visu. După absolvire, Vlad Ivanov a devenit actor al Teatrului Național din București, dând viață unor personaje iconice din istoria teatrului precum Trahanache din „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale sau „Tamerlan cel mare” de Christopher Marlowe. De-a lungul carierei sale teatrale, Vlad Ivanov a lucrat cu unii dintre cei mai originali și creativi regizori de teatru din România precum Victor Ioan Frunză, Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija sau Andrei Șerban.

După mai multe roluri secundare în filme românești, consacrarea internațională a venit odată cu rolul principal interpretat în filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, film distins în 2007, la Cannes, cu Premiul Palme d’Or. Pentru rolul domnul Bebe, lui Vlad Ivanov i-a fost acordat Premiul pentru Cel mai bun actor al anului de către Asociația Criticilor de Film din Los Angeles.

Vlad Ivanov s-a întors apoi de nenumărate ori la Cannes, în 2009 cu roluri în filmele „Polițist, adjectiv” de Corneliu Porumboiu și „Amintiri din epoca de aur”, de Cristian Mungiu, iar în 2010 și 2012 cu roluri în filmele „My Joy” și „In the fog” de Serghei Loznitsa. În 2016, actorul a reușit performanța de a fi prezent la Cannes în trei filme din selecția oficială, „Bacalaureat”, de Cristian Mungiu, „Toni Erdmann”, de Maren Ade și „Câini”, de Bogdan Mirică.

În România, Vlad Ivanov a fost și protagonistul unor filme precum „Un pas în urma serafimilor” (Daniel Sandu), „Principii de viață” (Constantin Popescu), colaborând totodată și cu regizori precum Radu Muntean („Un etaj mai jos”), Călin Peter Netzer („Poziția copilului”, film distins cu Ursul de Aur la Berlin, în 2013).

Concomitent, Vlad Ivanov a dezvoltat o carieră internațională impresionantă, ajungând, pe lângă rolurile din filmele românești, să fie distribuit în tot mai multe filme realizate în alte limbi. În 2013, a fost distribuit în filmul american „Snowpiercer” – regizat de către Bong Joon-ho – câștigător al premiului Palme d’Or în acest an la Cannes. A interpretat apoi și personaje vorbind în limbile franceză („Hier” de Bálint Kenyeres), spaniolă („Crematorio”), italiană („Mar Nero”, de Federico Bondi), rusă (Serghei Loznitsa) sau slovacă („The Disciple”, de Ivan Ostrochovský).

În anul 2017, Vlad Ivanov a primit rolul principal masculin în filmul maghiar „Apusul”, al regizorului László Nemes (premiat cu Oscar în anul 2016 pentru „Son of Saul”). Filmul, care a avut premiera la prestigiosul festival din Veneția, unde a fost distins cu premiul criticii FIPRESCI pentru Cel mai bun film din competiție, poate fi văzut de vineri, 21 iunie, pe ecranele din România, distribuit de Voodoo Films. Trailer film: http://bit.ly/2QDXCyV

Anul acesta, Vlad Ivanov s-a întors în competiția oficială de la Cannes, având rolul principal în filmul „La Gomera” de Corneliu Porumboiu, film pentru care actorul a învățat El Silbo, un limbaj non-verbal fluierat, folosit în insula spaniolă numită La Gomera. Filmul va fi distribuit de Ro Image 2000, începând cu 13 septembrie.

Ediția a zecea a festivalului Les Films de Cannes à Bucarest va avea loc anul acesta între 18 și 27 octombrie și va da ocazia publicului român să vadă sau să revadă o bună parte din filmele în care Vlad Ivanov a fost protagonist, inclusiv cele în care joacă în alte limbi.

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest este prezentat de Orange România, partener de tradiție al evenimentului. Mașina oficială a festivalului: Renault. Cu sprijinul: Catena, Groupama Asigurări, Silva. Proiect cultural finanțat de Centrul Naţional al Cinematografiei, realizat cu sprijinul SACD / Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques. Parteneri: Air France, KLM, Hotel Mercure, UPS. Ediția a 10 a Les Films de Cannes à Bucarest este organizată de Asociația Cinemascop și Voodoo Films.

Vă invit cu drag!