Imaculat câștigă Premiul Publicului în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest .12

Aseară s-a încheiat cea de-a 12-a ediție a Les Films de Cannes à Bucarest. Timp de 10 zile spectatorii au putut viziona peste 80 de filme, majoritatea în premieră, în cinematografe, outdoor dar și online, în Orange TV Go. A fost o ediție cu multe schimbări, dictate de perioada pe care o traversăm, însă ne bucurăm să vedem că cinemaul își păstează importanța în viața oamenilor, mai ales într-o perioadă în plină schimbare, în care platformele de streaming capătă din ce în ce mai mult teren, spune echipa festivalului.

 

În cadrul galei de închidere a festivalului ce a avut loc la Cinema Muzeul Țăranului, s-au anunțat și premiile celei de-a 12-a ediții. Ca în fiecare an, filmele de lungmetraj proiectate în cadrul secțiunii Avanpremierele Toamnei sunt eligibile pentru Premiul Publicului, constând într-un suport de distribuție oferit de Dacin Sara. Lungmetrajul câștigător al premiului în valoare de 2500 de euro este Imaculat regizat de Monica Stan și George Chiper-Lillermark.

 

Dintre proiectele produse sau co-produse în România înscrise la cea de-a 6-a ediție Works in Progress (WiP), juriul internațional alcătuit de Marcin Łuczaj (agent de vanzari, New Europe Film Sales) și Paolo Bertolin (selectioner – Festivalul de Film International Venetia) a ales câștigătorii celor două premii după cum urmează: Anhell 69, proiectul de lungmetraj semnat de Theo Montoya, a câștigat premiul de post-producție oferit de Avanpost iar Între revoluții, documentarul semnat de Vlad Petri, premiul de post-producție oferit de Multimedia Est.

 

Tot în cadrul galei de ieri au fost anunțați și câștigătorii celei de-a 3-a ediții a concursului de scenarii Write a Screenplay For… organizat de Asociația Cinemascop cu sprijinul HBO Europe în cadrul American Independent Film Festival (AIFF). După ce la primele ediții scenariștilor li s-a cerut să scrie pentru Sebastian Stan, Anamaria Marinca sau Vlad Ivanov, anul acesta WSF a invitat cineaștii și scriitorii să propună idei și povești pentru publicul tânăr, așa numita Generation Z.

 

Maria Orban – Premiul pentru cel mai bun scenariu de lungmetraj cu Timp de expunere limitat și Doru Vatavului – Premiul pentru cel mai bun scenariu de mini-serie tv pentru Io cu tine contra restu au fost cei doi câștigători anunțați de de Ioanina Pavel – Producer HBO Europe.

 

A 12-a editie a festivalului a adus din nou colaborarea cu festivalul de film de un minut. Pe durata Les Films de Cannes à Bucarest, înaintea proiecțiilor de film dar și online în Orange TV Go, spectatori s-au putut bucura de filme de un minut din intreaga lume, filme care fac parte din selecția Filminute Film Festival 2021. Ca și în anii trecuți, publicul a fost invitat să voteze filmul preferat, de data asta online pe filmedefestival.ro, iar un juriu alcătuit din Ana Dumitrașcu, Lucia Chicoș și Bogdan Balla, a desemnat Premiul Juriului ce a fost acordat regizorilor Nicolas Bianco-Levrin și Julie Rembauville pentru Beware the Wolf. Premiul Publicului a fost adjudecat de Autumn regizat de Jean-Marie Villeneuve.

 

Tot în cadrul galei de seara trecută au fost anunțați și câștigătorii concursului organizat de Renault România cu ocazia celei de-a 12-a ediții Les Films de Cannes à Bucarest. Astfel premiul cel mare (constând într-un iPhone 13 și un weekend cu noul Renault ARKANA) a fost acordat lui Daniel Popa iar premiul special (un abonament pe trei luni la Cinema Elvire Popesco) lui Adrian Ianculescu.

 

Cele zece zile de festival au adus publicului de la București, dar și celui național (prin programul online și a edițiilor regionale), cele mai noi filme de la Cannes și din festivalurile mari ale lumii, majoritatea în premieră în România. Proiecțiile au fost rezervate la capacitatea maximă prevăzută de normele de siguranță din această perioadă, atât în cinematografe cât și în locația noastră outdoor.

 

Spectatorii s-au putut întâlni cu Ana Teodora Mihai, regizoarea filmului La Civil care a deschis festivalul Les Films de Cannes à Bucarest și cu îndrăgitul actor Victor Rebengiuc în dialog cu Cătălin Ștefănescu în cadrul galei realizate cu sprijinul Sun Wave Pharma, 88 de minute cu Victor Rebengiuc.

 

Invitata specială a programului Managing Talents a fost actrița Anamaria Vartolomei care s-a întâlnit cu participanții la proiecția închisă a filmului L’événement, premiat cu Leul de Aur la Veneția. La atelier a fost prezent și regizorul Cristian Mungiu care a discutat și lucrat cu actrița într-o demonstrație publică. Managing Talents este un eveniment prezentat de Apa Nova.

 

Ioana Flora a fost prezentă la proiecția celor mai noi episoade din seria Fragile și a discutat cu cei prezenți la eveniment despre următoarele etape ale proiectului. De asemenea, publicul Les Films de Cannes à Bucarest s-a putut întâlni cu echipele filmelor proiectate în cadrul Avanpremierelor Toamnei la Sala Auditorium a MNAR.

 

Online l-am avut invitat pe cunoscutul cineast Sergei Loznitsa care a vorbit via Zoom despre filmografia sa cu accent pe cele trei filme proiectate în cadrul Retrospectivei Sergei Loznitsa.

 

Offline, majoritatea proiecțiilor, incluzându-le pe cele suplimentare programate după anunțarea noilor restricții, au fost sold out, lucru ce a arătat pentru încă o dată pasiunea pentru filmul de autor al publicului bucureștean.

 

Les Films de Cannes continuă însă, urmează edițiile regionale de la Cluj Napoca (5-7 noiembrie) și Timișoara (12-14 noiembrie).

Acestea fiind spuse, vă aștept cu impresii! 

Premieră la unteatru 🎭 Aici Moscova, pentru prima dată pe o scenă din România, în regia Catincăi Drăgănescu

Relația unei fiice cu tatăl ei este ȋntodeauna specială, dar cum este influențată ea atunci când tatăl este un dictator celebru? Aici Moscova, noua producție multimedia semnată de Catinca Drăgănescu, aduce în premieră în România textul autoarei contemporane Iulia Pospelova, în traducerea Ralucăi Rădulescu. Primele reprezentații ale spectacolului montat la unteatru, în parteneriat cu CINETic, vor avea loc joi, pe 28 octombrie, de la ora 19:00, și vineri, pe 29 octombrie, de la ora 18:00Biletele de acces sunt disponibile pewww.unteatru.ro.

Aici Moscova dinamitează ideea de adevăr unic și propune spectatorilor o experiență teatral – cinematică intensă, ȋn care aparatul de filmat devine personaj principal, iar reconstituirea adevărului, un puzzle de rezolvat individual. Subiectul, o cronică insolită a vieţii şi morţii lui Stalin din perspectiva fiicei lui, implică atât un salt în trecut, cât şi lucrul cu un univers magic al memoriei afective. Actorii Nicoleta Lefter, Alex Călin, Liviu Romanescu și Răzvan Rotaru sunt protagoniștii spectacolului care îi va pune pe spectatori față ȋn față cu un proces sensibil atât al trecutului, cât și al prezentului, abolind morala binară a binelui versus rău.

Nicoleta Lefter înAici Moscova
Un produs live cinema theatre, spectacolul ia forma unei instalaţii multimedia care combină materialul pre-filmat cu proiecţia live din scenă. Imaginea elementelor video care vor anima scenografia realizată de Gabi Albu îi aparține cineastei Carmen Tofeni, iar montajul poartă semnătura lui Bogdan Giurcă. Simona Deaconescu s-a ocupat de creația cinematică și mișcarea scenică din spectacol, iar design-ul de lumini a fost realizat de Alexandru Medveghi și Dragoș Mărgineanu.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii! 

La Civil: complicata geneză a unui film-bombă

“Când mă trezesc, vreau fie să ucid, fie să mor. Așa mă simt în fiecare dimineață…” Această confesiune devastatoare i-a fost făcută regizoarei Teodora Mihai de către o mamă mexicană, a cărei experiență a inspirat scenariul acestui film fenomenal. Pentru cineastă, declarația a venit ca o palmă. Imediat, a vrut să afle cum o ființă umană ar putea ajunge să simtă așa ceva, mai ales o femeie de vârstă mijlocie care nu se încadra într-un profil violent. Orice film important începe cu o întrebare urgentă. Și în acest caz a fost vorba de acel spirit artistic mereu iscoditor care a vrut să știe ce s-ar fi putut întâmpla atât de grav ca o persoană să ajungă în această stare de spirit. Așa că femeia i-a povestit în detaliu tragedia prin care trecea. Inițial, cineasta a vrut să facă un documentar, iar motivul pentru care acea mama i s-a confesat a fost că auzise că în zonă se face o cercetare pe tema răpirilor de adolescenți de către cartelurile de droguri. Iar faptul că Teodora era o regizoare străină a convins-o că nu avea o agendă ascunsă, ci singurul interes era să spună o poveste pe cât se poate de aproape de realitate pe care s-o împărtășească unui public internațional cât mai larg. Femeia spera ca mesajul ei disperat să ajungă peste hotare, astfel încât presiunea internațională să determine o schimbare pozitivă. Spera. Pe 10 mai 2017, Miriam Rodriguez a fost ucisă de cartelurile de droguri.

Miriam este motivul pentru care acest film, improbabil „pe hârtie”, există: o producție internațională regizată de o cineastă româno-flamandă în limba spaniolă și turnată în Mexic. Miriam a fost scânteia creativă care a adus la viață La Civil și pe puternica ei eroină, Cielo. Imediat după ce tânăra regizoare a început s-o urmărească pe aceast mamă mexicană, ideea unui documentar observațional a părut prea hazardată: regiunea era foarte nesigură și Teodora se simțea cenzurată de circumstanțele dificile și de subiectul care conținea multă informație sensibilă. Așa că a luat decizia să scrie o poveste fictivă inspirată din cei doi ani și jumătate de documentare intensă. În toată această perioadă, cineasta a contat pe ajutorul unui prieten mexican apropiat, romancierul premiat Habacuc Antonio De Rosario, care a crescut în Reynosa, un oraș de la granița mexicană cu SUA și care a scris mult despre războiul drogurilor și impactul acestuia asupra cetățenilor obișnuiți. Așa că în momentul în care a luat decizia de a scrie ficțiune, pentru Teodora a fost neîndoielnic faptul că Habacuc era cea mai potrivită persoană s-o ajute. Din fericire, el a acceptat invitația de a colabora și cei doi au început să scrie împreună scenariul în baza mărturiilor strânse și, în special, a confesiunii acelei mame care i-a povestit cum pierderea fiicei în mâinile unui cartel local a transformat-o din victimă în agresor. Pentru Teodora, răvășitor a fost felul în care Miriam a decis, din disperare, să ia problema în propriile mâini ca, mai târziu, să-și dea seama că a fost absorbită de cercul vicios al violenței, adică exact acela care o transformase, inițial, în victimă. Această ironie tragică a marcat-o profund pe cineastă. Și-a dat seama că exista un important mesaj existențial ce trebuie împărtășit, mai ales că femeia care inspirase filmul nu mai era în viață ca să vadă materializarea lui.

La Civil nu a fost deloc ușor de produs. Gestația proiectului a durat nu mai puțin de 7 ani și a trecut prin diferite laboratoare de dezvoltare cum ar fi Torino Film Lab și Cannes Cinéfondation. Proiectul a fost susținut de Fondul Audiovizual Flamand (VAF) încă din faza de scenariu. Teodora s-a născut în România, dar a trăit în Belgia de la o vârstă fragedă, așa că avea o puternică conexiune artistică cu Flandra. Totuși, era o poveste mexicană, vorbită în întregime în spaniolă. Cu accente, însă, universale: o mamă își căuta fiica. Și cum îndrăzneala artistică e mai mereu răsplătită, proiectul a reușit să strângă o echipă excepțională de coproducători. Mai întâi, legendarii frați Dardenne și a lor firmă de producție Films du Fleuve. Apoi Mobra Films – compania de producție a cineastului Cristian Mungiu – grație căreia filmul a obținut un important ajutor de la CNC România. Regizorul român s-a implicat personal în organizarea filmării și în post-producție. Era nevoie, însă, și de un partener puternic în Mexic și acesta s-a chemat Teorema, compania lui Michel Franco, un renumit regizor local. Proiectul a fost sprijinit, în cele din urmă, și de Eurimages.

În ciuda faptului că finanțarea a fost asigurată, filmarea a continuat să fie riscantă, mai ales că, între timp, a început și epidemia de COVID. La Civil a fost turnat în locuri reale, în Nordul Mexicului, în noiembrie și decembrie 2020.

Din respect pentru Miriam, ucisă brutal chiar în fața casei sale de Ziua Mamei, Teodora speră că filmul va sensibiliza oamenii și va aduce schimbări în bine. Între timp, La Civil își continuă parcursul triumfal la festivalurile din întreaga lume, impresionând criticii și publicul în aceeași măsură. Presa jubilează: „un debut foarte matur care oferă un echilibru excelent între portretul psihologic, filmul de acțiune, denunțarea unei realități intolerabile și chemarea la acțiune individuală în lupta împotriva criminalilor ce țin ostatecă o țară întreagă.” Cineuropa.org

La Civil se vede acum în cadrul Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, la București, Cluj și Iași, iar de vineri, 29 octombrie, intră în cinematografele din toată țara: în București la Afi Cotroceni, Park Lake, Sun Plaza, Movieplex, Hollywood Multiplex Vitan, Happy Cinema, Cinema „Elvire Popesco”, Cinema Muzeul Țăranului – Sala Horia Bernea, Cinemateca Union, Timișoara: Shopping

City (Cinema City), Botoșani: Happy Cinema, Iași: Cinema Ateneu, Cluj Napoca: Cinema Victoria, Cinema Arta, Sfântu Gheorghe: Cityplex Cinema Arta, Constanța: Centrul Multifunctional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”, Lugoj: Cinema „Bela Lugosi”, Pitești: Cinema Trivale, Sibiu: Cinema „Ion Besoiu” – în cadrul ESTE filmul de miercuri, Târgu Mureș: Cinema Arta, Onești: Cinema Capitol, Oradea: Lotus Palace, Galați: Cinema „Prof. Ioan Manole”.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Festivalul Internațional de Film Experimental București 2021: Are we human?

Filmele de avangardă se întorc în sălile de cinema din capitală, la cea de-a 11-a ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București (BIEFF). Între 17 și 21 noiembrie, evenimentul dedicat noilor forme de explorare a limbajului cinematografic aduce pe marile ecrane cele mai apreciate experimente cinematografice ale anului, invitând publicul să reflecteze asupra naturii umane și asupra aspectelor care o definesc. Are we human? – tema ediției din acest an, adresează o întrebare la care spectatorii vor căuta răspunsuri împreună cu artiștii invitați la festival, prin intermediul unui amplu program de proiecții, instalații și dezbateri, organizate la Cinemateca EforieCinema Elvire Popesco și la Muzeul Național de Artă al României, în Sala Auditorium.

Programul și abonamentele BIEFF.11 vor fi disponibile în curând pe www.bieff.ro.

Un punct de intersecție al inovației și al libertății creative, BIEFF își continuă la această ediție misiunea de a explora perspective unice asupra unor subiecte relevante pentru societatea contemporană, creând un spațiu favorabil dezbaterii și dialogului. Tema în jurul căreia va fi construită experiența de festival în 2021 se întoarce asupra unui subiect îndelung dezbătut în ultimele două milenii, dar care a devenit cu atât mai urgent odată cu accelerarea evoluției tehnologiei: identitatea ființei umane. Printr-o selecție generoasă de filme prezentate și premiate în cadrul evenimentelor cinematografice din întreaga lume, însoțite de o serie de discuții și dezbateri la care vor participa creatorii acestora, spectatorii din București sunt invitați să exploreze abordări inovatoare ale umanității și a fragilității ei.

,,Pe măsură ce noile tehnologii devin o parte din ce în ce mai prezentă a sinelui nostru extins, ne transformăm deja în cyborgii viitorului. Prinși între aspirații utopice pentru specia noastră și alterări distopice ale lumii în care trăim, am ajuns la un punct de cotitură care cere transformarea radicală a societății umane. Cum putem așadar să înțelegem și să integrăm noi forme de alteritate (roboți, cyborgi, AI etc.) în realitățile noastre sociale mereu în schimbare fără să re-evaluăm propria noastră identitate ca oameni?”, punctează Oana Ghera, directorul artistic al festivalului.

,,Ești un robot? Confirmă că nu ești. Telefoanele, tabletele și computerele noastre ne cer să ne afirmăm identitatea printr-o negație. Iar noi, ca oameni, insistăm să ne afirmăm puterea asupra celorlalți prin negarea unor experiențe și identități singulare sau colective în numele unor constructe efemere precum granițele, rasa, genul, credințele religioase, identitățile naționale și/sau statutul economic. Ceea ce ridică întrebarea: ce mai înseamnă astăzi să fii om? Și ce valoare mai are umanitatea dacă alegem să continuăm să ne dezumanizăm pe noi și pe celălalt prin instrumentalizarea alterității? Acestea sunt întrebările la care invităm publicul să răspundă pe măsură ce descoperă lucrările incluse în programul festivalului nostru.”, adaugă Oana Ghera.

După ediția din 2020, desfășurată într-o formulă hibrid, în mediul online și galeriile de artă din capitală, lucrările incluse în selecția oficială BIEFF.11 se întorc pe marele ecran, într-un maraton de evenimente adresate tuturor celor interesați să exploreze noi limbaje cinematografice. Filmele incluse în Competiția Internațională concurează pentru Marele Premiu BIEFF 2021. Juriul va acorda celor mai bune scurtmetraje prezentate în acest an și Premiile pentru Regie și Concept Vizual, dar va desemna și câștigătorul Competiției Naționale, aflată la prima ediție din istoria evenimentului.

Despre BIEFF
Creat sub patronajul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” şi al Universităţii Naționale de Arte București, Festivalul Internațional de Film Experimental București (BIEFF) este primul eveniment din Romania care promovează zona de graniță dintre cinema și artele vizuale, oferind expunere unor artişti vizuali inovatori, ale căror lucrări sunt îndeobşte prezentate în muzee şi galerii de artă şi doar rareori în săli de cinema.

Ajuns la cea de-a unsprezecea ediție, BIEFF are ca principal obiectiv promovarea creaţiilor inovatoare, conceptual, tematic și stilistic, și a unor artişti cu viziuni profund personale asupra realităţii contemporane, care, în acelaşi timp, explorează cu îndrăzneală limitele limbajului cinematografic. Un cinema al libertăţii totale de creaţie, un cinema fără compromisuri.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Au început înscrierile pentru TIFF 2022! Secțiunea de documentare devine competitivă

Înscrierile de filme pentru cea de-a 21-a ediție Festivalului Internațional de Film Transilvania sunt deschise! Festivalul va avea loc între 17 și 26 iunie 2022, la Cluj-Napoca. Noutatea ediției: TIFF va avea, pentru prima dată, și o competiție dedicată documentarelor. Secțiunea Ce se întâmplă, documentarule? devine competitivă și este deschisă regizorilor aflați la primul sau al doilea documentar de lungmetraj din carieră.

Bine de știut:

  • Competiția Oficială este dedicată regizorilor aflați la primul sau al doilea lungmetraj.
  • Filmele înscrise în programele competiționale trebuie să fi fost produse (data premierei) după 1 mai 2021.
  • Filmele străine și românești înscrise în Competiția Oficială și în competiția Ce se întâmplă, documentarule? trebuie să nu mai fi fost prezentate în România.
  • Premierele naționale au prioritate în Zilele Filmului Românesc și în toate secțiunile non-competitive

Termen-limită
1 februarie 2022 pentru filmele înscrise în Competiţia OficialăZilele Filmului Românesc (scurt şi lungmetraj), Ce se întâmplă, documentarule?, secţiunea Lună PlinăSupernova și Fără limită.

Regulamentul poate fi consultat aici: tiff.ro/regulament-tiff-2022

Filmele pot fi înscrise pe platforma Eventival.eu: vp.eventival.eu/tiff/2022.

Mult succes vă doresc!

AILO – din 22 octombrie în cinematografe

Probabil ştim că există o grămadă de lucruri pe care nu le-am făcut sau experienţe pe care am vrea să le trăim din nou.

Aceasta e povestea lui Ailo și începe în aprilie, în inima Laponiei. Este o poveste despre cum s-a născut, despre cum a crescut, şi despre cum a fost iubit.

Erou nostru, Ailo, este un pui de ren din Laponia. Sunt zeci de mii ca el în această regiune! Coarnele renilor cresc mereu noi in fiecare an. Aceste animale sunt înzestrate cu tot ce trebuie pentru a supraviețui în mediul polar, blana lor le permite să suporte temperaturi de -40°C și se pot mișca prin zăpadă datorită copitelor mari. Renii mănâncă iarbă și mușchi, dar cel mai mult le plac lichenii.

Am regizat multe documentare despre natura sălbatică. Într-o zi, copii mei mi-au spus: ” Nu ai făcut niciun film despre renii lui Moș Crăciun!” Și atunci am realizat că datorită filmelor, copiii mei cunosc animalele din savană și junglă mai bine decât pe cele care trăiesc în Europa. Cu toate că acestea sunt mai aproape. E important să cunoaștem și să înțelegem fauna din jurul nostru. Putem spune că acest film e bazat pe o idee a copiilor mei. 
GUILLAUME MAIDATCHEVSKY, regizor.
George Mihalcea

un bucureştean devenit dintr-un ploieştean,
jurnalist de radio de 18 ani, la Radio Guerrilla & Smart Radio,
jurnalist de film la CineGuerrilla & cinemap.ro,
voce de post la Digi 24 timp de 7 ani,
cronicar al Bucureștilor la Zile și Nopți București
autor de proză scurtă la editura Trei.
Știam că renii sunt cei care trag sania lui Moș Crăciun. 🙂 Nu știam că au la dispoziție un timp atât de scurt pentru a se maturiza și a învăța, practic, toate lucrurile care le asigură mai departe supraviețuirea: doar un an. Nu știam că bietele vulpi polare trec prin atâtea încercări până își găsesc un partener de viață. Nu știam că înspăimântătorul gluton (wolverine) e capabil de atâtea acrobații amuzante atunci când încearcă să-și găsească o parteneră.
A fost o mare bucurie pentru un om crescut cu documentarele de la Teleenciclopedia și, mai târziu, cu cele de la Animal Planet să poată spune o poveste atât de frumoasă, ceva între documentar și basm. Pentru un om de radio, care citește știri și pune voce mai ales pe spoturi comerciale – reclame, promouri – a fost un efort de imaginație. A trebuit să-mi uit vocea de trailer, de promo, de reclamă și să fiu eu însumi, un om care vorbește ca și cum le-ar spune o poveste frumoasă și înduioșătoare nepoților.
Filmul va rula în următoarele orașe începând din 22 octombrie:
București: Cinema Elvire Popesco, Cinema Europa, Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Union, Happy Cinema, Holywood Multiplex, Movieplex,
Caransebeș: Luna,
Cluj: Cinema Victoria,
Oravița: Cinema 3D,
Oțelu Roșu: Cinema 3 D,
Petroșani: Cinema Șerban Ionescu,
Pitești: Cinema Trivale.
Reșița: Cinema Dacia,
Vulcan: Luceafărul.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Secțiuni și evenimente speciale în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest. Vineri începe ce-a de-a 12-e ediție!

La Cannes, totul e exagerat: reacțiile de după vizionări, orarul proiecțiilor, numărul filmelor de văzut, felul în care timpul se dilată în această bulă cinematografică. Pe scurt, e o altă lume, mai ales în interiorul sălilor de cinema. Ambianța specială a festivalului poate transforma un film într-o experiență remarcabilă. Puțini cinefili pot uita acel moment chintesențial „cannez” când descoperă un nou cineast și un film excepțional. De multe ori, această descoperire se întâmpla la Semaine de la Critique, secțiune dedicată cineaștilor aflați la primul sau cel de-al doilea film de lungmetraj. În 2021, Cristian Mungiu, a fost președintele juriului Semaine de la Critique de la Cannes, reprezentanții secțiunii subliinind că regizorului român i s-a oferit președinția juriului celei de-a 60-a ediții pentru că parcursul său cinematografic este strâns legat de cel al Festivalului de la Cannes. În cinci filme de lungmetraj, toate prezentate pe croazetă, Cristian Mungiu „a construit o operă extrem de marcată de istoria țării sale.”

Dintre filmele selecționate în Semaine de la Critique,  Les Films de Cannes à Bucarest aduce în premieră națională cele trei titluri premiate de juriul condus de regizorul român:


FEATHERS
, regia Omar El Zohairy, Grand Prix Nespresso, ne face cunoștință cu o mamă pasivă, aproape invizibilă, dedicată trup și suflet soțului și copiilor săi care este prizoniera unei existențe monotone, punctată de sarcini banale și repetitive. Un simplu truc de magie merge prost la ziua de naștere a fiului său de patru ani și declanșează o avalanșă de dezastre absurde și improbabile. Magicianul îi transformă soțul, un tată autoritar, într-o găină. Mama nu are altă opțiune decât să-și asume rolul de cap al familiei. Luptându-se pentru supraviețuirea ei și a copiilor, ea devine treptat o femeie independentă și puternică.

„O captivantă poveste absurdă, din ce în ce mai neagră, despre o eliberare treptată”, scrie Variety, iar Screen International e de părere că „pentru un film despre bărbați și găini, Feathers revelează multe despre femeile din societatea egipteană.”

Înainte de-a debuta în lungmetraj, egipteanul Omar El Zohairy a fost asistentul de regie al unor mari regizori egipteni, printre care Yousri Natrallah. În 2011, a regizat primul său scurtmetraj Breathe Out (Zafir), care a primit Premiul special al juriului la Festivalul de Film din Dubai. Al doilea scurtmetraj al său, The Aftermath of the Inauguration of the Public Toilet at Kilometer 375, realizat în 2014, este primul film egiptean selectat la Cinéfondation du Festival de Cannes, urmând să primească numeroase premii la festivalurile din întreaga lume.

RIEN À FOUTRE, regia Julie Lecoustre și Emmanuel Marre, câștigătorul premiului Fondation Gan à la Diffusion pentru distribuție „e o completă nebunie ce te face să râzi în hohote, în timp ce livrează mantre corporatiste existențialiste de un umor sec”, scrie Film of the Week. O însoțitoare de zbor de 26 de ani trăiește fiecare clipă fără să se gândească la consecințe, fidelă pseudonimului său de pe Tinder, «Carpe Diem». Lucrurile se vor complica însă în acest „debut straniu și fermecător”, Hollywood Reporter. Filmul face parte și din secțiunea Focus Belgia a festivalului.

Acțiunea din OLGA, regia Elie Grappe, căștigătorul premiului SACD, se petrece în 2013. O gimnastă de 15 de ani se împarte între Elveția, unde se pregătește pentru Campionatul European și Ucraina, unde mama ei, un jurnalist, relatează evenimentele Euromaidan. „Folosindu-se de gimnaști reali ca să debuteze pe teren sigur, regizorul Elie Grappe prezintă un portret psihologic fascinant al unei tinere atlete dedicate, în prag de a obține performanța sportivă” este verdictul publicației Screen International, iar La Estatuilla crede că „regia ieșită din comun a lui Grappe generează o atmosferă, tensiune și frustrare care captează complexitățile psihologice ale unei gimnaste adolescente”.

Elie Grappe a studiat muzică clasică timp de zece ani la Conservatoire National de Lyon, apoi, în 2011, s-a alăturat Departamentului de Cinema de l’École Cantonale d’art de Lausanne, unde a absolvit în 2015. Aici a regizat Répétition, apoi scurtmetrajul Suspendu, ambele selectate la mai multe festivaluri internaționale, Olga fiind debutul său în lungmetraj.

Una dintre surprizele celei de-a 12-a ediții Les Films de Cannes à Bucarest este Retrospectiva Sergei Loznitsa. Ucrainianul a realizat, din 1996 și până în acest moment, 11 documentare care au primit numeroase premii internaționale și naționale. Blockade (2005), documentarul său de montaj, este bazat pe imagini de arhivă din Leningradul asediat în timpul celui de-al doilea război mondial. În 2010, primul său lungmetraj de ficțiune, My Joy, a fost prezentat în competiția oficială de la Cannes, unde a primit Premiul pentru regie. Cea de-a doua ficțiune a sa, In the Fog, cu sublima imagine a operatorului Oleg Mutu, a fost și ea selecționată în competiția oficială. În 2014 se reîntoarce la documentar cu aclamatul Maidan, despre lupta pentru liberate a poporului său, iar 2018, docu-ficțiunea Donbass e selecționată în Un Certain Regard.

Prin filmografia sa, regizorul a reușit să examineze multe momente dificile și conflictuale din istoria sovietică și post-sovietică a statelor baltice. „Fie că e vorba de ficțiune, documentar observațional sau de colaj cu materiale de arhivă, opera sa e preocupată de felul în care individualitatea e uzurpată de mase sau de felul în care aceste organisme colective sunt manevrate de-a lungul istoriei. În documentarele sale, Loznitsa reiterează teza că evenimentele înregistrate vor rezista mereu unei narațiuni liniare.” (Mubi.com)

Documentarul Babi Yar, Context a fost prezentat în acest an la Cannes, într-o proiecție specială. Sfârşit de septembrie 1941. O unitate specială a armatei naziste ucide prin împuşcare, în râpa Babi Yar din apropierea Kievului, 33 771 de evrei, fără nicio împotrivire din partea populaţiei locale. Cu ajutorul imaginilor de arhivă, documentarul reconstruieşte şi aproximează vizual contextul acestei tragedii, dar şi ocupaţia nazistă în Ucraina pe durata deceniului următor. Când memoria se transformă în uitare şi când trecutul contaminează viitorul, revine cinemaului sarcina de a spune adevărul.

Austerlitz se întreabă cum e mai bine să rememorăm istoria. Într-o manieră pur observațională, cu o austeritate ce l-ar fi făcut invidios şi pe maestrul documentarist Frederick Wiseman, regizorul plasează câteva camere ascunse în diferite puncte din lagărul de concentrare nazist Auschwitz-Birkenau și înregistrează, fără comentariu, în planuri secvenţă lungi, alb-negru, hoardele de turiști fără țintă, nerăbdători, obosiți, plictisiți. „Oamenii care veneau aici acum 40 de ani, veneau cu alt scop decât cei de acum”, spune Loznitsa într-un interviu pentru The New York Times. “Acum, nu-şi mai amintesc şi cred că nici măcar nu înţeleg unde sunt şi despre ce e locul ăsta”. Mesajul filmului nu e condamnarea unor indivizi, ci a unei întregi experienţe care n-ar trebui să fie una ca oricare alta. “Cred că trebuie să fie ca într-o biserică”, spune regizorul în acelaşi interviu. “Dacă vrei să te rogi pentru sufletele tuturor celor îngropaţi în ţărâna de aici, atunci vino.”

State Funerale culminarea obsesiilor cinematografice ale lui Loznita, un film despre moartea unui singur om care a afectat viețile altor zeci de milioane. Din nou, Loznitsa folosește un monumental material de arhivă: a avut acces la aproximativ 300 de role de filmări realizate în timpul serviciului funerar al lui Iosif Stalin din 1953, supravegheate de șase regizori sovietici proeminenți și captate de-a lungul Uniunii Sovietice. Aceste imagini, multe dintre ele înregistrate pe o superbă peliculă color, erau destinate unui documentar intitulat The Great Farewell care a fost proiectat doar o dată, în 1953, și a fost interzis imediat după moartea dictatorului, pentru că tot ce reamintea de cultul personalității lui Stalin era considerat un tabu periculos. „Loznitsa a transformat tot acest material ideologic într-un eseu intelectual provocător care învinge propaganda cu propriile arme expunând, printre altele, cum mulțimea perplexă participa în ceea ce ar putea fi descris precum un doliu performativ, ritualizat. E momentul în care sufletul Uniunii Sovietice evadează din propriul său trup”. Mubi.com

Puțini actori își merită cu adevărat etichetă de „monstru sacru”, dar marele nostru Victor Rebengiuc se numără, cu siguranță, printre ei. Această veritabilă instituție artistică a împlinit 88 de ani. Cu acest prilej, Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează într-o gală care dă ocazia publicului să petreacă 88 de minute cu Victor Rebengiuc care va fi în conversație cu Cătălin Ștefănescu la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României vineri, 29 octombrie, de la ora 19:30.

Mai mult, spectatorii îi vor putea admira enormul talent într-o retrospectivă ce cuprinde trei dintre capodoperele în care a jucat, toate prezente la vremea lor la Cannes și devenite clasice: Pădurea Spânzuraților (Premiul pentru regie, 1965), Prea târziu (competiția oficială, 1996) și Balanța (proiecție specială, 1991). „În fiece apariţie a lui Rebengiuc există o încordare de frânghie gata să se rupă. Rareori filmul a dat peste un interpret de asemenea intelectualitate colţuroasă, tăioasă chiar dacă nu ştii cum să o apuci, peste un om atât de ars pe dinăuntru, atât de făcut pentru film. Şi cum un film adevărat este o scufundare în adâncuri de suflet. celor mai mulţi le trebuie masca de respirat. Lui Rebengiuc nu-i trebuie”. Aurel Bădescu, Magazin special Cinema 1978 via Aarc.ro.

Despre rolul din Pădurea Spânzuraților, filmul care i-a prilejuit prima ieșire în occident, la Festivalul de la Cannes, marele actor spunea, într-un interviu din 1996 din ProCinema, că a fost o adevărată școală pentru el. „Ochiul sigur al lui Ciulei te controla și te viza. Am repetat ca la teatru. Pentru prima dată regăseam munca cu rolul, pentru că Ciulei știa să te aducă unde trebuie. Știa ce vrea să obțină și cum să obțină de la actor, cu delicatețe, cu persuasiune, cu magnetismul pe care-l are doar el”.  Iar criticul de film Magda Mihăilescu ne invită să observăm multele nuanțe ale performanței sale: „Există o candoare în Apostol Bologa. Candoarea unui tânăr sigur de o anume ordine a lucurilor. Nu luați această candoare drept serenitate. Bologa-Rebengiuc nu va fi seren și împăcat cu sine până când nu realizează adevăratul său destin: sentința cu moartea, izbăvirea, evadarea din cercul de foc a marilor minciuni și a absurdității”.

Rebengiuc este mare și în roluri „mici” ca întindere, dar memorabile, cum ar fi cel al directorului lucid și neputincios din Prea târziu sau cel al preotului de țară din Balanța. Despre acest fenomenal rol episodic în care a furat, practic, scena, actorul spunea în același interviu: „Încă o întâlnire cu Pintilie, încă o nebunie memorabilă. Câteva nopți de filmare în creierul munților și un personaj extraordinar pe care l-am interpretat cu voluptate”.

Ca în fiecare an, Les Films de Cannes à Bucarest reunește filmele premiate în festivalurile mari cu cea mai înaltă distincție și le prezintă sepctatorilor în Ziua de aur. Astfel, anul acesta spectatorii pot vedea pe marele ecrane:

BABARDEALĂ CU BUCLUC SAU PORNO BALAMUC, Ursul de aur – Berlinale, 2021, un „joc cinematografic îndrăzneț și hilar” (IndieWire) marca Radu Jude,

L’ÉVÉNIMENT, Leul de aur – Veneția 2021, într-o proiecție închisă în cadrul evenimentului Managing Talents, dedicat actorilor. *Proiecție oferită prin amabilitatea Independența Film

și

TITANE, Palme d’Or – Cannes 2021, filmul «sold-out în mai puțin de zece minute» al ediției de anul acesta.

FRAGILE este un serial documentar despre vulnerabilitatea dar și despre puterea femeilor. Proiectul Storyscapes și Fragile Society își propune să documenteze și să redea poveștile de viață ale unor femei din România aflate în luptă cu abuzurile, cu tensiunile create de prejudecățile celorlalți și de așteptările societății. Poveștile sunt spuse sub forma unor monoloage-mărturisire interpretate de actrița Ioana Flora care le personifică, pe rând, pe fiecare dintre cele care au avut curajul să-și spună povestea, conservând autenticitatea relatării, specificul și emoțiile fiecărei povești. Episoadele sunt regizate de Ioana Mischie, iar primele cinci au fost deja publicate pe platforma proiectului (https://fragile.live). Spectatorii Les Films de Cannes à Bucarest vor avea ocazia să le vadă pe următoarele cinci, în premieră absolută, într-o proiecție ce va avea loc miercuri, 27 octombrie, de la ora 19:00 la Grădina Verona. După proiecție realizatorii invită spectatorii la o dezbatere pe marginea subiectului și vor dezvalui următoarea etapă a proiectului.

Festivalul oferă, pentru al doilea an la rând, o selecție palpitantă, online pe Orange TV Go, ce va începe pe 22 octombrie cu cinci dintre cele mai bune comedii franceze din ultimii ani, și va continua cu filmele din secțiunea Focus Rebengiuc, și cu Retrospectiva Sergei Loznitsa. Filmele vor fi disponibile online, gratuit, timp de 24 de ore, câte unul pe zi, conform programului anunțat pe www.filmedefestival.ro, în Orange TV Go – în aplicație sau pe tvgo.orange.ro.

Le Discours de Laurent Tirard – Selecția Oficială Cannes 2020, Un beau soleil intérieur de Claire Denis – Premiul SACD Quinzaine des réalisateurs, Cannes 2017, Mandibules de Quentin Dupieux – în afara competiției, Veneția 2020, Le Redoutable de Michel Hazanavicius – în competiție, Cannes 2017 și Au revoir là-haut de Albert Dupontel – Premiul pentru cel mai bun regizor, Premiile César 2018, sunt filmele care vă vor binedispune începând din 22 octombrie pe Orange TV Go.

Programul online include și serialul documentar Fragile și va fi completat cu selecția Filminute organizat în colaborare cu Festivalul international de film de un minut, care îi provoacă pe cineaștii, scenariștii, animatorii, artiștii, designeri și producătorii de conținut creativ să realizeze și să înscrie cele mai bune producții de fix 60 secunde. Filmele sunt eligibile pentru Premiul Publicului.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

La Civil: thrillerul neo realist al anului, pe ecranele românești

Laura e o adolescentă ca multe altele: zâmbește cu toată fața, e plină de viață și pierde timpul pe WhatsApp. O vedem în primele minute din La Civil, alături de mama sa, Cielo (Arcelia Ramírez). Însă e ultima dată când cele două sunt împreună. În curând, mama o va căuta disperată la morgă, într-una dintre cele mai puternice secvențe ale unui film hiper – încărcat de emoție și de energie revanșardă. În loc să aștepte un miracol, ca mulți dintre părinții mexicani cărora le sunt răpiți copiii, ea decide să pornească o revoluție și să se alăture raidurilor forțelor speciale. La Civil poartă neobișnuitul gir al unui trio de giganți ca producători: frații Dardenne, Cristian Mungiu și Michel Franco și, deși pare un film pe care oricare dintre aceștia și-ar fi dorit să-l regizeze, meritul îi revine Teodorei Mihai, cineastă ce izbutește unul dintre cele mai extraordinare debuturi cinematografice din perioada recentă. La festivalul din acest an de la Cannes a fost singura peliculă românească prezentă în selecția oficială și a stârnit reacții extatice: după proiecție, a fost aplaudată în picioare timp de opt minute. A fost recompensată cu Prix de l’Audace al secțiunii Un Certain Regard.

Filmul este inspirat de o sfâșietoare poveste adevărată din societatea mexicană unde clanurile sunt mai presus de lege și de autorități. În acest climat violent și machist, Cielo își caută fiica răpită de membrii unui cartel de droguri. Cum autoritățile nu reușesc să o ajute, Cielo ia lucrurile în propriile mâini și se transformă treptat din gospodină în activistă răzbunătoare. Începe să investigheze singură și câștigă simpatia și încrederea lui Lamarque, un locotenent militar neconvențional din regiune. Acesta e de acord s-o ajute în căutările ei pentru că informațiile pe care le strânge îi sunt și lui folositoare. Colaborarea o va atrage pe femeie într-un cerc vicios al violenței. Iată un film de groază fără ființe supranaturale. Teroarea rezidă în autenticitatea poveștii; o teroare pe care poporul mexican s-a obișnuit să o vadă la televizor și în știri sau, mai rău, să o experimenteze direct. Fraze familiare precum „De ce o lași să iasă afară?”, „Nimănui nu-i pasă”, „E ceva obișnuit” sunt jaloane ale unei incertitudini terifiante

și fără speranță pe care Mihai le surprinde cu un ochi atent și instruit în arta observației. La Civil a fost conceput inițial ca un proiect documentar inspirat de povestea unei mame mexicane dar, în cele din urmă, s-a transformat într-o ficțiune dureros de reală, conturată și de stiloul scriitorului Habacuc Antonto De Rosario, aici co-scenarist.

La Civil vorbește despre cum oamenii normali sunt antrenați într-un torent de violență, ca urmare a disperării și a indiferenței din jurul lor.  În mijlocul dramei, Mihai introduce scene feroce de acțiune, fără însă a transforma totul într-un spectacol Hollywoodian.

După entuziasmanta primire de la Cannes, pelicula și-a continuat parcursul triumfal în peste 15 festivaluri din întreaga lume. Publicul și criticii au fost captivați de această tulburătoare și brutală analiză socială așezată pe o canava de thriller plin de suspans ce vorbește despre o generație pierdută. Tinerii sunt prizonierii unei culturii a fricii: fie dispar, fie devin soldați în acest război și nimeni nu crede că are puterea de-a întrerupe acest cerc vicios.

„Există un număr impresionant de fine nuanțe dramatice. Mihai pășește o linie fragilă între drama de tip vigilante și un studiu mai naturalistic al corupției sistematice. „La Civil, îmbogățit cu detalii autentice, nu-și pierde niciodată echilibrul”, scrie The Moveable Feast. „Un thriller captivant care balansează tensiunea cu un nuanțat portret al culturii violenței ce a ajuns să definească Mexicul modern”, scrie influenta publicație Screen International, iar Variety, altă revistă cult a lumii cinematografice e de părere că „cea mai mare parte din film construiește scene liniștite, introspective, care fac ca momentele sporadice, dar tensionate și palpitante, de violență să fie cu atât mai puternice.”

Acest film universal despre o mamă care-și caută fiica rezonează în orice colț de lume. În România, publicul îl poate vedea pe 22 octombrie în avanpremieră în deschiderea Festivalului Les Film de Cannes à Bucarest, iar din 29 octombrie în cinematografe: în București la Afi Cotroceni, Park Lake, Sun Plaza, Movieplex, Hollywood Multiplex Vitan, Happy Cinema, Cinema „Elvire Popesco”, Cinema Muzeul Țăranului – Sala Horia Bernea, Cinemateca Union, Timișoara: Shopping

City (Cinema City), Botoșani: Happy Cinema, Iași: Cinema Ateneu, Cluj Napoca: Cinema Victoria, Cinema Arta, Sfântu Gheorghe: Cityplex Cinema Arta, Constanța: Centrul Multifunctional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”, Lugoj: Cinema „Bela Lugosi”, Pitești: Cinema Trivale, Sibiu: Cinema „Ion Besoiu” – în cadrul ESTE filmul de miercuri, Târgu Mureș: Cinema Arta, Onești: Cinema Capitol, Oradea: Lotus Palace, Galați: Cinema „Prof. Ioan Manole”.

Acestea fiind spuse, vă invit cu drag, apoi vă aștept cu impresii!

Scurtmetrajul belgian Easter Eggs câștigă Trofeul Animest 2021

Easter Eggs, producția belgiană semnată de Nicolas Keppens, câștigă Trofeul Animest la cea de-a 16-a ediție a Festivalului Internațional de Film de Animație, prima organizată într-o formulă hibrid, atât în cinematografele din capitală cât și online, disponibilă în toată țara. Odată cu această distincție, scurtmetrajul premiat se va înscrie automat pe lista de filme eligibile la Oscaruri, votată de membrii Academiei Americane de Film. Animest este singurul festival de film din România care propune filme pentru Oscar, începând din 2017.
,,Încă de la prima scenă comică și până la secvența dramatică din final, am fost îndrăgostite de protagoniștii acestei povești uimitoare”, au declarat Aneta Ozorek și Agnès Patron, două dintre membrele juriului, prezente la Gala de decernare a premiilor Animest.16, organizată sâmbătă, pe 16 octombrie, la Refugiu Urban și transmisă în direct pe pagina de Facebook a festivalului. Alături de regizoarea și producătoarea Špela Čadež, cele două cineaste au desemnat și Cel mai bun film studențesc al ediției. La confiture de papillons / Butterfly Jam (r. Shih-Yen Huang, Franța) le-a impresionat cu ,,o poveste personală al cărei final le-a străpuns direct în inimă”. Două Mențiuni speciale în cadrul acestei secțiuni au fost acordate scurtmetrajelor Green (r. Karolina Kajetanowicz, Polonia) și Reduction (r. Reka Anna Szakely, Ungaria).
Easter Eggs, r. Nicolas Keppens
Distins cu Premiul Juriului Annecy, lungmetrajul La Traversée / The Crossing (r. Florence Miailhe) a cucerit juriul Animest și a fost desemnat Cel mai bun lungmetraj prezentat la această ediție. Decizia a fost luată în unanimitate de artistele animatoare Joanna Quinn, Izabela Plucinska și Mélody Boulissière, care i-au oferit o Mențiune specială regizoarei Michaela Pavlátová, creatoarea filmului My Sunny Maad. Aceleași trei membre ale juriului au acordat Premiul pentru Cel mai bun film românesc scurtmetrajului I Sit and Look Out(r. Gabor Balazs), o varietate de imagini reale și suprarealiste, ce reflectă probleme sociale într-o formă artistică plină de imaginație. Start a New Call, în regia lui Lucian Barbu, ,,o combinație revigorantă de umor și spirit de observație”, a primit o Mențiune specială în competiția dedicată scurtmetrajelor animate autohtone.
Gala de decernare a Premiilor Animest.16 – Foto Adi Tudose
Maalbeek (r. Ismaël Joffroy Chandouti, Franța), ,,un film care găsește imaginile perfecte pentru a contura o poveste care n-ar putea fi relatată în cuvinte”, a câștigat la această ediție Premiul Competiției Anidoc (cel mai bun documentar animat), în cadrul căreia o Mențiune specială i-a fost oferită scurtmetrajului rusesc Life’s a Bitch, regizat de Varya Yakovleva. În secțiunea Animusic, dedicată celor mai bune videoclipuri muzicale animate ale anului, marele premiu a fost cucerit de ‘Nights’ (interpretat de Jesper Ryom), în regia lui Mathijs Luijten. Nini Tuan, Claudia Ilea și Carla-Maria Teaha au oferit și o Mențiune videoclipului ‘Melancolia’ (interpretare Caravan Palace), semnat de artista Alina Popescu, din România.

Iubitorii de animație care au participat la proiecțiile organizate în cinema, dar și spectatorii care au urmărit filmele ediției pe platforma de streaming a festivalului și-au putut vota și la această ediție scurtmetrajul favorit. Premiul publicului, oferit în urma sutelor de voturi obținute, i-a fost acordat filmului britanic Affairs of the Art, regizat de Joanna Quinn, invitată specială Animest.16. În competiția de filme VR, premiul ediției a fost câștigat de Dislocation, realizat de Veljko Popović și Milivoj Popović, conform deciziei juriului format din Manu Weiss, Andreea Centea și Anna-Maria Popa.

Animest.16 la Cinema Elvire Popesco – Foto Adi Tudose
Cel mai tânăr și totodată cel mai exigent juriu Animest a oferit premiul secțiunii Minimest scurtmetrajului francez Migrants, realizat de Hugo Caby, Antoine Dupriez, Aubin Kubiak, Lucas Lermytte și Zoé Devise. După o săptămână petrecută în compania îndrumătorilor din Incubatorul de Animație, Caterina Cherecheș, unul dintre cei 10 liceeni finaliști, a fost premiat în cadrul ceremoniei de sâmbătă seară. Programul educațional s-a încheiat și cu două mențiuni speciale, oferite participantelor Miriam Arvunescu și Alisa Vasiliu.

Balázs Orbán, the collector of legends, proiectul artiștilor Fazakas Szabolcs și Bálint Hunor a fost desemnat câștigător în programul Pitch, please!, recompensat cu o acreditare dublă pentru regizor și producător la CEE Animation Forum 2022 – evenimentul internațional la care participă anual cele mai importante nume din industria filmului animat. O mențiune specială i-a fost acordată proiectului Bean, realizat de Dragoș Andrei Dobai și Merve Dobai.

Animest.16 la Instititul Cervantes – Foto Adi Tudose
Realizate din plastic reciclat, Trofeele Animest dedicate câștigătorilor ediției au fost printate 3d de echipa de designeri de la Drag and Drop, cu sprijinul Aqua Carpatica. Filmele premiate la Gala de sâmbătă seară vor putea fi urmărite duminică, în ultima zi de festival, la Cinema Elvire Popesco. De la ora 18:30, iubitorii filmelor de animație vor vedea pe marele ecran scurtmetrajele premiate în toate secțiunile, iar de la ora 20:30, în sala de proiecții va rula La Traversée / The Crossing (r. Florence Miailhe), Cel mai bun lungmetraj al ediției, realizat prin tehnica spectaculoasă a picturii pe sticlă. Pe platforma de streaming, spectatorii din întreaga țară vor vedea filme din Competiția Minimest, dar și scurtmetrajele din Competiția Internațională, disponibile online până la finalul ediției.

Păreri?

A fost lansata coloana sonora a filmului James Bond “No Time To Die”

Decca Records lansează soundtrack-ul lui Hans Zimmer pentru cel de-al 25-lea film James Bond, „No Time To Die”. 

Soundtrack-ul include piesa electrizantă a lui Billie Eilish, care dă și titlul albumului – „No Time To Die”, co-scrisă cu fratele ei Finneas O’Connell, care a ajuns în fruntea clasamentului Official UK Singles Chart în prima săptămână de la lansare anul trecut. Artista de 18 ani se alătură unui line-up incomparabili de artiști, incluzând Dame Shirley Bassey, Madonna, Adele și Sam Smith, care au fost selectați în mod special pentru a avea onoarea de a interpreta piesa oficială a unuia dintre filmele Bond.

Producătorii James Bond, Michael G. Wilson și Barbara Broccoli, au spus: “Hans și echipa sa au realizat o coloană sonoră excepțională și emoționantă pentru No Time To Die. A fost un privilegiu să lucrăm cu acest compozitor legendar pentru unul dintre cele mai bune sountrack-uri Bond dintotdeauna. Billie și FINNEAS au creat un titlu puternic pentru cel de-al 25-lea film.”

Johnny Marr și Steve Mazzaro i s-au alăturat lui Zimmer la crearea și producția soundtrack-ului. Regizorul filmului, Cary Joji Fukunaga a adăugat: “Sunt mai mult decât entuziasmat că Hans s-a ocupat de soundtrack-ul pentru No Time To Die. Muzica filmelor Bond a fost întotdeuna legendară și deja am fost martor la cum Hans a contribuit cu geniul său muzical la moștenirea Bond.”

No Time To Die de la EON Productions și Metro Goldwyn Mayer Studios (MGM), este regizat de Cary Joji Fukunaga și îl are în rolul principal pe Daniel Craig, care îl joacă pentru a cincea oară pe James Bond. Lui Craig i se alătură Ralph Fiennes, Naomie Harris, Ben Whishaw, Rory Kinnear, Jeffrey Wright, Léa Seydoux, și Christoph Waltz, care își reiau rolurile din filmele anterioare, cu Rami Malek, Lashana Lynch, și Ana de Armas în roluri noi.

Hans Zimmer a înregistrat peste 200 de proiecte, care au încasări de peste 28 de miliarde de dolari la nivel global. Zimmer a fost onorat cu un premiu Academy Award®, două premii Golden Globes®, trei premii Grammys®, un premiu American Music Award, și un Tony® Award.

Decca este una dintre cele mai cunoscute case de discuri din lume, asociata cu unele dintre cele mai faimoase acte muzicale, incluzând The Rolling Stones, David Bowie, Luciano Pavarotti și Ella Fitzgerald printre mulți alții. Decca a lansat multe coloane sonore de success, precum „Gladiator”, „Braveheart”, “Shine”, trilogia „The Hobbit”, ultimul soundtrack Bond, „Spectre”, și soundtrack-ul câștigător al premiilor Oscar, „ The Shape of Water”. Află mai multe pe www.decca.com.

Păreri?