De data aceasta, noua propunere artistică a Victoriei Nagy Vajda a fost un peisagist neconvenţional, Vadim Creţu (originar din Republica Moldova, dar format laBucureşti, în atelierul maestrului Ștefan Câlția), remarcat prin marea cantitate de lucrări comisionate de Casa Regală a României, ceea ce l-a făcut să fie considerat „pictorul oficial“ al acesteia. Peisagistica sa de înaltă clasă artistică i-a atras renumele de „un Ruisdael român“, dar pictura lui Creţu are ecouri şi din artişti prerafaeliţi, precum John Everett Millais. Picteazăîn general grădini, adevărate labirinturi vegetale, încâlcite şi prolixe, dar şi selve teutone, întunecate şi neliniştitoare, de un gotic tipic germanic. Peisajele silvane din această expoziţie constituie deja o revelaţie pentru iubitorii de artă bucureşteni.
Acceptând atrăgătoarea propunere a galeristei, curatorii Andrei şi Andreea Grosu au venit cu elemente din artele pe care le stăpânesc cel mai bine, realizând astfel în spaţiul Arbor.art.room un neaşteptat şi de neratat dialog al artelor. Titlul expoziţiei le-a fost sugerat de versurile piesei „The Severed Garden“ a celebrei trupe The Doors (avându-l ca lider şi vocal pe genialul Jim Morrison):
„They are waiting to take us / into the severed garden“.
Fundalul sonor („soundtrack“-ul, cum îl numesc curatorii) este asigurat de cântecul The Doors, cu variaţiuni ale celebrului Adagio in G Minor compus de Albinoni.Soţii Grosu au remodelatspaţiulArbor.art.roompentru „recrearea atmosferei din primul strat al operei artistului“, dorindu-şi ca singurele puncte luminate săfie tablourile. „Galeria devine un spaţiu adânc în care imersiunea este posibilă chiar dacă priveşti cu nasul lipit de geamuri. Un cadru întunecat pentru întunericul din spatele peisajelor vii ale artistului. Iar coloana sonoră este The Doors, pentru că e un continuu recital de poezie ascuns în acorduri“, spun Andrei şi Andreea Grosu.
Statement-ul curatorial al soţilor Andrei şi Andreea Grosu:
„Arta e dezbătută dintotdeauna. Poate că asta este menirea actului artistic, să nască păreri, senzaţii, polemici aprinse. Să nască ceva în oameni. Pe lângă toate acestea, arta mai face un lucru valoros: emoţionează. Emoţia e tot ce ne dorim în faţa operei de artă.
Vadim Creţu creează un eseu în imagini despre o lume nevăzută, o lume care ascunde întuneric în fiecare colţ neatins. Primplanul acestor spaţii imaginate este o coordonată pentru ce am învăţat căînseamnă viaţa. Dedesubturile acestui univers fascinează obsesiv la o privireatentă, ascunzişurile necunoscute care transpar din spatele celor mai vii aşezări de pe pământ ne înspăimântă până la pietrificare şi ne prefac în statuile din mijlocul pădurii sale. Întunecimea care pândeşte de după fiecare înfăptuire verde conduce spre lumea tragediei antice, din care parcă descind siluetele statuare purtătoare de voci neînsufleţite ale păcatelor, care ne vor tulbura neîntrerupt. Arta lui Vadim Creţu emoţionează. Te simţi infirm şi neajutorat în faţa ei. Îţi răscoleşte toate simţurile, te posedăşi te subjugă cu o forţă neghicită. Te trezeşti cu tine faţăîn faţă. Singur.“
Acest proiect face parte din programul de susținere a galeriilor de artă din București inițiat de Primăria Capitalei prin Direcția Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public și Centrul Cultural Expo Arte.
