Cuvintele acestui bătrân ne fac cu adevărat să înțelegem rostul vieții

Iată cum a răspuns un bătrân la întrebarea legată de modul în care i-au decurs anii de viață:
„Au fost, s-au dus și au revenit vremurile grele, fiule” – a răspuns el…

„ Încă de când mă știu, am dus o viață grea…dar parcă acum e mult mai greu decât a fost. Viața obișnuia să fie mai ușoară înainte.

Oamenii nu aveau mult, dar inima lor era împăcată cu ceea ce aveau. Inima lor era plină cu altceva, era plină cu dragoste și respect pentru cei dragi. Tata era tată, mama era mamă și copilul…era doar un copil nevinovat.

Astăzi, din ce în ce mai mulți oameni, în întreaga lumea se spală cu propriile lacrimi, căci fericirea, pentru mulți dintre ei, nu este decât un cuvânt desprins dintr-un basm.

Dacă mă întrebi pe mine, fiule, nu am mai simțit nici măcar o frântură de bucurie și pace de foarte, foarte mult timp. Nici măcar nu îmi mai amintesc, fiule, când am râs ultima oară cu adevărat, cu inima, când am râs ultima oară din tot sufletul.
I-am spus în mai multe feluri…mi-a părut rău să recunosc, ca într-un final, să-i spun vieții doar…”o viață”, ca oricare alta.

Nu-mi trăiesc viața într-un fel anume. Dacă mă întrebi de copiii mei, ei sunt buni cu mine. Tot ce îmi doresc eu este ca lor să le fie bine. Și ei, la rândul lor, au viața lor, familie, copii. Vin și ei și mă vizitează când pot, cum pot, îmi aduc ce pot.

Eu îi aștept uitându-mă pierdut pe geam. Nu știu unde mă uit,mă uit departe, cât mai departe…Însă atunci când copiii mei vin la mine, este ca și cum soarele îmi zâmbește. Și mie soarele îmi zâmbește foarte rar.

Îmi spun că au foarte multe treburi, obligații și că le este greu să vină să mă viziteze mai des. Când vin să mă vadă, sunt pe fugă, grăbiți să plece. Dar eu îi înțeleg și tot mă bucur să îi văd.

Știi la ce mă gândesc, fiule?

Că totul se întoarce. Tot ceea ce ne dă Dumnezeu nouă, oamenilor, se întoarce. Am fost și eu așa cum sunt copiii mei. Am fost și eu așa cu părinții mei.

Astăzi suntem tineri, suntem copii, mâine suntem părinți și bătrâni. Astăzi suntem puternici, mâine suntem slabi. Cine știe ce se va mai întâmpla?

Acum….sunt așa cum sunt. Obișnuiam să fiu vesel, entuziast, voios. S-au dus acele vremuri. Acum stau și privesc pe geam. Și aștept. Așa cum și părinții mei mă așteptau pe mine.

Ține minte fiule…totul ni se întoarce! Totul ni se întoarce….”