Ne vine greu, ca părinţi, să-l refuzăm pe cel mic când se smiorcăie că vrea sucurile sau dulciurile preferate. Şi suntem cumva mulţumiţi când îl vedem ronţăind ceva şi stând cuminte în faţa unui ecran, fără să ne bată la cap. Aaa, piciul a luat în greutate? Nu-i nimic, creşte şi-i trece. Cifrele arată însă că deciziile celor mari se reflectă în fişa medicală a copiilor.
Diabetul zaharat de tip 2 se numără printre bolile cele mai răspândite în lume, iar incidenţa sa este strâns legată de modul de viaţă şi de nutriţie al celor mari şi celor mici, deopotrivă. Între obezitate şi diabet există o legătură directă, însă mulţi părinţi ridică din umeri când li se atrage atenţia că odrasla lor a luat prea mult în greutate.
„Gras şi frumos“ – nu aşa zice o vorbă românească? Statisticile arată însă altceva: că tot mai mulţi copii devin supraponderali, dezvoltând mai târziu tulburări care duc la complicaţii ireversibile. Despre toate aceste lucruri am stat de vorbă cu prof. univ. dr. Maria Moţa, medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice, membru al Consiliului Ştiinţific al Asociaţiei Medicover.
-Există o legătură directă între obezitatea apărută la o vârstă fragedă și diabetul de tip 2? Care e situația în România?
– În Europa, incidența diabetului de tip 2 la persoanele sub 20 de ani este de 0,5 – 2 cazuri la 100.000 de tineri. În România, obezitatea odată apărută, are tendința să se agraveze, crescând riscul de diabet tip 2 la adultul tânăr.
La populația adultă de la noi, cu vârste între 20 şi 79 de ani, prevalența diabetului zaharat este de 11,6% – adică aproximativ 2 milioane de persoane. Cifrele sunt rezultatul unui studiu demarat în 2013 de Societatea Românâ de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice.
-Care sunt factorii care contribuie la dezvoltarea obezităţii şi diabetului la copii?
-Cauza principală o reprezintă un stil de viață caracterizat prin sedentarism, alimentație hipercalorică, cu creșterea consumului de alimente cu densitate calorică mare în detrimentul celor cu densitate nutritivă mare. Şi stresul este o cauză. Terenul genetic al fiecărui copil este foarte important, inducând o predispoziție mai mică sau mai mare către aceste afecțiuni.
-Susţineţi permanent necesitatea implementării la nivel național a unui program pentru prevenția diabetului. Ce schimbări ar aduce un astfel de program?
-Alte programe de prevenție, derulate la nivel internațional, în Finlanda sau în SUA spre exemplu, au demonstrat că prin intervenție activă se poate reduce riscul de diabet zaharat tip 2 cu până la 58% în primii 3 ani și cu menținerea la cote înalte ale acestui procent la 10, 15 ani.
Este nevoie însă de voință politică, de decizii la nivel național, de fonduri, de implicare, de responsabilitate a fiecăruia dintre noi.
-Există deja un program derulat de Asociația Medicover printre elevii din clasele primare. Credeți că ar fi util un concept similar pentru copiii din grădinițe?
-Ar fi extrem de util un astfel de program. Alături de copii ar trebui să fie și părinții, ca să poată înțelege corect mesajele și să le pună în practică.
-Credeți că părinții ar fi deschiși la un astfel de program?
– Nu am nicio îndoială că majoritatea s-ar implica în astfel de programe. Drept dovadă stă și numărul mare de acorduri date de părinții copiilor din Ploiești (oraşul cu cea mai mare prevalenţă a diabetului de tip 2 de la noi, n.red.), în primul an de implementare a programului de prevenție ,,ÎnCerc“.
În anul școlar 2017 – 2018 am reuşit să evaluăm 1.343 elevi de clasa a V-a, adică un procent de 84% din elevii din acestă clasă.
-Care este sfatul pe care îl dați familiilor care vor să adopte un stil de viață sănătos?
-Să se întoarcă la alimentația tradițională, să consume mai multe legume și cereale, iar fructe cu moderație. Să le aleagă pe cele de sezon, de la noi din ţară. Să evite alimentația excesivă, consumul de dulciuri concentrate, de băuturi carbogazoase îndulcite, de alimente procesate. Să facă mişcare măcar 40 de minute pe zi.
O bombă cu întârziere
Diabetul este o boală silenţioasă redutabilă, fiindcă rămâne mult timp fără simptome. Excesul de zahăr în sânge nu este însoţit de niciun semnal de alarmă. Trec ani până ce maladia ajunge să fie diagnosticată, boala fiind progresivă şi fără leac.
În stadiu avansat, complicaţiile sunt întotdeauna grave: infarct de miocard, orbire, amputaţie, insuficienţă renală. În fiecare an, pe 14 noiembrie, de Ziua Diabetului, specialiştii reamintesc că boala poate fi prevenită printr-o mai bună informare şi prin educaţie.
