Vezica biliară (sau colecistul) este un rezervor temporar al bilei, situat pe fața inferioară a ficatului. Este unită cu ficatul, de unde primește bila, și cu duodenul, unde o eliberează.
Problemele colecistului sunt variate, dar cele mai cunoscute sunt pietrele care apar, de obicei, în jurul vârstei de 40 de ani, când bioenergeticienii consideră că fiecare individ a acumulat destul de mult negativism încât să îşi blocheze calea de eliberare a bilei.
Atunci când suntem extrem de combativi şi de dornici de a avansa, dar suntem frânaţi de anumite persoane din anturajul nostru, ne aflăm în pericolul de a avea gânduri de nemulţumire, mânie şi chiar agresivitate faţă de aceste persoane.
Activitatea noastră, pe care o vrem impetuoasă, se derulează cu teamă, cu angoase şi lipsă de entuziasm
Acestea duc la blocaje energetice în zona colecistului, care, deseori, pot degenera în boală severă. Calculii biliari mai pot apărea şi atunci când nu suntem suficient de hotărâţi, când ezităm prea mult într-o activitate, când ne lipseşte curajul. Mentalul nostru este populat de gânduri negative, iar supărarea şi agresivitatea ne rod deopotrivă.
Concluzie: Pentru a nu face pietre la fiere, trebuie să avem mare atenţie la lumea gândurilor pe care le întreţinem. Trebuie să învăţam să ne stăpânim emoţiile în ciuda situaţiilor contrariante pe care le putem întâlni. Şi nu în ultimul rând, să încetăm să mai judecăm şi să mai acuzăm pe cei care ne stau în cale.
Fiecare persoană pe care o întâlnim are rostul ei şi nu întâmplător a intrat în viaţa noastră.
Pietrele la rinichi sunt consecinţele unui exces de autoritate
Problemele la rinichi, în special, pietrele, indică faptul că nu exprimăm ceea ce simţim. De regulă, un exces de autoritate şi nevoia de a-i controla pe ceilalţi cauzează tensiuni care se răsfrâng negativ asupra sănătăţii rinichilor.
De asemenea, putem întâlni astfel de probleme când nu prea ştim ceea ce vrem de la viaţă, nu ne putem decide asupra unui drum pe care să îl urmăm şi trăim în incertitudine. Acest mod de viaţă generează complexe de inferioritate şi, inconştient, avem convingerea că nu suntem în stare să fim fericiţi, că nu putem avea succes în acţiunile noastre.
Urmarea este o revoltă permanentă şi de cele mai multe ori inconştientă împotriva noastră înşine sau a celor din jur, o atitudine critică şi sentimentul că trăim o injustiţie
Concluzie:
Chiar dacă ne este teamă că am putea să-i rănim pe ceilalţi, trebuie să ne exprimăm corect trăirile interioare, să ne acceptăm emoţiile, să ne acceptăm exact aşa cum suntem. Trebuie să încetam să mai avem sentimentul de neputinţă şi trebuie să căutăm drumul nostru, cel care ni se potriveşte şi care ne defineşte.
